AI îşi arată colţii
Decalajul tehnologic în marele război planetar devine tot mai radical. Şi soluţiile miraculoase folosite pentru îngenuncherea inamicului tot mai prezente. (mai mult…)
Domnule Preşedinte Dan, nu sunteţi făcut pentru asta
Am tăcut multă vreme pe acest subiect intern deoarece nu doream să fiu robul propriilor mele prejudecăţi. (mai mult…)
Aventurierii de la Casa Albă (2)
Când am scris, cu mai mult de o lună în urmă, primul articol cu acest titlu, am avut parte de o săpuneală ca pentru jegoşi. E drept că la vremea aceea populaţia ţării şi, implicit, a blogului acesta era superinflamată de mizele electorale, aşa că, foarte nervoşi şi pătimaşi fiind, cititorii nu prea aveau chef şi răbdare să reflecteze cât de cât la rece asupra analizelor mele (desigur, contestabile) care încercau să rămână lucide. (mai mult…)
Surogatul George Simion şi plagiatorul Călin Georgescu
Greşeala fundamentală a lui G. Simion este că şi-a pierdut identitatea jucându-se cu mai multe identităţi care nu i se potrivesc: Zelea Codreanu, Donald Trump, Călin Georgescu. (mai mult…)
Nicuşor, e timpul să devii Nicu!
De-acum gata cu diminutivele. Ele se potrivesc răsfăţaţilor, celor de la care nu aştepţi lucruri mari pentru că ei sunt încă mici. Micuţi. De mâine poporul va trebui să-l apeleze ca pe un om mare, nu ca pe un prichindel. Cel mai simplu ar fi să i se spună Dan. Preşedintele Dan. Aşa cum sună “preşedintele Trump” sau “preşedintele Macron”. Şi-atunci o să-l scăpăm şi de nevoia unui botez care, oricum, a fost o temă ostilă de campanie. Cum să-l numeşti “preşedintele Nicuşor”? Vorba cuiva, “sună ca dracu”! Ce, suntem la grădiniţă? Facem mişto? Adică un fel de Donaldel (Trampică) sau Emilică (Macronel). Să ne revenim! Numele stă la baza piedestalului. Creează identitate. Vreţi ca preşedintele nostru, ieşit dintr- o veritabilă fecundare electorală contra naturii, să apară în faţa lumii precum soldăţelul din imagine? Cocoţat pe un soclu de elefant ca un cocoş înfoiat pregătindu-se de cucurigul de la 5…
Între refuzul şi conservarea nuanţelor
Campania asta electorală ne-a întors în epoca peliculelor alb – negru. Deşi, în realitate, vedeam şi la vremea aceea în jurul nostru tot atâtea culori ca şi azi, tot ce era capabilă să ne livreze tehnologia momentului repectiv era fotografia alb – negru, filmul alb – negru. (mai mult…)
A vota sau a nu vota!
Da, suntem pe buza prăpastiei! Dar nu suntem pe fundul ce este, în condiţiile date, satisfăcător. (mai mult…)
Adrian Năstase are dreptate: românii şi-au făcut damblaua
Românii s-au răzbunat. Au împins în finală răul cel mai mare. Nici nu ne imaginăm cât de repede Gheorghe Simion şi Nicuşor Dan ne vor face să regretăm coaliţia PSD – PNL – UDMR. Aşa molâie cum a fost ea. (mai mult…)
Eu cu cine votez?
Poate aţi observat că eu, cu oaspeţii mei de pe blog, nu intru în polemici cu sânge pe pereţi. Uneori, la limită, mai recurg la mici contre cordiale, dar scurte, fără venin şi fără potcoave în mănuşi. (mai mult…)
Aventurierii de la Casa Albă
În ultimii ani lumea on-line a preluat controlul. Din cauza vitezelor de necontrolat cu care evoluează fenomenele din interiorul ei, puterea de adaptare a celor ce o frecventează a fost complet depăşită. Oamenii intră normali si liberi în această lume şi, brusc, se trezesc captivi. Nu mai pot să iasă. Şi nici măcar nu realizează asta. Au iluzia că este alegerea lor. Odată intraţi acolo sunt supuşi unui proces de luare în posesie. Le sunt identificate preferinţele, slăbiciunile, profilul psihic şi se injectează masiv în ei exact ce le place să audă şi să vadă. Reţeta perfectă de a crea dependenţă şi de a sădi certitudini otrăvite. Spiritul critic sănătos dispare şi locul lui este luat de idei impuse subversiv de la un centru de comandă. Este luat de intoleranţă şi fanatism. Catifelarea nuanţelor cedează locul colţuroaselor soluţii din topor şi astfel se ajunge la alegerea ca preşedinte al celei…