@Garfield, motanu – un Jackie Chan al luptei antibăsiste

I-am remarcat pentru prima oară prezența  în urmă cu vreo 4 ani, pe forumurile de la EVZ. Printre limacșii lenți la creier ai locului, care îmbăloșau cu laude de clasă ajutătoare funduri de editorialiști portocalii, țopăia un smintit haios, pus pe rele, hotărât să-i turbeze prin înțepături, eschive și viteză de reacție fără antidot. Le împleticea pur și simplu limbile, îi făcea să dea în bâlbâială, îi pișca neîncetat ba cu sarcasmul, ba cu logica, ba cu halebarda de străpuns tovalul a imprecației sale nemiloase. (mai mult…)
continuare...

Câteva constatări

Postarea, zilele trecute, a "Scrisorii deschise către Crin Antonescu" mi-a prilejuit câteva constatări de natură a-mi întări încrederea în justețea punctului de vedere susținut acolo: că organizarea unui miting de amploare al USL este un gest politic necesar, realizabil și, mai ales, generator de spaime pentru coteria Băsescu. (mai mult…)
continuare...

Andrei Pleșu – polarități subiective

Genul acesta de antiteză în oglindă ales de domnul Pleșu pentru ultimul său editorial din Dilema Veche, ca să spargă monotonia,  produce efect doar la contraste mari. Când e folosit unde totul e interșanjabil, ca aici, dă impresia de făcătură. Și în loc să nască umor grotesc naște suspiciuni la buna credință. (mai mult…)
continuare...

Beția cu alcool metilic a lui Mircea Mihăieș

Ce altceva poate fi considerat Mircea Mihăieș decât întruchiparea viziunii lui Patapievici despre talent, profesionalism, devotament față de cultura românească și, imperativ, despre apolitism. Dacă mai privim și spre un alt preferat al lui Pata, Cristian Neagoe (cel cu ketamina, de la New York), ne putem lămuri întrucâtva cam ce gusturi împotriva naturii are președintele ICR, cam ce șleahtă de pramatii s-a aciuat la umbra devianțelor sale. (mai mult…)
continuare...