Mircea Marian, serviciul și serviciile
(comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Marian intitulat " Basescu a pierdut politia. Urmeaza serviciile secrete?", care poate fi citit accesand linkul ) În articolul meu intitulat "Ziariști de fond, de formă și de coloratură", pe care il veți putea citi doar pe acest blog, domnul Mircea Marian este încadrat la subspecia "ziariști de formă". Practică deci la vedere o meserie de stilou și prompter doar pentru a acoperi un grad și o misiune. Cărui serviciu special aparține, mi-e greu să spun, deși am o bănuială. Cert este că aproape toate producțiile sale jurnalistice din ultima vreme se referă la servicii sau sunt documentate de acestea. "Nevolnicul" Emil Constantinescu, "zaharisitul" Gavril Dejeu, sunt două răbufniri resentimentare care ne arată de unde nu se trage MM. Previzibil. Doar nu ne-am fi așteptat să se tragă din zona profund anticomunistă a societății. De asemenea, "niciodată nu credeam că România…
Å¢ară cardiacă, interzis cafea!
Motto: Am iubit o fecioara, Eram print peste un regat. Am iubil o fecioara, M-au incoronat si am abdicat. Am iubit o femeie superba, Toti barbatii m-au pizmuit. Am iubit o femeie superba, I-am scris un poem si am fugit. Am iubit o curvă, M-au înnebunit îmbrățișările ei. Iubesc o curvă, Nu mai vreau alte femei. De 6 ani de când Președintele Băsescu își tratează poporul dimineața, la prânz și seara cu cafeaua tare a conflictelor sale perpetue, România a devenit o țară cardiacă. Nimeni nu mai regăsește calmul necesar dulcilor reverii vesperale; dispoziția aventurării în vraja unui preludiu de weekend a dispărut. Trăim pe fugă, gâfâit, impersonal, de mântuială, între două alarme de luptă lansate de la Cotroceni. Indiferent de tabără, în rândul combatanților s-a instalat astenia. Cafeaua prezidențială, neîndulcită și pe burta goală, nu mai revigorează ci dă tahicardie. Oamenii ar avea nevoie de puțină liniște, normalitate și…
Ete d-aia, să-ntrebe proștii!
Mircea Mihăieș este azi confuz. I-a trecut o pietricică prin jambieră și i s-a așezat exact pe bătătura cauzată de pasul de defilare. El găzduiește două tipuri de bătături în cizmele sale lucioase de Sturmbannführer: cele mai multe de la călcatul în picioare a adversarilor politici și una de la onorul la președinte. Ei, tocmai în asta și-a găsit să se proptească acum al dracului șist. "Nu înțeleg însă de ce și actuala putere perpetuează ura. Dacă un asistent universitar e plasat în noua grilă de salarizare la nivelul unui răcan, iar profesorul universitar se menține, gâfâind, la vârful treimii de jos, la ce să te mai aștepți?" Observați? Alertă kaki de încălcare a zonei de maximă protecție, interesul propriu! Trebuie să vă reamintesc că, oricât de incredibil ar părea, dl. Mihăieș este profesor universitar. Și, ca și în cazul dlui. Cărtărescu, atunci când reforma bravului guvern Boc a căzut…
Doamna Fati si cerneala sepiei
(Comentariu postat la articolul dnei. Sabina Fati publicat în RL din 11 nov. 2010 sub titlul " Moratoriul Paunescu pentru Romania", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Cand Moratoriul pentru Romania propus de Presedinte redeschide scandalul Bonnie si Clyde in varianta romaneasca, adica Anastase si Voinescu numarand stafiile din Casa Poporului la vot, sare iute doamna Fati cu diversiunea Paunescu, precum sepia cu cerneala de camuflaj. Reamintesc respectuos ca in Romania nu se moare de foame si nu se va muri de frig la iarna pentru ce spune Ponta despre Paunescu ci pentru ce face regimul Basescu pentru a se mentine, impotriva vointei populare, la putere: imprumuturi sinucigase de la FMI, compromisuri antinationale cu UDMR, si o nesatioasa pofta de da drena totul, dar totul, in buzunarele clientelei portocalii, fara nici macar o masura economica onesta de redresare pe termen scurt. Cine nu vede aceasta evidenta si musca…
Conturarea taberelor din PDL
(Comentariu postat la articolul lui M Marian publicat în EVZ sub titlul "Intelectualii lui Băsescu s-au rupt de masa "PDL", ce poate fi citit accesand linkul ) Este de notorietate că EVZ reprezintă un fel de Cartier General al lui Goebbels pentru propaganda PDL. De aceea, știrile despre partidul de guvernământ provenite din această sursă trebuie luate în serios și procesate, nu ca fiind neapărat adevărate ci ca reflectând interesul cuiva de la vârf. Pe de altă parte, când Mircea Marian, care nu este deloc genul ziaristului de investigație, scrie un articol bazat pe o documetare realizată cu acribie, poți fi sigur că fișele i-au venit de undeva, din laboratoare al căror subordonat ierarhic este și unde cineva ne clocește viitorul. Articolul de azi trădează o ascuțire a cuțitelor lungi în PDL. Și ne conturează două tabere. Ceea ce nu e puțin, ca informație din interior. Există însă și curiozități,…
UDMR „“ exponentul ideii de politică prin șantaj
 (Comentariu postat la articolul lui Liviu Antonesei publicat în Adevărul din 09 nov. 2010 sub titlul "Se va retrage UDMR de la guvernare?", articol ce poate fi accesat la linkul ) Atâta vreme cât UDMR-ul este în guvernul României, serviciile de informații externe maghiare primesc informațiile direct de la sursă, fără riscuri și intoxicări, ne mai fiind obligate să cheltuiască un forint pe agenți infiltrați să ne afle secretele. De aici avantaje directe și indirecte uriașe ale Ungariei în raport cu România. Iată un argument suficient de solid, desi nu singurul, pentru sustinerea următoarelor două afirmații : 1. Ieșirea UDMR-ului de la guvernare nu se stabilește aici, de către, hai să zicem, reprezentanții etnicilor maghiari, ci la Budapesta, de către strategii politici ai Ungariei; 2. Politica UDMR-ului nu are nimic de-a face cu interesul național al României, ba dimpotrivă. În aceste condiții sunt perfect de acord cu afirmația dlui…
Ce să nu facă viitorul ginere
(Comentariu la articolul lui M. Cartarescu publicat pe data de 05 nov. 2010 in EVZ sub titlul " Mica dictatura din PNL", care poate fi citit accesand linkul ) Motto: Să n-o bată, să n-o-njure, Să nu bea și să nu fure. Iar ibovnică de-și ia, Să n-o afle nimenea! Pentru Mircea Cărtărescu poporul român nu există decât ca un personaj colectiv amorf, fără chip, fără trăiri, fără nevoi. Se referă la el rar, cu răceală statistică, Â așa cum s-ar încrunta la o specie de buruieni ce abuzează nepermis de cernoziomul patriei, îngrășat și de valoroasele sale producții copro, cum ar fi editorialul de azi. Nu aceeași atitudine ca față de figurantul popor român o are Cărtărescu atunci când vine vorba de relieful patriei. După cât de zglobiu bate câmpii în această ultimă subproducție, e clar că nu doar a căutat etnobotanice dar le-a găsit și chiar degustat. Cu o…
Înalta tensiune a stării de avarie
 (Comentariu postat la articolul publicat de M. Cărtărescu în EVZ din 20 aug. 2010 sub titlul "Uciderea pruncilor", articol ce poate fi citit accesând linkul #comentarii ) Mircea Cărtărescu este genul de scriitor care scrie bine atunci când cineva sau ceva îl scoate din echilibrul călduț al rutinei supraviețuirii convenabile. Suferința îi alimentează acumularea secată de la ultima deversare, revolta îi deschide vanele. Este brusc decuplat de la meschinele baterii de 1,5V cu care funcționează în regim normal de robot social, pentru a fi branșat la înalta tensiune a stării de avarie, adică a grației artistice în cazul său. Editorialul de azi o demonstrează. Am sperat să fie așa de fiecare dată când, indignat de însăilările sale subliterare și partizan - oportuniste din această margine de pagină, l-am comentat vehement "“ critic. Acum îl laud. Cu aceeași bună credință cu care l-am criticat. Această mărturie a sa reușește, pe…
Andrei Pleșu și umbrele sale
 (Comentariu postat la articolul publicat de Andrei Pleșu în Dilema Veche din sub titlul " Ce nu trebuie să spună un președinte", ce poate fi citit accesând linkul ) Textele lui Andrei Pleșu degajă energie pozitivă. Asta, în bună măsură, datorită luminozității lor. Dar în același timp și incită, proiectând când trebuie umbre subtile, care nasc un fel de voluptate voaieristă. Articolul de față dezvoltă curiozități din acest registru. Aplică tușe gri pe portretul până acum solar al președintelui. Ne vom da seama dacă sunt ceea ce par sau doar niște cearcăne afectuos plasate sub doi ochi triști propuși compasiunii, doar atunci când timpul ne va permite accesul la întreg tabloul pe care domnul Pleșu îl completează periodic prin editorialele sale. De aceea nu mă entuziasmez. Deși tentația există. Pentru că ar fi suficient, de exemplu, un addendum prin care autorul să ne asigure că, în pofida atâtor spuse…
De ce procedează Andrei Pleșu astfel?
 Scris în 29 sep. 2010 Andrei Pleșu apare azi în presa scrisă printr-un articol în Adevărul și printr-un interviu în Ev. Z. Prima parte a comentariului meu se referă la articolul din Adevărul. Andrei Pleșu este un prea abil  jongleur stilistic, un trăitor din cuvinte prea hârșit în obținerea de efecte subtile din punctuație sau topică, pentru a putea fi bănuit de lipsă de intenție atunci când, în articolul de azi, face următoarea înșiruire după cum urmează și nu altfel: ""žJavră ordinară", "žbătrîn marinar hoț", "žcancer", "žporc ordinar", "žderbedeu", "žguzgan", "žmaimuță", "žlinge preșuri", "žțigancă împuțită", "žgăozar"". Dânsul nu exemplifică diacronic, în ordinea istorică a apariției celebrelor formulări, ci exact pe dos, pervertind în mod suspect cauzalitatea. Altfel spus, prin ordinea propusă pare a încerca să golească de semnificații realitatea (importantă pentru orice construcție obiectivă) că întâi a fost vocea ultramediatizată a unui mereu același om, a președintelui nostru războinic…