Scorul acestui articol
[Total: 20 voturi. Media: 3.5]

Poate aţi observat că eu, cu oaspeţii mei de pe blog, nu intru în polemici cu sânge pe pereţi. Uneori, la limită, mai recurg la mici contre cordiale, dar scurte, fără venin şi fără potcoave în mănuşi. Ei pot fi în dezacord cu mine, mă pot critica, uneori chiar mă bumbăcesc până la tumefiere. Asta e! Accept şi îi public ca preţ pentru timpul pe care îl consumă citindu-mă şi comentând, când, în loc de asta, ar putea să facă lucruri mult mai utile şi mai distractive pentru ei.

Înainte să deschid acest blog scriam comentarii nervoase şi uneori chiar licenţioase sub anumite articole din presă care mă indignau. Aveam clienţii mei, în principal cei ce semnau editoriale în EVZ la rubrica “Senatul EVZ”. Păpuşile mele Voodoo preferate la acea vreme erau “intelectualii lui Băsescu” şi, cu predilecţie, Mircea Cărtărescu şi Mircea Mihăieş.

Am făcut această evocare ca să arăt că ştiu ce înseamnă revolta turbată la opinii ce par emanaţii de lipsă de caracter, de oportunism, de propagandă deşănţată. Îmi pot închipui ce simt cei care mă înjură când decid să recurgă la astfel de adresări extreme sau la etichetări de insectar. Şi îmi pot închipui şi ce le-aş putea răspunde eu dacă aş fi cu ei într-o arenă neutră.

Dar aici pe blog, la mine acasă, mi-am impus să fiu o gazdă care deschide uşi, nu care se baricadează în spatele lor.

Văd că articolul meu despre aventurierii de la Casa Albă a agitat apele şi într-un sens şi în altul. Cei care îl critică îmi golesc în cap benele lor pline de argumente pro – Trump culese din presa de orientare Fox şi X şi uzate de atâta repetiţie. Ei au grijă să-şi condimenteze mesajele strecurând în ele şi îndoieli (unele formulate mai subtil, altele zise mai pe şleau) privind capacitatea subsemnatului de a înţelege lucrurile în adevărata lor profunzime. Cei care, cel puţin parţial, nu-mi neagă opiniile, sunt mai deloc preocupaţi de persoana mea, concentrându-şi pledoariile pe consecinţele globale negative (şi negabile) ale acţiunilor lui Donald Trump care excelează prin imprevizibil, răzgândeli şi generare de haos.

Articolul invocat a generat cel puţin două comentarii / analize (una pro – Trump, alta anti – Trump) pe care eu le apreciez ca fiind profunde şi scrise cu talent. Sunt convins că le-aţi descoperit singuri, de-asta nu le nominalizez. Autorii nu se porcăiesc, nu se ciomăgesc, ci produc exemple concrete, susţinute de suport argumentativ acceptabil (referinţe bibliografice, linkuri), în sprijinul teoriilor lor.

Asta mi-ar plăcea să fie nota dominantă a polemicilor de pe acest blog. Preopinenţii să combată cu respect unul faţă de celălalt, cu fermitate, da, însă fără jigniri şi atacuri de gang.

Din păcate suntem tot mai mult dominaţi de încrâncenare. Iar încrâncenarea generează intoleranţă, violenţă, maxilare scrâşnind, privirea lumii prin lentile deformante.

Duminică sunt alegeri. Nu am niciun candidat preferat. Nu vreau  să pledez pentru niciunul pentru că toţi mi se par jenant de inadecvaţi pentru funcţia de preşedinte al României. De altfel sunt convins că fiecare dintre cei care vor citi aceste rânduri e deja hotărât ce va face peste 3 zile. Nu aşteaptă de la mine calea de urmat. Speră, cel mult, într-o confirmare a alegerii sale.

La mine, acum, n-o vor găsi. Să caute astfel de confirmări la marii ziarişti şi analişti ai momentului. Pentru că, spre stupoarea mea, toţi şi -au ales în războiul ăsta de-a prezidenţialele o tabără şi un favorit, nu acelaşi, căruia îi suflă în pânze cu întreaga lor energie de influenceri cu expunere. Ion Cristoiu, Marius Tucă, CTP, Cornel Nistorescu, Bogdan Chireac joacă la aceste alegeri all – in. La fel ca şi realizatorii TV importanţi, cu apariţii în primetime, care şi-au transformat emisiunile în sordide show-uri de mahala unde vând cele mai sfruntate minciuni la preţ de dezvăluiri bombă în favoarea preferatului lor curat ca lacrima.

Rar mi-a fost dat să văd atâta prostituţie profesională ca la Ciutacu – RTV în susţinerea lui Ponta şi în denigrarea contracandidaţilor acestuia. Nici chiar Mihai Gâdea cu pupilul său Crin Antonescu sau Anca Alexandrescu cu masculii ei alfa Georgescu şi Simion nu au coborât nivelul prestaţiei atât de jos precum Ciutacu încât să-şi transforme studiourile în adevărate lupanare de surprins invitaţii în cele mai dezonorante ipostaze, ca la camera ascunsă, cu chiloţii, pardon, în vine.

Aşa că, în aceste două săptămâni de alegeri care urmează, eu mă voi abţine de la judecăţi de valoare la adresa “eroilor” momentului. Nu sunt atât de lipsit de simţul măsurii încât să îmi închipui că, faţă de ce vuiesc televiziunile şi social media despre ei şi despre aceste alegeri, eu aş putea avea contribuţii atât de preţioase încât să abat pe cineva de la propriile convingeri. Şi nici nu sunt atât de infatuat încât să cred că sfatul meu, dacă ar fi vreunul, s-ar dovedi, în final, unul bun pentru obşte.

Voi merge să votez. Am cochetat câteva zile cu ideea de a nu vota de data asta. Am abandonat-o. Până la urmă nu se pune problema că votul meu ar decide. Un singur vot nu înseamnă nimic statistic. Dar votul meu confirmă că încă exist. Ceea ce, la scară individuală, mi se pare colosal. Exist, deci votez!

Existaţi?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/05/Eu-cu-cine-votez.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/05/Eu-cu-cine-votez-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeaventurierii de la Casa Alba,eu cu cine votez,intelectualii lui Basescu,papusi voodoo,polemici civilizate,rusinea Ciutacu RTVPoate aţi observat că eu, cu oaspeţii mei de pe blog, nu intru în polemici cu sânge pe pereţi. Uneori, la limită, mai recurg la mici contre cordiale, dar scurte, fără venin şi fără potcoave în mănuşi. Ei pot fi în dezacord cu mine, mă pot critica, uneori chiar...Blog politic si polemic