Scorul acestui articol
[Total: 17 voturi. Media: 4.5]

Mulţi pictori celebri au cochetat cu arta portretului suprarealist. Aşternând mai întâi peste orice chip din faţa şevaletului un voal de paiete deformante, s-au concentrat apoi să prindă mai mult reflexe decât trăsături. Astfel au apărut femeile cubice ale lui Picasso ori autoportretele demonice ale lui Daly.

Expoziţii cu opere ale acestor doi titani încă mai sunt deschise în aceste zile la Bucureşti. Poate n-ar fi o idee rea să le vizitaţi.

Dar nu la galerii de artă voiam să vă invit ci la o constatare: cei doi artişti menţionaţi (dar şi mulţi alţii) au fost şi încă sunt consideraţi nu doar geniali ci şi puţin ţicniţi. Se zice că exact aceste două extravaganţe întâlnite într-o singură persoană s-au potenţat una pe alta pentru a-i ridica pe respectivii acolo unde sunt acum.

Plecând de aici, mulţi ţicniţi cred că e de ajuns nebunia lor (strict medicală) pentru a le asigura un loc pe firmament. Fără pic de talent (ce să mai vorbim de geniu) ei se dezlănţuie public în cele mai groteşti forme, visându-se “personaje mesianice” pe măsura dilelii lor.

Pe Internet a devenit dialog de best seller negru schimbul de drăgălăşenii intelectuale care a avut loc recent în Parlamentul României între Diana Şoşoacă şi George Simion:

  • Te agresez sexual, scroafo!
  • Nu ţi-e ruşine bă, violentule, fătălăule…

După momentul de stupoare generat de aceste poale ridicate in cap, un aspect artistic se cuvine, totuşi, a fi apreciat: calitatea castingului pentru aceste două roluri şi aceste două linii de dialog.

Privind imaginea de pe afiş nu-ţi poţi reprima un suspin de admiraţie: ce bine au fost aleşi, căt de bine se potrivesc cu replicile schimbate!

Ceea ce mi se pare însă cu adevărat suprarealist în legătură cu cei doi este succesul de care se bucură ei în rândul românilor, cu toate accentele de “uşa cortului” care îi caracterizează. Luaţi împreună tot adună vreo 20% din sufragii. Şi atunci ce altceva aş putea deduce decât că, încă o dată, înţelepciunea populară se verifică şi ne dă peste nas: “cine se aseamănă, se adună”.

Chiar aşa? Doamne fereşte!

Să fie Diana Şoşoacă arhetipul femeii române de azi?

Să fie George Simion arhetipul bărbatului român de azi?

Să fie ei portretiştii suprarealişti a ceea ce au devenit, “modernizate” de vremuri, Regina Elisabeta or Regina Maria, Regele Carol I or Regele Ferdinand?

Cine sunt aceia care s-ar simţi confortabil să fie conduşi de un lider care vrea să agreseze sexual o scroafă? Bănuiesc că nişte porci!

Dar acelea care sunt dispuse să intre într-un dialog de troacă cu nişte porci? Bănuiesc că rude apropiate, vorbitoare de acelaşi dialect.

Sigur, umorul ajută, umorul face bine, umorul trezeşte, umorul e preferabil încrâncenării. Doar că, de încrâncenaţii plini de  umori însă  lipsiţi de umor nu te poţi apăra doar cu ironii. Trebuie mai mult, trebuie solidaritate împotriva lipsei lor de educaţie şi de decenţă.

Priviţi-le măştile de prădători hămesiţi şi gândiţi-vă de două ori dacă acesta este idealul vostru de frumuseţe umană.

Portretele lui Picasso  transmit o căldură tainică din spatele asimetriilor lor surprinzătoare. E, totuşi, ceva uman în ele. Fotografia cu Simion şi Şoşoacă, deşi geometric nu falsifică realitatea, nu are nimic uman în ea. Doar urâţenia lor interioară şi atât.

Groh, groh!!!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/01/Simion-si-Sosoaca.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2024/01/Simion-si-Sosoaca-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialearhetip,Daly,Diana Sosoaca,fatalau,George Simion,Picasso,scroafa,te agresez sexualMulţi pictori celebri au cochetat cu arta portretului suprarealist. Aşternând mai întâi peste orice chip din faţa şevaletului un voal de paiete deformante, s-au concentrat apoi să prindă mai mult reflexe decât trăsături. Astfel au apărut femeile cubice ale lui Picasso ori autoportretele demonice ale lui Daly. Expoziţii cu opere...Blog politic si polemic