Scorul acestui articol
[Total: 21 voturi. Media: 4.1]

Scriam într-un articol anterior:

“Dacă domnul Piedone ar fi susţinut de alianţa PSD – PNL, ar câştiga la pas primăria capitalei. Dacă, însă, această alianţă îşi va desemna un alt candidat, al ei, din dorinţa de a-l controla total (ceea ce cu Piedone nu pare a fi atât de sigur), voturile câştigate de acest candidat încă neidentificat ar fi luate, aproape exclusiv, de la Piedone, ceea ce i-ar mări considerabil şansele de victorie lui Nicuşor Dan”.

Între timp alianţa PSD – PNL a identificat acel candidat şi l-a şi desemnat: este doctorul Cătălin Cârstoiu. Un gest riscant, care creşte semnificativ şansele de victorie ale catastrofalului Nicuşor Dan.

Sigur că între Nicuşor Dan şi Popescu Piedone îl prefer, de departe, pe Piedone. Dar între Piedone şi Cârstoiu…? Aici sunt pe cale de a-mi schimba părerea.

L-am urmărit pe Piedone în cele mai recente apariţii de campanie. Mi-a lăsat un gust amar. Prea jos, prea de tarabă. Pot înţelege… Populismul victorios. Dar, totuşi, “Ia și tu 3-4 pâini, pentru că mi-e foame. Dacă mi-e foame, mă apuc să mănânc. Ia și tu ce găsești, parizer, salam, șuncă, ceapă, oțet, ce-o fi acolo, să mâncăm”, nu vi se pare prea mult?

Insistenţa asta pe “mi-e foame”, “să mâncăm”, mai ales când vine de la un Haplea cu burdihanul răsfrânt peste betelia nădragilor e, cumva, şi vicioasă şi dizgraţioasă. Apoi vorbitul cu gura plină,  stropii şi firimiturile din barbişon, conversaţia de “om din popor” cu mă-uri şi bă-uri neaoşe reprezintă pentru mine exagerări la fel de prosteşti şi contraproductive ca apariţia la piaţă a lui Rareş Bogdan etalându-şi ceasul de multe mii de euro.

“Iată unul de-al nostru” – se vor grăbi să-i cânte în strună cei de un anumit profil, flataţi că şi cu însuşirile lor se poate ajunge departe. Dar adevărul este că nu ajungi departe pentru că mănânci parizer şi ceapă cu oţet ori pentru că atunci când ţi-e foame înfuleci cât zece şi nici pentru că atunci când te duci la piaţă ştii să vorbeşti pe limba precupeţilor.

Când candidezi pentru un post atât de important ar trebui să îţi faci campanie cu reuşitele anterioare în domeniu şi cu prezentarea unor planuri solide de viitor.Piedone, însă, le crede pe acestea subînţelese. “Oamenii ştiu ce am făcut, ca primar, până acum. Ce rost are să le repet nişte lucruri pe care ei le ştiu deja? Cât despre planuri de viitor… eu nu fac promisiuni, eu fac lucruri, pur şi simplu”.

Pentru unii poate avea lipici această abordare. Pentru mine, nu. Eu nu am stat în sectoarele păstorite de domnul Piedone. Nu am habar de vreun proiect de succes al acestuia. Pe mine nu mă convinge că va fi un bun manager doar pentru ca haleste cu mâna parizer direct de pe ziar, în praf de şantier şi nici nu mă impresionează că ştie să se exprime în grai rural.

Sigur, nu sunt eu alegătorul etalon, dar ca mine or mai fi. Dintre aceia care se uită puţin şi la glagoria candidatului, şi la cum vorbeşte, şi la cum gândeşte, şi la cum se poartă, şi la ce-a reuşit în viaţă.

Campaniile electorale sunt, pentru majoritatea candidaţilor, adevărate probe de ipocrizie, demagogie şi nu rareori, chiar prostituţie morală. Publicul fiecărui candidat este cel mai bine caracterizat de campania candidatului respectiv. Nu te poţi aştepta ca o campanie concepută pentru săraci să-i atragă pe bogaţi, şi nici ca una axată pe cei cu facultăţi şi doctorate să-i atragă pe cei cu patru clase din oficiu.

Arta compromisului ţine de abc-ul politicii. Pentru un candidat problema nu e dacă face sau nu compromisuri (sigur că face!) ci până unde merge cu aceste compromisuri ca să nu se… compromită.

Am observat că şi domnul Cârstoiu a început să strângă mâini şi să ofere trataţii în aer liber, dar parcă face aceste gesturi cu o anumită auto-cenzură a căderii în ridicol.

Îi urmăresc pe amândoi ca să decid pe care îl voi vota. Iniţial am mers cu Piedone, dar simt cum populismul rudimentar al acestuia îl retrogradează în ochii mei. Doctorul Cârstoiu începe să câştige teren printr-o anume decenţă comportamentală la care îl ajută, evident, plusul de instruire. Asta îmi face alegerea şi mai grea.

Dar, până la urmă, prioritatea pentru mine în contextul actual este să scăpăm de Nicuşor Dan. Aşa că dacă la final sondajele vor indica o detaşare a unuia dintre Piedone şi Cârstoiu în faţa lui Nicuşor Dan, pe acela îl voi vota, fără să mai ţin cont de cât de bine alese şi interpretate au fost partiturile de campanie folosite de cei doi.

Mai vorbim pe tema asta peste o lună!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/04/Piedone-3-500x293.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/04/Piedone-3-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeCarstoiu,Piedone,Primaria Capitalei,tehnici de campanieScriam într-un articol anterior: “Dacă domnul Piedone ar fi susţinut de alianţa PSD – PNL, ar câştiga la pas primăria capitalei. Dacă, însă, această alianţă îşi va desemna un alt candidat, al ei, din dorinţa de a-l controla total (ceea ce cu Piedone nu pare a fi atât de sigur),...Blog politic si polemic