Nicuşor, e timpul să devii Nicu!
De-acum gata cu diminutivele. Ele se potrivesc răsfăţaţilor, celor de la care nu aştepţi lucruri mari pentru că ei sunt încă mici. Micuţi. De mâine poporul va trebui să-l apeleze ca pe un om mare, nu ca pe un prichindel. Cel mai simplu ar fi să i se spună Dan. Preşedintele Dan. Aşa cum sună “preşedintele Trump” sau “preşedintele Macron”. Şi-atunci o să-l scăpăm şi de nevoia unui botez care, oricum, a fost o temă ostilă de campanie. Cum să-l numeşti “preşedintele Nicuşor”? Vorba cuiva, “sună ca dracu”! Ce, suntem la grădiniţă? Facem mişto? Adică un fel de Donaldel (Trampică) sau Emilică (Macronel). Să ne revenim! Numele stă la baza piedestalului. Creează identitate. Vreţi ca preşedintele nostru, ieşit dintr- o veritabilă fecundare electorală contra naturii, să apară în faţa lumii precum soldăţelul din imagine? Cocoţat pe un soclu de elefant ca un cocoş înfoiat pregătindu-se de cucurigul de la 5…
Între refuzul şi conservarea nuanţelor
Campania asta electorală ne-a întors în epoca peliculelor alb – negru. Deşi, în realitate, vedeam şi la vremea aceea în jurul nostru tot atâtea culori ca şi azi, tot ce era capabilă să ne livreze tehnologia momentului repectiv era fotografia alb – negru, filmul alb – negru. (mai mult…)
A vota sau a nu vota!
Da, suntem pe buza prăpastiei! Dar nu suntem pe fundul ce este, în condiţiile date, satisfăcător. (mai mult…)
Adrian Năstase are dreptate: românii şi-au făcut damblaua
Românii s-au răzbunat. Au împins în finală răul cel mai mare. Nici nu ne imaginăm cât de repede Gheorghe Simion şi Nicuşor Dan ne vor face să regretăm coaliţia PSD – PNL – UDMR. Aşa molâie cum a fost ea. (mai mult…)
Eu cu cine votez?
Poate aţi observat că eu, cu oaspeţii mei de pe blog, nu intru în polemici cu sânge pe pereţi. Uneori, la limită, mai recurg la mici contre cordiale, dar scurte, fără venin şi fără potcoave în mănuşi. (mai mult…)