Unsul lui Dumnezeu şi apa de ploaie
Nobleţea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecţia, o formă de cădere a omului în diabolism. Nobleţea se dobândeşte în timp, cu eforturi, şi fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecţia este spontană, reziduu de instincte neşcolarizate, şi de aceea duhneşte a năduşeală acră şi a picioare nespălate.
Trece pe stradă un splendid ciobănesc german. Din rigole îl latră isteric, cu rânjete ameninţătoare şi cu coada adânc arcuită între picioare, un maidanez. Ciobănescul îşi continuă drumul fără a-i arunca măcar o privire. Maidanezul atacă tâlhăreşte, pe la spate. Atunci ciobănescul se opreşte, îl priveşte o clipă şi mârâie într-o tonalitate cu sens doar în lumea ierarhiilor canine. Urmează schelălăituri de potaie speriată şi o retragere în dezordine a agresorului.
Pastorului american Aiden Wilson Tozer îi aparţine următoarea cugetare: “Fiecare om este ceea ce admiră în taină. Dacă aş putea afla ce admiri, aş şti ceea ce eşti”. Noi tocmai am aflat ieri că unii îl admiră pe Regele Mihai, în timp ce alţii pe Traian Băsescu. Care, la rândul lui, îi admiră pe Elena Udrea, pe Paul Lambrino şi pe Nicolae Ceauşescu din primii zece ani de mandat.
Caracterele mari complexează. Notorietatea infatuează. Combinaţi aceste două adevăruri şi găsiţi explicaţia absenţei de la celebrarea regelui a notoriilor şi autodeclaraţilor regalişti Liiceanu, Pleşu, Patapievici. Poate au lipsit de la Parlament şi de la Operă pentru că, pe bună dreptate, nu au fost invitaţi. Nimeni insă nu trebuia să-i invite a participa prin scrisul lor la acest eveniment. Poate doar respectul faţă de sine şi faţă de cei ce i-au crezut faruri călăuzitoare, nu precupeţi de simboluri naţionale.
Apa de ploaie se iluzionează că pică din cer când, de fapt, ea pică doar din nori. Stă o clipă deasupra caselor şi copacilor şi drumurilor şi oamenilor dar, apă de ploaie fiind, ajunge curând în mare, sub nivelul pământului pe care credea că l-a luat în stăpânire.
E o formă de armonie divină imposibilitatea de a amesteca apa cu uleiul, interzicerea inversării unei ordini stabilite sus. Băsescu, Boc, Anastase, cu statutul lor de apă de ploaie, nu puteau accepta apropierea de un Uns al lui Dumnezeu. S-ar fi pomenit imediat acoperiţi de acesta, invizibili sub măreţia lui.
https://www.conteledesaintgermain.ro/unsul-lui-dumnezeu-si-apa-de-ploaie/27-10-2011EditorialeAnastase,Boc,Elena Udrea,Liiceanu,Nicolae Ceauşescu,Patapievici,Paul Lambrino,Plesu,regele Mihai,Traian BasescuNobleţea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecţia, o formă de cădere a omului în diabolism. Nobleţea se dobândeşte în timp, cu eforturi, şi fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecţia este spontană, reziduu de instincte neşcolarizate, şi de aceea duhneşte a năduşeală acră şi...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Alina Mungiu Pippidi
Monarhia noastră a avut şi bune, şi rele. Dar totalul este remarcabil, iar respectul nostru pentru instituţia asta face parte din respectul faţă de noi înşine, în care nu suntem tocmai bogaţi.
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/noua-monarhie-242504.html
Regele a vorbit despre prezent si viitor. Detractorii sai despre trecut. Regele a vorbit despre tara. Detractorii sai au vorbit exclusiv despre persoana lui. Cum poti sa judeci ce s-a intamplat acum cateva zeci de ani, cand tu nu esti in stare sa spui adevarul despre prezent ? Cand ne ceri sa uitam ce a fost acum un an, nu se poti sa ne ceri sa te credem pentru ce a fost acum 65 de ani. Cum poate cineva care si-a capatuit fiica pe obrazul tarii sa tina lectii de moralitate ?
Nici o vorba despre discurs. Nici o voce care sa contrazica tabloul zugravit de rege.
Singurul care m-a impresionat a fost “printul” Paul. Nu stiu cum e cu genetica sau cu legea salica. Insa oamenii sunt ceea ce sunt prin gesturi si prin cuvintele pe care le rostesc, nu prin titluri si diplome. Am vazut un bastard si un rege. Unul care isi ponegrea familia si ruda, altul care isi plangea neamul. Bietul bastrad, ce frustrari … ce-i drept e greu sa stai drept cand vii cu asa o povara…
CAVALERUL, BESTIA SI SARPELE. Asa arata spatial public dupa ce a vorbit regele. Nu exista sfinti in politica. Si Isus Christos a fost ispitit si s-a rugat sa-I fie luata povara, daca se poate! Exista insa luptatori. Cu sovaieli, temeri si greseli. Cu retrageri si sangerari. Dincolo de o moralitate imediata si narcotica. Prin suferinta si incertitudine, isi fac datoria, oricat de greu. Perfectiunea nu exista. Exista insa unii indivizi care nu se abat. E un rege bun, e un rege prost, poate o mai fi si altul … regale Mihai e insa regele.
Bestia paralizeaza si infricoseaza. Bestia e irationalul. Toate temerile noastre primare izbucnesc, dincolo de logica. Varsa flacari si pucioasa. Iti ingheata sangele in vine – cu minciuni. Iti paralizeaza bunul simt. Regele fura. Regale e las. Vadim, Cristoiu, Basescu.
Si apoi sarpele: e insinuant, se strecoara. Sub aparenta frumoasa si hipnotica, e de un venin mortal. Muscatura de sarpe nu doare prea tare, dar ucide. Iar moartea incepe de obicei prin paralizarea sistemului nervos. Regele e bun, dar e prea batran. Regele e manipulat de Duda. E jucaria lui Felix (uita ca nu a fost manipulat de Hitler si de Antonescu!).Nu va domni nici o data (cum sa nu, daca asta o vrea poporul?). Stii, asa sunt vremurile. Conducatori buni sunt umbriti, si acum e prea tarziu, nici macar nu ne putem da seama cat au fost de buni. Sau de rai. Cartarascu, Romania Libera.
Imi amintesc Stapinul Inelelor: “nu iti fie frica Frodo, exista forte nevazute ale binelui care lucreaza. Nu trebuie sa te lasi doborit de neincredre”. Sau de adevaratii ortodocsi: ”Deznadejdea macina oasele barbatului”.
REGELE A VORBIT. E UN SEMN BUN. NU SPERA SI N-AVEA TEAMA!
Nu-mi pare rău(ba dimpotrivă!) că maidanezul tembel nu a venit la jubileul regal;ar fi murdărit această sărbătoare prin mirosul lui de maidanez de mahala.Nici faptul că “marile elite” Pleşu,Patapievici,Liiceanu,etc nu s-au reprodus în media nu mă supără;au demonstrat ceea ce sunt:nişte pigmei ipocriţi şi răutăcioşi.Îmi pare rău însă că Patriarhul BOR Daniel a făcut pe dracu’ în patru şi n-a venit la întâlnirea cu regele.Este ruşinos pentru acest individ care ar fi trebuit să ştie că un rege este de drept divin indiferent de circumstanţele istorice.Dar despre acest adevărat Patriarh al Diavolului,cu privirea aceea hapsână şi predispus organic la “ochii diavolului” vom mai avea prilejul să vorbim.Tot la fel,lipsa conducătorilor armatei tocmai de ziua regelui şi a armatei(Ardealul a fost eliberat tocmai în cinstea zilei regelui,a fost un cadou al armatei pentru rege!);iar această zi a armatei din 25 oct,ziua şi a MAJESTĂŢII SALE nu a fost schimbată nici de comunişti!Ruşine pentru BOR şi Armata română!
Dar ce lecţie ne-a dat Regele la toţi!Am fost fericit că încă mai sunt oameni întregi la minte şi la suflet în această ţară.Am participat la un moment istoric tocmai prin prestaţia,într-adevăr regală,a Majestăţii Sale Regele Mihai de România.Mulţumim, Majestatea Voastră!