Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Nobleţea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecţia, o formă de cădere a omului în diabolism. Nobleţea se dobândeşte în timp, cu eforturi, şi fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecţia este spontană, reziduu de instincte neşcolarizate, şi de aceea duhneşte a năduşeală acră şi a picioare nespălate.

 

Trece pe stradă un splendid ciobănesc german. Din rigole îl latră isteric, cu rânjete ameninţătoare şi cu coada adânc arcuită între picioare, un maidanez. Ciobănescul îşi continuă drumul fără a-i arunca măcar o privire. Maidanezul atacă tâlhăreşte, pe la spate. Atunci ciobănescul se opreşte, îl priveşte o clipă şi mârâie într-o tonalitate cu sens doar în lumea ierarhiilor canine. Urmează schelălăituri  de potaie speriată şi o retragere  în dezordine a agresorului.

 

Pastorului american Aiden Wilson Tozer îi aparţine următoarea cugetare: “Fiecare om este ceea ce admiră în taină. Dacă aş putea afla ce admiri, aş şti ceea ce eşti”. Noi tocmai am aflat ieri că unii îl admiră pe Regele Mihai, în timp ce alţii pe Traian Băsescu. Care, la rândul lui, îi admiră pe Elena Udrea, pe Paul Lambrino şi pe Nicolae Ceauşescu din primii zece ani de mandat.

 

Caracterele mari complexează. Notorietatea infatuează. Combinaţi aceste două adevăruri şi găsiţi explicaţia absenţei de la celebrarea regelui a notoriilor şi autodeclaraţilor regalişti Liiceanu, Pleşu, Patapievici. Poate au lipsit de la Parlament şi de la Operă pentru că, pe bună dreptate, nu au fost invitaţi. Nimeni insă nu trebuia să-i invite a participa prin scrisul lor la acest eveniment. Poate doar respectul faţă de sine şi faţă de cei ce i-au crezut faruri călăuzitoare, nu  precupeţi de simboluri naţionale.

 

Apa de ploaie se iluzionează că pică din cer când, de fapt, ea pică doar din nori. Stă o clipă deasupra caselor şi copacilor şi drumurilor şi oamenilor dar, apă de ploaie fiind, ajunge curând în mare, sub nivelul pământului pe care credea că l-a luat în stăpânire.

E o formă de armonie divină imposibilitatea de a amesteca apa cu uleiul, interzicerea inversării unei ordini stabilite sus. Băsescu, Boc, Anastase, cu statutul lor de apă de ploaie, nu puteau accepta apropierea de un Uns al lui Dumnezeu. S-ar fi pomenit imediat acoperiţi de acesta, invizibili sub măreţia lui.

Contele de Saint GermainEditorialeAnastase,Boc,Elena Udrea,Liiceanu,Nicolae Ceauşescu,Patapievici,Paul Lambrino,Plesu,regele Mihai,Traian BasescuNobleţea este efectul întâlnirii omului cu Dumnezeirea. Abjecţia, o formă de cădere a omului în diabolism. Nobleţea se dobândeşte în timp, cu eforturi, şi fascinează ca un nimb al spiritului eterat prin purificări succesive. Abjecţia este spontană, reziduu de instincte neşcolarizate, şi de aceea duhneşte a năduşeală acră şi...Blog politic si polemic