Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat “Domnul cu mila…”. Acest articol poate fi citit accesand linkul

http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-domnul-cu-mila-913722.html )

Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declaraţiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu naturalizarea lui Vaclav Havel în Polonia. Eroarea, semnalată şi speculată imediat de forumişti necondescendenţi, a fost la scurt timp eliminată de administratorii forumului, fără însă vreo explicaţie sau scuză din partea autorului. Apoi s-a întâmplat o reacţie pe deplin caracterizantă a fanilor săi, aceiaşi cu fanii preşedintelui (după vorbă, după faptă): ca şi în cazul “pixelului albastru”, când indubitabila palmă încasată de un copil a fost cu seninătate expediată la capitolul trucaje, a apărut şi în acest caz, al “polonezului” Havel, aria postacilor înălbitori, interpretată pe mai multe voci, negând evidenţa şi acuzându-i pe acuzatori de malversaţiune.

La momentul respectiv m-am abţinut să comentez cireaşa, deşi era tentant de zemoasă, preferând a trage semnale de alarmă asupra tortului pe care ea era pusă,  tort preparat cu groaznic de mult colesterol propagandistic.

Azi, MC ne cadoriseşte cu o chiflă de colecţie, scăpată din chiar aluatul competenţelor sale academice, literatura română. Îl confundă, pur şi simplu, pe Arvinte al lui Donici cu Hagi Tudose al lui Delavrancea.

De-o fi grav sau nu, decideţi singuri. Mie mi se pare însă simptomatic.

În primul rând pentru că, dacă nu trădează semidoctism, trădează multă superficialitate şi dispreţ faţă de cititor. Ar fi fost atât de simplu ca MC să verifice înainte şi să nu se expună penibilului. Nu a făcut-o însă pentru că, lăudat adesea fără măsură şi uneori fără noimă, a ajuns să se creadă infailibil.

În al doilea rând confuzia sa mi se pare simptomatică pentru că, mutatis mutandis, această autosuficienţă care-l determină să aibă doar certitudini, să nu mai opereze cu dubitative, se regăseşte şi în judecăţile sale politice, excluzându-i-le de la orice podiumuri de obiectivitate sau raportare morală.

Să nu ne lăsăm înşelaţi de multitudinea de “nu ştiu, nu mai sunt sigur, naiba ştie, poate…” din editorialul de azi. Este forma dlui. MC  de a şerpui stilistic între două realităţi neconvenabile: aceea că s-a înşelat când a crezut că gloaba pe care a pariat este un pur sânge arab şi aceea că nu are tăria să recunoască tranşant, până la capăt, acest lucru. Dovada ne-o oferă singur la sfârşit când, epuizat de atâta retorică ambiguă, se redă condiţiei sale originale de combatant captiv, cu ochelari de cal: “Televiziunile vor lătra tot mai neruşinat”.

Această obsesie a televiziunilor malefice, într-o vreme în care realitatea politicilor aberante, abuzive şi distructive cu care este condusă această ţară bate orice record de manipulare în masă, nu este altceva decât un reflex al furiei şi fricii de nota de plată ale unei autocraţii laşe, în plin naufragiu.

Replica citată din Cărtărescu referitoare la televiziuni este parcă desprinsă din propaganda anti “Europa Liberă” a regimului Ceauşescu, în zilele de pe urmă ale acestuia.

Contele de Saint GermainPolemicecartarescu,confuzii,Domnul cu mila,Europa Libera,Havel,Herta Muller(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat 'Domnul cu mila...'. Acest articol poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-domnul-cu-mila-913722.html ) Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declaraţiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu...Blog politic si polemic