Boii lui Andrei Pleșu
(comentariu postat la articolul lui Andrei Plesu din Adevarul, 08 dec. 2010, intitulat "Eul propriu ca obsesie", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Așa cum Nicolae Grigorescu picta boi, Andrei Pleșu tipologizează români: după "spiritul critic în supradoză" (Dilema Veche), după "eul propriu ca obsesie" (Adevărul) și, în pregătire, după " sinuciderea prin inaniție ca formă de patriotism" (Pentru Patrie). Adevărul e că românașii noștri au devenit, mai nou, foarte enervanți. Și pentru putere, tot mai lipsită de voluptatea hoției ca recompensă, și pentru reazemele ei mediatice, intelectuali subțiri cu creativitatea vlăguită de prea manifesta tendință spre surpare a tot ce e în jur. (mai mult…)
Mircea Cărtărescu și sentimentul patriotic
(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat " Despre ura noastra de sine", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu să-și rateze mesajele și să-și compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor sale. Aș fi fost de acord cu aproape tot ce-a scris în editorialul de azi, dacă ar fi lipsit ultimul paragraf. Care, precum o criză de isterie izbucnită din senin, ne-a luminat crispându-ne (dacă mai era nevoie) că nu avem de-a face cu un scriitor ci cu un propagandist, că nu ascultăm un povestitor obiectiv ci un pacient cu nervii corzi de ghitară bas. (mai mult…)
Să nu confundăm spiritul de luptă cu ura
(Comentariu postat la articolul publicat de Andre Plesu in Adevarul din 01 dec. 2010 sub titlul " Ura ca mod de viata". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) "Răutatea" arătată de Nadal înaintea și în timpul partidelor decisive o fi ură? Ritualul Haka făcut de All Blacks în deschiderea fiecărui meci o fi ură? Cărarea de pumni adversarului într-o gală de box o fi ură? Apăsarea pe trăgaci a războinicului, în timpul asaltului, o fi ură? Trebuie să acceptăm că există oameni, mulți puțini în funcție de vremuri și cromozomi, care-și trăiesc viața ca pe o permanentă luptă. Pentru că așa aleg ei sau obligați. Cum au fost unii dintre noi, neîmpăcații,  pe vremea comunismului, cum sunt părinții de copii handicapați sau canceroșii ce nu acceptă să se resemneze cu o sentință dată la beție de destin. Cum sunt marii performeri din arenele talentului. Domnul Pleșu, sedus de…
Un lider pentru un partid malformat
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al Ioanei Lupea, intitulat " Cine-l va înlocui pe Boc la șefia PDL?", articol ce poate fi citit accesând linkul ) Istoria ne învață că partidele care au născut dictatori au dispărut odată cu aceștia. E de așteptat să fie și soarta PDL, după ce bateriile lui Traian Băsescu se vor fi descărcat complet. Până atunci însă TB este încă la butoane, jucăuș, așa că nu ar fi realist să ne inchipuim că se va ține sau va putea fi ținut departe de decizia privind alegerea noului șef al PDL. Deși nu pare a fi evident tuturor, miza acestor alegeri este una crucială pentru TB. Cei care cred în povestioarele sale cu o retragere completă din viața politică după terminarea celui de-al doilea mandat, ar trebui întărcați. La câți dușmani și-a făcut, la câte amprente a lăsat pe clanțele gri ale…
Confuziile domnului Cărtărescu
(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat "Domnul cu ". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declarațiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu naturalizarea lui Vaclav Havel în Polonia. Eroarea, semnalată și speculată imediat de forumiști necondescendenți, a fost la scurt timp eliminată de administratorii forumului, fără însă vreo explicație sau scuză din partea autorului. Apoi s-a întâmplat o reacție pe deplin caracterizantă a fanilor săi, aceiași cu fanii președintelui (după vorbă, după faptă): ca și în cazul "pixelului albastru", când indubitabila palmă încasată de un copil a fost cu seninătate expediată la capitolul trucaje, a apărut și în acest caz, al "polonezului" Havel, aria postacilor înălbitori, interpretată pe mai multe voci, negând evidența și acuzându-i pe acuzatori de malversațiune. La momentul respectiv…
Albine, viespi și bondari – versiune adaptata pentru Andrei Plesu
(Acest comentariu a fost postat la articolul din Adevarul, 24 nov. 2010 publicat de Andrei Plesu sub titlul "Ce mai inseamna politia?", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Domnul Pleșu își pune de-un sfârșit de săptămână calm. A ales din nou un subiect fără tabere, asupra căruia s-a așternut deja o unanimă și înțeleaptă resemnare. "Ce mai înseamnă poliția?" se întreabă dânsul nostalgic și totuși într-o română actualizată, pentru a părea contemporan cu evenimentele.  Păi ce să însemne dacă nu exact ce-ar trebui dacă am lua-o în serios: garantul legii într-o țară guvernată prin lege. A, care lege? Gata, v-ați prins! Aici e BUBA. Nici n-are rost să vă mai explic. Totuși v-aș mai reține puțin pentru că nu știu dacă ați observat cu câtă măiestrie folosește dl. Pleșu tehnica surdinei ori de câte ori atacă teme cu terminații înalte. "Se vorbește de complicități la nivel de minister,…
Albine, viespi și bondari
(Comentariu postat la articolul publicat in EVZ din 24 nov. 2010 de Mircea Marian sub titlul  "România nu trebuie primită în spațiul Schengen", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Nu vreau să cad în greșeala pe care o reproșez cel mai des și vehement ziariștilor și intelectualilor lui Băsescu, anume incapacitatea de a fi obiectivi și de a recunoaște atunci când clienții lor de perdaf zilnic fac și lucruri care ar trebui apreciate. Voi spune deci tranșant, fără ironii sau codițe stilistice relativizante, că articolul de azi al lui Mircea Marian este, prin conținut, unul corect, curajos și chiar exemplar, având în vedere tribuna înrolată de la care el a fost lansat. E un mesaj sub semnul exasperării. E un mesaj nu al unui om trezit brusc într-o realitate înfricoșătoare ci al unei structuri care și-a atins limitele compromisului acceptabil și care izbucnește "stop, așa nu se mai…
Cu materialul clientului
(Acest comentariu a fost postat la articolul publicat de Mircea Mihaies in EVZ din 22 nov. 2010, intitulat "Periferia contraataca", articol pe care il puteti citi accesand linkul ) Cel mai ușor de ironizat cu materialul clientului este prostia. De-asta-mi place să-l comentez pe Mircea Mihăieș. Aproape orice frază i-ai extrage din așa zisele editoriale este sau mincinoasă, sau perfect aplicabilă în oglindă sieși și stipendiatorilor săi, sau asfixiantă prin limbaj (nu degeaba l-am supranumit bomba cu biogaz), sau agramată. « Suntem pe punctul de a rata totul pentru că politicienii organizați mafiotic sunt interesați doar să salveze infractorii îmbogățiți prin jaf și șantaj. ... Cine a avut interesul să ajungem aici? ». PSD-ul și mogulii, Ponta și Antonescu "“ ar răspunde făcând cu ochiul un mucalit, bun cunoscător al rumegătorului de rumeguș Mihăieș, că doar nu puterea portocalie, aflată la guvernare de numai o zi, că doar nu Președintele, garantul cuvântului…
Farsa cu Boc prim-ministru
(Comentariu postat la articolul Alinei Mungiu Pippidi publicat în RL din 18 nov. 2010 și intitulat "Stimate domnule prim "“ ministru", articol ce poate fi citit accesând linkul ) Atâta vreme cât ne vom adresa stafiilor pentru a rezolva treburile țării, nu vom putea fi cu mult mai credibili decât Roberta Anastase numărând voturile spiritelor portocalii bântuind Casa Poporului. Doamnă Pippidi, vă complaceți într-o convenție contraproductivă: acea de a vă adresa unei ficțiuni, unei funcții cu titular virtual, Emil Boc, dând astfel senzația că acceptați, chiar cauționați, impostura. Știți bine că prim "“ ministrul Emil Boc nu există. Stiți bine care este personajul ubicuu ce se ascunde în dosul acestei holograme. Înțeleg că abordarea dv., fiind una instituțională, care încearcă să dea fond formelor înmatriculate, nu poate opera cu substituenți având cartea de munca la altă adresă decât cea oficial declarată. Totuși ar trebui să găsiți o formă de direcționare…
Cărtărescu și complexele sale de epigon
(Comentariu postat la articolul din EVZ publicat de Mircea Cartarescu pe 19 nov. 2010 si intitulat "De partea intunecata a fortei", articol ce poate fi citit accesand linkul ) De când s-a împătimit de Băsescu, cel mai ilustru dintre cititorii săi, scriitorul Mircea Cărtărescu s-a transformat în pistolar cu cuvintele. Dar nu dintre aceia selectivi, acrobați și epici din westernurile americane, chitind musca de pe borul lat al pălăriei rivalului și apoi castrând-o cu o lovitură măiestrit învârtită de la șold. Nu. Domnul Cărtărescu a devenit și este astăzi un servil pistolar năimit, identificabil doar prin numărul său de inventar, figurant cu vocație în plutoane de execuție în masă. El nu face altceva decât să pastișeze modelul reducționisto - binar folosit de seducătorul său, adică: sau mi-ești prieten și atunci ești bun ("da, Oprea, cu tine vorbesc, te-am reevaluat"), sau mi-ești dușman și te-am ciuruit ("da, popor român, ce te…