Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat ” Despre ura noastra de sine”, articol ce poate fi citit accesand linkul

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-despre-ura-noastra-de-sine-914453.html )

Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu  să-şi rateze mesajele şi să-şi compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor sale. Aş fi fost de acord cu aproape tot ce-a scris în editorialul de azi, dacă ar fi lipsit ultimul paragraf. Care, precum o criză de isterie izbucnită din senin, ne-a luminat crispându-ne (dacă mai era nevoie) că nu avem de-a face cu un scriitor ci cu un propagandist, că nu ascultăm un povestitor obiectiv ci un pacient cu nervii corzi de ghitară bas. Te-ntrebi cum un om a cărui meserie este radiografierea existenţei poate pune atâtea halucinogene, la comandă, în cerneala cu care scrie. Cum îşi poate asuma pe nemestecate, papagaliceşte, atâtea ţinte false, transmise pe firul scurt, trăgându-şi căciula pe urechi pentru a putea spune, mai târziu, echivalentul a ceea ce a declarat despre perioada comunistă şi anume că el “nu a ştiut că există scriitori urmăriţi pentru că nu a ascultat Europa Liberă”.

Cărtărescu, dimpreună cu toţi monocorzii ţinând isonul puterii, repetă una şi bună: mogulii, televiziunile şi liderii opoziţiei – iată explicaţia dezastrului actual. Sunt incapabili, hai să nu zic “de-a vedea în infra-roşu” dar măcar de-a accepta ceea ce vede toată lumea cu ochiul liber, la lumina zilei: că ţara asta are totuşi conducători şi că în orice sistem cu ierarhii, răspunderile majore revin conducătorilor.

Pentru mulţi români, din ce în ce mai mulţi, televiziunile « isterice » la care se referă cu mânie de inchizitor MC devin pe zi ce trece un fel de “Europa Liberă”  de dinainte de revoluţie: o speranţă, o sursă de aflare a adevărurilor incomode puterii şi, prin asta, de stăvilire pe cât posibil a abuzurilor. Ce este cu adevărat grav? Că “televiziunile mogulilor” au arătat şi demonstrat cum se fură voturi în Parlamentul României sau că Bonnie şi Clyde în varianta dâmboviţeană au fost prinşi cu mâna până la cot în buzunarul pensionarilor?  Şi, până la urmă, “campaniile” odioaselor televiziuni au produs vreo revoluţie, vreo victimă, au clintit vreun fir de păr din buclele doamnei Anastase sau din barbişonul domnului Voinescu, au scăpat ţara de Boc? Televiziunile latră, caravana hoţilor îşi vede de drum mai departe. Unde este efectul demolator al acestor televiziuni? De ce îl înspăimântă ele atât de tare pe MC?

Totuşi, prudentul domn Cărtărescu, îşi asumă azi un risc: vorbeşte despre sentimentul patriotic. Cineva care, matur fiind înainte de ’89, nu asculta Radio Europa Liberă, nu pare foarte calificat pentru a  folosi ca argument această sintagmă.  Şi ce dacă?  MC este de neoprit. Într-o profundă stare de hipnoză indusă de flacăra violetă de la Cotroceni, el descarcă un încărcător întreg asupra opoziţiei, uitând de un afront grav cât o declaraţie de război adus în chiar ziua naţională a românilor sentimentului lor patriotic: obrăznicia lui Laszlo Tokes cum că 1 Decembrie ar fi pentru maghiarii de aici zi de doliu. Motiv pentru care, în oraşele păstorite de primari UDMR, drapelul României nici nu a fost arborat. Bine că nu l-au arborat în bernă.

A sesizat cineva vreo replică în apărarea demnităţii naţionale, vreo reacţie de protest a patriotului nr. 1 al ţării, sau a înţelepţilor săi lăudători (printre care si MC), la acest scuipat între ochi cu care ne-a învrednicit un vicepreşedinte al Parlamentului European pus acolo de Traian Băsescu şi PDL?

Cel fără leac  îndrăgostit de uniforme, fireturi şi epoleţi, cel indignat până la sufocare că poliţiştii şi-au aruncat caschetele cu însemnele naţionale peste gardul cazematei lui, aşadar Preşedintele iubitor de ţară şi tricolor, a făcut în cazul Tokes ceva? Un gest? Un dos de labă? O disociere?  Un deget la tampla? Aiurea ! Preşedintele are acum treburi mult mai importante decât apărarea demnităţii naţionale. El are de apărat un scaun şi o gaşcă.

“Mişeii la izbândă făcând punte” nu sunt, în acest caz, cei indicaţi de Mircea Cărtărescu ci izbânditorii ultimelor alegeri, calaretii de azi, pe care el încearcă să-i facă pierduţi “printre leşuri şi ruine”.

Contele de Saint GermainPolemiceBasescu,cartarescu,editorial,Europa Libera,Laszlo Tokes,sentimentul patriotic(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ din 03 dec. 2010, intitulat ' Despre ura noastra de sine', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-despre-ura-noastra-de-sine-914453.html ) Incredibil cum poate Mircea Cărtărescu  să-şi rateze mesajele şi să-şi compromită credibilitatea pe ultima sută de metri a articolelor...Blog politic si polemic