Andrei Pleşu şi hemoroizii lui Belzebut

Domnul Pleşu, în ciuda taliei mari a sacoului, este un maestru al fofilării. Face ce face şi alunecă dibaci din clinciuri, strecurându-se neabraziv printre mâini, printre picioare, printre contradicţii. Chiar şi când muşcă, muşcă cu gingiile, lăsându-şi loc de interpretări favorabile la concluzii; cum că, adică, ar fi fost vorba de un sărut mai pătimaş şi nicidecum de colţi walpurgici. (more…)
continuare...

Decăderea unei aristocraţii contrafăcute

Au profitat de comunism când comunismul era la putere, publicând în turbulenţa sectaristă a acestuia chiar mai uşor, mai nederanjaţi şi cu tiraje mai de răsfăţ, decât propagandiştii de la Ştefan Gheorghiu. Au profitat de comunism şi mai târziu, înfigându-şi colţii în el, când acesta, decăzut în stârv, putea fi atacat fără riscuri, din toate unghiurile şi pe toate gusturile, oricât de canibalice. (more…)
continuare...

Metehne de ţârcovnic

Dilema Veche are un patriarh, Andrei Pleşu, un mitropolit, Radu Cosaşu, câţiva arhiepiscopi şi episcopi itineranţi şi o armată întreagă de preoţi şi diaconi somnolenţi şi adormitori, din rândul cărora se remarcă exorcistul pe dos Sever Voinescu, reprezentantul sub acoperire al lui Scaraoţchi în lumea travestiţiilor în ale celor bune. (more…)
continuare...

M.R. Ungureanu – un uter fertilizat in vitro

Scolile înalte se mândresc că au şi produc viziune. Că formează conducătorii lumii de mâine. Nu persoana ci societatea, nu imediatul ci perspectiva, nu mijloacele ci scopul, iată ce pretind ele că le-ar diferenţia de abordările tradiţionale. Bine - rău, moral - imoral, sunt în acest sistem de valori binoame cu geometrie variabilă, concepte în care marile gândiri să nu se încurce atunci când vor să decoleze spre soluţii cinice. (more…)
continuare...

Axa Washington – Londra desemnează premierul la Bucureşti?

Analizând profilul celor pe care Traian Băsescu, în calitate de Preşedinte al României , i-a promovat în funcţii cu impact major pentru ţară dar mai ales pentru el şi ai lui, ne dăm imediat seama că Mihai Răzvan Ungureanu  reprezintă o stranie abatere de la regulă. Ce să aibă acest om în comun cu Emil Boc, Elena Udrea, Traian Igaş ori Gabriel Oprea? Ce viciu ascuns din el să fi stârnit interesul de colecţionar de nulităţi al preşedintelui? Greu de răspuns. (more…)
continuare...

Noi mărturii inedite despre Gabriel Liiceanu – articol retras!

Pe publicam aici, la rubrica “Musafiri pe blog”, o mărturie inedită a lui @clerc despre Gabriel Liiceanu. Povestea a stârnit interes, pasiuni şi chiar replici tăioase, unele vizându-mă. Azi am primit o nouă astfel de mărturie inedită de la @obs, cel pe care l-am preluat în editorial ieri, cu un foarte interesant şi bine scris comentariu la ultimul articol al lui Andrei Pleşu din Dilema Veche. Pentru că mărturia lui @obs oferă suficiente indicii de autenticitate şi este, în plus, captivantă, mă bucur să v-o împărtăşesc şi vouă, oaspeţilor mei, cu sentimentul că devenim astfel părtaşi cu toţii la lansarea unei mici (dar suculente) pagini de inedită istorie literară.  Actualizare ora 21:30 La cererea autorului (@obs), articolul continand postarea domniei sale referitoare la Gabriel Liiceanu a fost retras. Cei interesati pot citi materialul in cauza sub forma de comentariu la articolul meu mai vechi intitulat "Tacerile lui Liiceanu".
continuare...

Un an cât o veşnicie

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat "Blestemul lui Geoana", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) În faţa mea, o şcolăriţă tunsă paj priveşte cum se încaieră doi cocoşi. Ţopăie surescitată, buclele gelatinoase jucându-i pe căpşor ca o meduză în imersie. Chicoteşte, bate din palme: "Întărâtă-i, drace, că şi mie-mi place!". O copilă, îmi zic, ce ştie ea ce-i viaţa reală. Nu vede penele zburătăcite, nici crestele rupte şi însângerate. Vede doar spectacolul, pe care-l savurează cu cruzimea inocenţei. Când face o piruetă, îi zăresc faţa. Încremenesc. (more…)
continuare...

Frica!

Frica face parte din dotarea noastră standard. Pe lângă alte funcţii ea joacă şi un sensibil rol de departajare: ajută la stabilirea diferenţelor de calitate umană între indivizi. Antidotul onorabil la frică nu este, cum s-ar crede, curajul ci caracterul. Proporţia dintre frică şi caracter stă la baza clasamentelor etice. (more…)
continuare...

Unsul lui Dumnezeu şi apa de ploaie

Nobleţea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecţia, o formă de cădere a omului în diabolism. Nobleţea se dobândeşte în timp, cu eforturi, şi fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecţia este spontană, reziduu de instincte neşcolarizate, şi de aceea duhneşte a năduşeală acră şi a picioare nespălate. (more…)
continuare...