Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În democraţie, putere legitimă este aceea dată de popor prin vot majoritar.

În baza acestei definiţii elementare, puterea legitimă din România acestui moment este cea rezultată în urma celor două scrutinuri din 2012, pentru locale (iunie) şi pentru parlamentare (decembrie).

Dar tot în 2012, la referendum, poporul a decis să retragă puterea legitimă dată preşedintelui Băsescu în 2009.

Astfel, democratic vorbind,   în prezent în România se confruntă fără menajamente  o putere legitimă (parlament, guvern, administraţii locale) cu o putere de două ori ilegitimă (preşedinţie). De ce de două ori ilegitimă? Pentru că, pe de o parte, ea a fost invalidată de dublul celor ce au validat-o, iar pe de altă parte ea se exercită prin pervertirea unor instituţii ce constituţional ar trebui să fie independente şi neutre (SRI, DNA, CC, CSM, ANI).

Principala lecţie a acestei confruntări ce contrapune poporului o clică sever minoritară cu deviaţii dictatoriale este că, în condiţii de neintervenţie străină, forţa puterii legitime striveşte ca un tăvălug, lent dar implacabil, baricadele de şantaj, manipulare, corupere, ale forţei ilegitime.

Au trecut doar două luni de la verdictul alegerilor din decembrie 2012 şi ce observăm? Un preşedinte tot mai şubrezit în voile sale autocratice şi un premier tot mai puternic şi recunoscut ca principal interlocutor al României.

În numai două luni, Traian Băsescu a încasat cât pentru un mandat întreg. Enumăr câteva dintre upercuturi.

A fost obligat de presiunile externe, în ciuda fierii sale, să-l accepte premier pe Victor Ponta. Iar acum este în situaţia chinuitor – umilitoare de a-l vedea pe acesta luîndu-i faţa după prima turnantă, primind onoruri şi zâmbete de simpatie în mari cancelarii, defilând aproape zilnic la braţul câte unei vedete politice internaţionale.

Constată cum, sub ochii lui, arsenalul de intimidare, cu procurori în rasteluri şi cohorte de SRI-şti în dubele lor de ascultare ambientală,  pus la punct cu maniacă minuţie securistică, dă semne de dezintegrare. Revocarea procurorilor marionetă de la CSM este o primă dizlocare de punct de sprijin, urletul unei revolte de castă ce va porni avalanşa.

Pe de-asupra, îl părăseşte încet – încet şi sleita armată PDL-istă. Unde sunt obedienţii lui dragi, muţi şi legaţi la ochi, în care a investit atâtea încredinţări directe şi speranţe de fidelitate? Cui îl lasă? Necopţilor MRU şi Neamţu? Brigandei Udrea? Vestalei Macovei?

Iar colac peste pupăză, descoperă cum facţiuni din serviciile secrete încep să se repoziţioneze. Stenogramele care transpiră prin presă nu-i mai vizează doar pe inamicii lui cu telefoanele ascultate ci, culmea bumerangului, chiar şi pe el, marele iniţiator (vezi reproducerea discuţiei cu Blejnar).

Informaţiile care îi sunt servite la micul dejun nu mai sunt chiar prompte, complete, preventive şi exclusive (vezi defecţiunea cu SMS-urile de pe telefonul şoferului de la CSM care, se pare, a fost ajutat să primească pe inventar exact acel telefon), ba, mai mult, încep să circule zvonuri despre informaţii ostile obţinute de foşti oameni ai serviciilor secrete de la cârtiţele lor din interior, încă active (vezi declaraţia – avertisment a tăcutului George Maior).

Conferinţa de presă de ieri al ui Traian Băsescu este un urlet de exasperare. “Chiar vreţi să mă terminati? Chiar nu îmi mai lăsaţi nimic? Vreţi să-mi confiscaţi până şi portul Constanţa? Acest rai al copilăriei mele, această peşteră de Ali Baba a maturităţii lu’ frate-miu”?

Cum altfel să explicăm atacul disproporţionat la jugulara ministrului Fenechiu, cel care vrea să privatizeze portul Constanţa cu olandezii? Că doar nu printr-un reevaluat sentiment al justiţiei!

Dar, în fine, să lăsăm analiza politică şi să devenim, pentru încheiere, medici. Căci Traian Băsescu ne oferă, cu fiecare nouă apariţie publică, nu semne de normalitate ci simptome.

Evoluţia bolii, în lipsă de tratament cu demisie, este spre iraţionalitate şi violenţă. Dacă acest om refuză în continuare tranchilizantele, va fi nevoie de cămaşa de forţă. Că doar nu om fi şi noi iraţionali să intrăm în jocul provocărilor lui.

Tic – tac, tic – tac … V-am prevenit că se poate înnebuni din aşa ceva!

Contele de Saint GermainEditorialul de joiAli Baba,ANI,Aurel Fenechiu,CC,CSM,DNA,George Maior,Macovei,MRU,Neamtu,PDL,portul Constanta,SRI,Traian Basescu,Udrea,Victor PontaÎn democraţie, putere legitimă este aceea dată de popor prin vot majoritar. În baza acestei definiţii elementare, puterea legitimă din România acestui moment este cea rezultată în urma celor două scrutinuri din 2012, pentru locale (iunie) şi pentru parlamentare (decembrie). Dar tot în 2012, la referendum, poporul a decis să retragă...Blog politic si polemic