Justiţia, prostituata venerică a României
Războiul, vremurile agonice, moartea ca ameninţare cotidiană generează întrebări grave. Cei care mai pot gândi cât de cât cu capul lor reiau acest exerciţiu specific speciei umane pentru a căuta explicaţii pe cont propriu, căci în explicaţiile oficiale şi generaliste nu mai au încredere după atâtea dezamăgiri.
Sub diverse forme, întrebarea recurentă care închide aproape mereu cercurile nedumeririi este “cum de s-a ajuns aici”? La un război medieval în secolul 21, la o corupţie generalizată, la răsturnarea neverosimilă a valorilor, la dezgroparea unor teme rasiale şi doctrinare pe care le consideram de mult dispărute?!
Astfel, provocat de ştiri şi evenimente recente, m-am întrebat şi eu care să fi fost principala cauză a decăderii societăţii româneşti până la punctul în care să devenim gloata abulică de azi, divizată, fără repere etice, fără disciplină şi încredere în ceva unificator.
Părerea mea este că boala care ne-a lovit şi ne-a mutilat profund după relaxarea din decembrie ’89 a fost una de ordin moral. Trecerea bruscă de la interdicţiile oprimante la libertatea necenzurată a încurajat aventurismul şi pe aventurieri. Tot felul de figuri bizare au defilat, ca la un carnaval cu măşti, pe la conducerea diverselor instituţii ale statului român. Culminând cu instalarea lui Traian Băsescu la preşedinţia României. Acela, cred eu, a fost momentul marii infectări care ne costă azi anomia generalizată.
Aţi înţeles din titlu pe cine consider vinovatul principal pentru această disoluţie. Da, este vorba de justiţia română, acest monstru represiv, amoral şi malformat, conceput şi scos la produs pe centura politicii autohtone de Traian Băsescu şi Monica Macovei.
Doi taraţi până în măduva oaselor de securismul ceauşist s-au gândit să-şi valorifice expertiza totalitaristă scoţând de la naftalină terorismul judiciar.
Arhiva SIPA, inflaţia de lideri ai magistraturii şantajabili, obedienţi şi fără scrupule, înălţarea Laurei Kovesi din mocirla mediocrităţii la rang de zeiţă cu drept de viaţă şi de moarte asupra semenilor, cooptarea serviciilor secrete în netezirea “culoarelor justiţiei”, multiplicarea ticăloşiei “părinţilor spirituali” Traian şi Monica (după principiul “din nimic, nimic”) în jusţiţiari de tip “pluton de execuţie” precum Camelia Bogdan, Mircea Negulescu, Livia Stanciu ori Augustin Lazăr, compromiterea minimei respectabilităţi a profesiei prin giumbuşlucurile măscăriciului Dănileţ, prin exhibările activistei @rezist Lăncrănjan – “veveriţa”, ori prin panseurile “adânci” despre drepturile omului ca lux ale”plăpumăresei” Prună…
Exemplele de mercenari folosiţi ca instrumente de terorism judiciar de tripleta Băsescu, Macovei, Kovesi ar putea continua.
Lista e mult mai lungă, pentru că la ticăloşi şi arivişti stăm bine. Ce folos însă să-i înşirăm aici pe toţi, ca la un bilanţ de închidere de eră, ca la un pomelnic de parastas, când, de fapt, ei nu doar că încă mai mişcă, sunt vioi, dar semnele arată că se pregătesc chiar de o adevărată resurecţie.
Nu au principii, nu au caracter, nu au sentimente. Pe scurt, nu au Dumnezeu! Şi-au acceptat statutul de unelte păgâne şi prestează întocmai, cu cinism, după cum li se cere.
“Canibalilor” de felul celor amintiţi le-ar folosi puţină mitologie, de exemplu despre Uranus şi Cronos, ca să-şi afle destinul cu o clipă mai devreme. Vor întâlni acolo monştri asemenea lor, copii care-şi castrează părinţii şi părinţi care-şi devoră progeniturile.
Recent, din motive care-mi scapă dar care, în logica torţionarilor, par a fi extrem de mobilizante, justitiarii romani au luat în vizor clanul Băsescu. Întâi pe bătrânul lup de mare, acum năpârlit şi fără colţii de odinioară cu care a sfâşiat atâtea destine, apoi pe protejata lui fiţoasă dar exemplar de fidelă până la acest punct. Şi… o pregătesc pe fiica Ioana.
Nu că Băsescu şi gaşca nu ar merita o pedeapsă exemplară. Cât am pledat, în zeci de articole, pentru asta! Dar nu aşa, mânuind justiţia ca pe o armă albă scoasă de sub surtuc, ca pe o secure a răzbunării folosită mişeleşte.
Prea e cusut totul cu aţă albă, prea transpare din fiecare “coincidenţă” dubioasă prezentată ca act de justiţie mâna unui aranjor nefast.
Nimic, vizând personajele politice grele care ne-au marcat deceniile din urmă, nu a fost făcut de oneştii noştri magistraţi la timp şi obiectiv. Traian Băsescu ar fi trebuit judecat şi condamnat imediat după ce şi-a terminat mandatele pentru multele fărădelegi comise. Nu s-a intâmplat însă aşa! În vreme ce statul de drept din România era preamărit de o propagandă deşănţată, oamenii din sistem ai fostului preşedinte scoteau dosarele de pe rol şi ştergeau probele.
Acum s-a schimbat garda. Iar noii veniţi procedează la fel, doar cu altă orientare. Lucrează după ordine politice înalte, amână dosare şi pierd dinadins probe (vezi alegerile frauduloase de la Sectorul 1), ori, dimpotrivă, dezgroapă dosare ţinute la păstrat şi le “rezolvă” într-o cronologie mai mult decât stranie.
Pronunţarea pentru Udrea în dosarul “Gala Bute” a fost amânată timp de doi ani, ca să se armonizeze cu pronunţarea pentru Băsescu în dosarul “Petrov”. Să fie protejată gaşca sau să fie condamnată pe linie?!!! Aceasta era întrebarea. Cele două dosare nu aveau nicio legătură juridică şi, totuşi, Elena Udrea nu a fost condamnată până când Băsescu – “Petrov” nu a fost condamnat. Ba, mai mult, ca să le iasă “armonia” ocultă, incoruptibilii noştri magistraţi au călcat în picioare autoritatea CCR printr-o manevră cel puţin la fel de odios ilegală precum a fost, la vremea ei, celebra erată a CCR întru salvarea lui Băsescu.
Împrumutând obiceiuri şi metehne de la părinţii ei post-revoluţionari, Băsescu şi Macovei, justiţia română şi -a pierdut total încrederea şi susţinerea populatiei. Cu excepţia câtorva politruci şi propagandişti care nu vor să renunţe cu nici un preţ la puterea dobândită murdar prin manipularea înalţilor magistraţi, marea masă a românilor s-a lămurit deplin că această putere în stat este la fel de coruptă ca aceia pe care ar trebui să-i condamne.
Din păcate am fost din nou înşelaţi. La noi, femeia cu balanţa nu vinde dreptate ci favoruri. Exact ca semenele ei de pe centură.
Dar partea cea mai gravă nu e asta ci faptul că această întruchipare legată la ochi suferă de o boală gravă, extrem de contagioasă. Pe care a răspândit-o în întreaga societate, care se manifestă prin dispreţ faţă de instituţii şi autorităţi, şi al cărei nume, ce ironie, vine tocmai de la zeiţa iubirii, Venus.
https://www.conteledesaintgermain.ro/justitia-prostituata-venerica-a-romaniei/17-04-2022https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/04/prostituata.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/04/prostituata-150x150.jpgEditorialeBasescu,boli venerice,centura politicii,Justitia Romana,Kovesi,Macovei,prostituata,terorism judiciar,UdreaRăzboiul, vremurile agonice, moartea ca ameninţare cotidiană generează întrebări grave. Cei care mai pot gândi cât de cât cu capul lor reiau acest exerciţiu specific speciei umane pentru a căuta explicaţii pe cont propriu, căci în explicaţiile oficiale şi generaliste nu mai au încredere după atâtea dezamăgiri. Sub diverse forme,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Tinand cont de societatea distopica in care ne-am transformat, putem sa zicem ca anii ’70-’80
chiar au reprezentat epoca de aur a Romaniei.
Beam toti sirop cu sifon la fiecare colt de strada din pahare de sticla spalate la repezeala cu apa rece si nimeni nu a murit din asta.
Mancarea era putina dar stiam sa impartim intre noi.
Ne faceam lectiile dupa-amiaza 2-3 ore dupa care ieseam zilnic afara sa ne intalnim cu grupul de prieteni cu care stateam pana eram chemati in casa de parinti.Nu aveam smart phone-uri sau alte gadgeturi d’astea dar trebuie sa recunoastem ca nici nu le simteam lipsa.Nici nu am fi avut timp de ele.
In Bucureti se oprea lunima 1-2 ore seara dar nimeni nu se speria.Aveam o rabdare uimitoare sa trecem peste asta. Ne intalneam de multe ori la cozi unde stateam cate 2-3 ore dar parca nici nu ne pasa si dupa ieseam in curtea scolii sa jucam fotbal.
Am invatatat sa numaram folosind betisoare de plastic colorate.
Mergeam la scoala in uniforme scolare, nu haine de firma. Nu imi amintesc vreun caz in care vreun coleg de-al meu sa fie adus la scoala cu masina de ta-su sau ma-sa. De mute ori, dupa ore ramaneam in curtea scolii sa ne jucam.
Am fost generatia cu cheia de gat. Plecam si veneam singuri de la scoala, nu aveam bone, stiam sa ne luam singuri mancare din frigider.
Sambata si duminica terenurile de fotbal din curtea scolii erau pline. Pe multi dintre ei ii stiam doar din vedere dar ne era usor sa ne imprietenim.
Erau cluburi sportive de tot felul peste tot. Parintii nostrii de multe ori nici nu stiau ca noi eram inscrisi la vreun club. Asta pentru ca era gratuit si aproape de casa.
Am fost generatia in care, oricat de „smecher” te considerai, inlemneai cand un profesor iti facea observatie.
Am fost ultimele generatii de soimii patriei. Astazi se invata despre masturbare si contraceptie inca de la varsta aceea.
A fost 1 mai ziua muncitorilor….nici macar un rand scris n-am vazut!
Mai respecta cineva munca….doar hotia are „merite”…
Munca este obligatia placuta sau neplacuta, care ne scuteste de lenevie, de plictiseala, de saracie.
Generatia mea…suntem numiti nostalgici…privind in jur cum sa nu ne doara sufletul ?
Am muncit , am construit , uneori am suferit…cu mandria de a lasa ceva copiilor , urmasilor.
Viata are sens cand regasim in ea o implinire chiar si partiala a idealurilor.
Ce sens are viata pt. tinerii de acum …ce ideal?
Cand muncesti gandurile negative dispar.
Cea mai importanta rasplata a muncii este munca insasi.
Cea mai curata si sanatoasa placere este odihna dupa munca.
Cu intarziere de 1 mai respect pentru pionul care in situatiile cele mai grele se scarifica : MUNCITORUL.
Aveti dreptate. Justitia chiar e o prostituata, si-o trage cu oricine si pentru orice. Si chiar e venerica, tot ce atinge, imbolnaveste.
@Tagetes
1. Nu cred. Incerc sa fiu cat mai obiectiv pot, din ceea ce cunosc;( in niciun caz nu idealizez, ci ma refer doar la situatii comparabile). Evident pot gresi in aprecieri si astept observatii punctuale.
2. Oriunde am calatorit prin Europa, n-am simtit pe „civilizatu, imprevizibil si cinic …”. Ba, din contra: de la Szeged pana la Dublin, am avut parte de OAMENI, cel mai ades dornici sa ma ajute ( sa-ti spun doar de-un belgian care, prin anii ’90- aflat in pana pe-un drum laturalnic- m-a condus cca.20 km. cu masina lui, pana la un atelier auto, in afara traseului lui? sau de un englez de la Rolls-Royce cu care-am trancanit in metroul spre Twickenham despre colaborarea lor cu Aerostar Bacau). Asta nu-nseamna ca , pe strazile Londrei, unu’ n-a incercat sa ma smenuiasca. In general,in occident, o comportare civilizata a avut parte de acelasi raspuns.
3. Ma simt roman prin stramosii mei, si faptul ca sunt aici o dovedeste. Nu sunt nici mandru si nici frustrat de-asta; nu ma simt mai viteaz pentru ca…Mihai Viteazu si nici mai grozav din cauza /datorita lui Stefan cel Mare; nici mai rusinat din cauza lui Horia Sima sau a lui Ceausescu. Singurele fapte la care ma raportez sunt ale mele si ale familiei mele. Si cu ele vreau sa fiu judecat.Sper ca cineva- acolo, sus, sa fie conectat la internet!
4. E-adevarat, iesirea de sub tutela( cat de saraca era, a statului) n-a fost usoara, si pe multi ne-a gasit nepregatiti.dar, asta e cursul natural al istoriei; iar daca noi ne vom plia pe valorile- ale normale- ale Occidentului sau, din contra, Occidentul va ingenunchea in fata presiunii Orientului, e o optiune a civilizatiei existente; imbatranita, poate si minata de „prea binele” ultimilor 80 de ani.
Am fost altceva decat gloata abulica vreodata ?…ortodoxiile balcanice corupte imputite maneliste? Balast al speciei…..pe care se poate face orice experiment….neimportanti pt evolutie ca multe miliarde de pe planeta conform savantilor si biologilor evolutionisti din universitati din top 100.
Drona Danilet – de provenienta USR, din vestita sa flota de ” magistrati progresisti”- a disparut de pe cerul Senatului, doborata chiar de catre lansatorii sai- ce-l prefera amu’ pe dl. P.Eckstein- Kovacs.Sa fie intr-un ceas bun!
@Adrian
Adrian nu cumva, vorbind de bine despre unguri polonezi cehi si altii esti prea aspru cu romanii?
Fara falsa modestie , eu sunt multumit , mandru chiar , ca m-am nascut roman!
Sincer, un roman beat sau un roman la furat ma sperie mult mai putin decat un occidental civilizat!
Romanul chiar si cand face prostii e previzibil, sti la ce sa te astepti.
Al doilea , civilizatu, imprevizibil si cinic …mai ales cand iti zimbeste si vorbeste frumos.
( cinism, din rădăcina greacă kyon care se traduce prin can sau câine)
Democratia capitalista sufera in toata lumea , ai observat bine, nu doar la noi.
Ramasi singuri pe teren capitalistii si-au vazut visul cu ochii : privatizarea justitiei.
„Nici munca fara paine nici paine fara munca!” o lozinca candva.
” Devino bogat sau mori incercand” lozinca de-acum.
@popescu-26.04. Dac-as incepe cu spusele lui W.Churhill din ’47: „Democratia este cel mai prost sistem de guvernare cu exceptia tuturor celor ce-au fost experimentate in istorie”, discutia ar fi inchisa. De-aia, n-am s-o fac, ci zic:
– poate nici n-ar trebui sa asteptam asa multe de la romani: o constiinta de neam si-o tara aparute printre ultimele in istorie.Sa ne comparam cu natiuni constiente de peste 1000 de ani de ele insele chiar din vecinatate: unguri, polonezi, sarbi, greci, turci,rusi, chiar bulgari? Si-apoi, de unde atata democratie in zilele noastre? Cam care e traditia noastra in domeniu? 150 de ani de la Mica- si 100 de la Marea- Unire? Si in cati ani dintre acestia a functionat o adevarata democratie- la nivelul maselor, nu-n lozincile politicienilor de toate felurile? Magna Charta- ce-a stat la baza inceputurilor modernizarii gandirii lumii- dateaza din 1215( cand noi inca mai cautam urmele legendarelor cnezate ale lui Glad, Gelu si Menumorut)
– si sa nu ne punem doar noi cenusa-n cap; o privire la democratiile occidentale de azi- cu precadere europene- nu ne face foarte optimisti in asteptarea viitorului: un tot mai mare clivaj intre alegatori si alesi, intre localnici si imigranti, intre varste ( cu sexele e mai simplu, ca-ncep sa se confunde ), s.a. E evidenta decaderea clasei politice in totalitatea ei si mai peste tot; dar numai a clasei politice sau si a celei ce-o genereaza, respectiv masa de cetateni ( adica noi, astia nemultumitii)? Indepartarea de religie si inlocuirea credintei cu cinismul -ca aparare in fata ororilor macar a celor doua mari cataclisme umane-, eliberarea de condamnarea lacomiei -ba, chiar asezarea ei la loc de cinste in aspiratiile omului obisnuit- eliberarea de tabuurile sexuale odata cu inventarea pilulei-, ne-au asezat pe ‘montagne- russe”-ul „progresului”: in sus material, in jos moral.
– eu privesc curios la pozitia de azi a unor tari ca Ungaria, Polonia, Slovenia- poate si Cehia, Slovacia si Croatia, in masuri diferite- care-si iau distanta fata de „progresismul” UE si mizeaza pe cartea nationala- a interesului popoarelor respective- in raspar de multe ori cu directivele celor ce si-ar dori sa le puna zgarda de gat si sa le fie stapani si nu coechipieri. Si nu, noi n-avem ce cauta in randul lor, cu acea intarziere de 1000 de ani in a prinde autobuzul istoriei si pe care o resimtim zilnic, fara a o putea surclasa.
Ramane sa ne bucuram, pe persoana fizica, de frumusetile vietii, fara mari asteptari de la altii.
@Tagetes – 25.04. Cand intram pe domenii concrete, lucrurile isi ies din paradigma copilariei cu „bun si rau”. Cred cateva lucruri:
– intre cele doua razboaie, Ro. n-a fost – nici pe departe- o tara evoluata, ci din contra; imaginea idilica pe care i-o creeaza diversi propagandisti zisi „de dreapta” n-are legatura cu realitatile tarii, ci doar cu cele din centrul „Micului Paris”. Merita,in acest sens, macar si frunzarita, lucrarea lui Bogdan Murgescu „Romania si Europa”.
– in tarile sarace ale lumii, gen China, Rusia, Romania, Bulgaria, Jugoslavia, etc, dictatura comunista a reprezentat- la inceputurile sale macar-un factor de progres economic, antrenandu-l si pe cel social. ( Nu discut aici sacrificiile umane cu care s-au realizat aceste ” salturi inainte”- apud Mao). Insasi politica „industrializarii fortate” a scos mase mari de oameni din zona unei agriculturi primitive, educand-o, chiar daca uneori precar, si transformand-o in muncitori industriali. Nu acelasi efect l-a avut comunismul in tari evoluate, gen Cehoslovacia, Ungaria, Polonia sau Germania ( de Est). Numai ca progresul inregistrat la inceputuri, prin „maretele” planuri de dezvoltare a tarilor, a stagnat odata cu incercarea de a intra in competitia economica internationala si in cursa inarmarilor.
– economiile de stat au putut elibera resurse intr-un domeniu prioritar(dezvoltarea de hidrocentrale, construirea de metrouri, transfagarasane, electrificare,construirea de case dar si de Case ale Poporului- unele justificate economico-social, altele doar prin megalomania dictatorilor), dar prin saracirea maselor. Numai ca, daca privim inapoi, primele metrouri s-au realizat in Londra si Budapesta, pe timpul unor imperii( ceea ce nu a insemnat si dictaturi), marele Boulder Dam s-a construit in America unui capitalism inca salbatic, s.a.; in zilele noastre, marile proiecte de infrastructura rutiera si energetica apartin, e drept, Chinei ( acest melanj de sistem politic comunist si economic capitalist), dar cu mari realizari si-n lumea capitalista ( marile baraje din toata lumea, autostrazi,centrale atomo-electrice,uzine auto, s.a., greu de enumerat. Numai ca investitiile majore ce se pot face intr-o economie capitalista asezata, de piata, in niciun caz nu se pot face in capitalismul romanesc, inca de
„hotie”. De aceea , n-o sa mai vedem in cursul vietii noastre( si cred ca nici copii nostri intr-a lor) inca doua grupuri la Cernavoda, vre-o mare centrala hidro gen Tarnita – Lapustesti, prea repede si multe autostrazi, etc.
– trecerea – necontrolata ( sau, mai bine zis controlata de cei ce „trebuia”)- de la economia Ro. de stat la cea privata s-a transformat intr-un jaf national. S-au intamplat putine privatizari din marea industrie- si care ar fi putut supravietui concurentei- avand la baza si dorinta continuarii activitatii si nu distrugerea sa; vorbesc in cunostinta de cauza: marea uzina comunista in care am lucrat( la Al Qaim te-ai intalnit-poate- cu f’un calcinator de la ea) a avut aceasta sansa, chiar daca si-a redus productia in conformitate cu cerintele pietii.
Sigur, o dezbatere asupra celor 45 vs 30 de ani de comportare comunista/capitalista a Ro.- fara parti-pris-uri politice ar putea fi utila. Dar cine are interes s-o faca si sa devoaleze malversatiunile ultimilor 30 de ani?
Noi sa fim sanatosi!
D-lui CSG o intrebare: am postat un raspuns pt. @Adrian acum doua sau trei zile care nu apare. Daca am gresit cu ceva in exprimare ar trebui sa spuneti pe viitor sa ma corectez.
Numai bine!
Romanul nu s-a obosit sa inteleaga nici macar din observatie ce-i aia democratie, cum functioneaza si daca chiar a functionat vreodata! De citit nu se pune problema, pt ca, intr-un asemenea caz, ar fi trebuit sa respinga aceasta mizerie care i-a fost vinduta ca fiind ceva benefic, desi nu era, lucru pe care-l poate vedea, acum, f bine, mai ales in acesti ultimi doi ani, cind perdeaua, care mai ascundea din mizerie, a fost arsa.
Democrația este arta și știința de a conduce circul din cușca maimuțelor. H.L. Mencken
Dacă votul ar face vreo diferență, nu ne-ar lăsa s-o facem. Mark Twain
Dictatura apare în mod natural din democrație și cea mai agravată formă de tiranie și sclavie din cea mai extremă libertate. Platon
Aceste trei citate isi gasesc expresia in aceste ultime decade ale vietii romanilor, conditionata de regulile democratiei de import, deoarece cea originala, romaneasca, nu avea cum sa existe dincolo de schemele propagandistice, care au avut ca scop determinarea autoculpabilizarii societatii romanesti si prin aceasta eliminarea rezistentei populatiei in fata abuzurilor de tot felul.
Apoi, a alege un reprezentant nu înseamnă a vota! Votul reprezinta o putere decizională directă, constantă și suverană asupra unor proiecte precise, concrete, dorite sau respinse de către popor. Alegerea unui reprezentat nesupus democrației constante si directe, reprezintă un act fundamental nedemocratic, o renunțare populară dramatică care legitimează și întărește pozițiile oligarhiei din spatele puterii vizibile. Alegerile sunt tocmai forma palpabilă a iluziei democratice, în timp ce reprezentativitatea acestora este fondul de comerț al puterii profunde, mâna invizibilă sau statul paralel. Alegerile stabilite la termen fix o dată la fiecare cinci ani, în detrimentul votului direct și constant asupra proiectelor de țară, este perpetuarea sistemului radical antipopular și antinațional din care, în mod absolut paradoxal, masele dezacordate își hrănesc iluziile, sorbind din ecrane, în drumul lor spre abator.
Acum sper ca s-a inteles motivul pt care sintem plini de „succesuri” si avem aceasta minunata „elita” conducatoare alcatuita dintr-o tirla de citi si nutici, ale caror experiente de viata cuprindeau, ca baza, minatul gistelor spre iarba verde de acasa.
„Astfel, provocat de ştiri şi evenimente recente, m-am întrebat şi eu care să fi fost principala cauză a decăderii societăţii româneşti până la punctul în care să devenim gloata abulică de azi, divizată, fără repere etice, fără disciplină şi încredere în ceva unificator.”
Daca vom cauta cele mai simple explicatii ne anulam sansa de-a ne vindeca vreodata! Cautati si vedeti anul 1945, cine eram si starea in care ne aflam. Cercetati pina in 1920, apoi pina in 1970 si observati ceea ce trebuie retinut despre societatea romaneasca. Analizati datele si trageti concluziile. La asta adaugati aportul situatiei de dupa 90. Va comunic rezultatul: nu avea cum sa fie altfel! Este „dezvoltarea” logica a ceea ce ajunsesem in anii 70. Se culege ceea ce s-a semanat, in functie de cum s-a facut acest lucru. Putem explica situatia actuala si in termeni fotbalistici: nationala va avea o evolutie direct proportionala cu valoarea jucatorilor care o compun, iar rezultale vor reflecta aceasta situatie. Caderea noastra n-a inceput dupa 89, ci de la mijlocul anilor 70, fapt care devenise vizibil. Perioada de dupa 89 doar a scos in evidenta, intr-un mod grotesc, ceea ce devenisem. Schimbarile de dupa 45 au dus la impunerea unei culturi, a unei anumite majoritati, iar aceasta a produs, continuu, un tip de om standardizat, care a generat, la nesfirsit, aceleasi probleme. De aici si lipsa diferentelor de-a lungul timpului, chiar daca, intre timp, s-a trecut de la un sitem la altul. Deci, conditiile ca ceva sa se schimbe in bine n-au existat si nici nu vor apare. Ne-a mai ramas sa speram in minuni, pt ca ne aflam in situatia berzei chioare.
Cu speranta ca nu va disparea in eternul eter precum niste inaintashe, urez un „PASTE FERICIT” Stimatului Conte si musafirilor sai!
M-as bucura sa dialoghez cu cei ce la urarea de „Paste Fericit” dau aprecieri negative (66%). Macar pentru a-mi diversifica- pe viitor- urarile cu ocazia „Sarbatorilor de Primavara”.
Corectez: doar 40%
„Trecerea bruscă de la interdicţiile oprimante la libertatea necenzurată……”
Intrebarea ar fi „Cat de oprimante erau interdictiile alea inainte de 89?” Nu cumva unele erau juste?
Libertatea de a critica, de exemplu. Se stie, critica are sens in masura in care indreapta fara sa insulte
.Critica constructiva , amarata aia de critica si autocritica din sedintele sau de la locul de munca de pe vremuri, care nu putea deveni insulta pt. ca nu era permis ( o masura justa, nu oprimanta),s-a pierdut pe drum lasand culoar larg si liber jignirilor.
Nu poti caracteriza acum un personaj politic folosind cuvinte cu masura, de acord ,insultele insa rezolva ceva?
Daca eram atunci uniformizati d.p.d vedere material dar ponderati in comportament si in exprimare in mod cert acum suntem radicalizati.
Consumul, alt exemplu de „interdictie” de pe vremuri. Bagam la ghiozdan cu masura , fara masura nu se putea ca nu era. Era rau ? Eram unu si unu, silueti si frumosi.
Nu sunt deloc adeptul consumului , al cumparaturilor fara rost, dar sunt casatorit si sotia ca sotia, sa cumparam aia si aia , ne trebuie, avem nepoti etc. etc. Incet incet lucrurile s-au tot strans…..dintr-odata tot ce era inainte util ( alimente , haine, scule, jucarii) a devenit acum impovarator.
Scule de tot felul , le folosim rareori… risipa , risipa.
Pe vremuri cu un patent , o surublenita si doua bucati de sarma reparam Dacia si mergeam pe litoral.
Sa continui sa acumulezi cand ai cam tot ce-ti trebuie e cel mai trist …. e o dovada a saraciei…. in gandire.
Banul, alta „interdictie” de pe vremuri.
Limitat si mai ales direct proportional cu pregatirea si valoarea. Primeai salariu si eventual mai cadea (rareori) cate-un ciubuc ,si cam atat.
Daca nici macar stomacul omului nu cere una si aceeasi hrana cu atat mai putin mintea lui nu ar trebui sa gandesca unul si acelasi lucru : banul.
Nefiind mereu cu gandul la bani, ca n-avea sens, eram pe vremea aia cu gandul la femei si la distractii.Simplu si clar.
Programul TV, teatru, cartile , cultura, sub „interdictii” au avut valoare, …au fost consumul benefic, generator al starilor de bine.
Paradoxal, privind in urma, multe „interdictii” de pe vremuri daca ar fi puse acum in aplicare ar insanatosii societatea.
In concluzie , vrem ca planeta si noi sa supravietuim ?
Daca da , atunci va trebui sa implementam regulile de aur:
Nimic inutil!
Totul cu masura!
Da, dar nu obligatoriu. Totul trebuie sa vina din interior si din constiinta de om. Din pacate, lume e multa, oameni sunt putini!
@Tagetes -20.04- „Libertatea de a critica, de exemplu…”.
Hai sa detaliem putin. Si critica „tovaraseasca” era de doua feluri, ca-n orice democratie(?!): „de sus in jos” si de „jos in sus”. Ca-ntr-o celebra caricatura a lui E.Taru, din „Urzica” anilor ’60: doi insi, unul la varful unei scari si celalat jos; cand cel de sus il scuipa pe cel de jos, totu-i cade acestuia in cap; cand si cel de jos incearca sa-l scuipe pe cel de sus…ne imaginam unde cade totu’! O spun, pentru ca m-am silit s-o practic: de „jos in sus”(da’ cu umbrela!)
@Adrian
Nu contest, dimpotriva!
Mi-am amintit de un caz , o critica de jos in sus , cu efect „de sus in jos”.
In 1984 lucram detasat prin ARCOM in Irak, noi romanii construiam o fabrica de ciment la AL Qaim in desertul Al Anbar , 450 km nord vest de Bagdad.
Un sef , ploiestean, era dat naibii, ne facea viata grea , prezenta la minut, observatii multe, toate alea…
La o sedinta se ridica unu, brailean, om curajos si zice:
„Tovarasu cutare,sef, cand apare in santier parca vedem moartea cu coasa….” si da-i , si critica.
Nu l-a oprit nimeni,a spus omul ce avea pe suflet.
Dupa vreo zece zile a fost mutat „in interes de serviciu” pe alt santier , undeva in sudul Irakului, la Basra , zona foarte grea, i s-a inchis gura cum s-ar zice.
Cand arunci de jos in sus , atentie mare, s-ar putea sa-ti cada-n cap!…Bine-ai zis!
Dar, daca privim din alta perspectiva, lucrurile se schimba.
Cum s-ar fi construit fabrica aia de ciment in mijlocul desertului , cu duhul blandetii, cu libertati , te intreb?
Dar Portile de fier, Metroul si altele si altele?
Daca Alexandru Macedon, Cezar sau Napoleon s-ar fi purtat cu duhul blandetii, democratic, ce ar mai fi ramas in urma lor in istorie?
Adevarul este mereu undeva la mijloc, probabil!
” La noi, femeia cu balanţa nu vinde dreptate ci favoruri. Exact ca semenele ei de pe centură. ” Diferentza o face doar faptul ca , ” semenele „de pe centura fac ceea ce fac , fie de foame , fie de frica in vreme ce astalalta curva , aceasta prostituata nenorocita numita JUSTITIA ROMANA doar de foame , de frica sau de grija cuiva drag nu s-ar putea spune ca moare . Conte , ce mama dracului poate spune cineva in fatza unei asemenea avalanse de frustrari …marturisite si culmea , traite d e catre toti cei ce vor incerca sa te contrazica cu seriozitatea porcului ? RESPECT , ESTI CEL MAI TARE CONTE !P.S. Asa , doar asa poate rezista un sistem in ciuda celor ce-l contesta : LEGEA si…OAMENII LEGII , daca-i au de partea lor …restul populatiei civile , chiar nu mai conteaza . P.P.S. INCA O DATA , NOTA 10+ pentru postare, macar de-ar lua-o careva in consideratzie 🙁 !!!
Doaua intrebari:
-Cine l-a doborat pe Ceausescu conduce si azi in totalitate Romania?
-Romanii chiar vor democratie?
@cib 1] DA !!! 2] Romanii chiar vor democratie cu conditia sa stie cine-i ala de le-o promite caci , la cata muie au luat in astia treizeci de ani , cred ca le-ajunge s-o dea si alora morti la Calugareni . Era o carciuma pe sos.Giurgiului numita astfel { intersectia Luica-Zetari } si-acolo , in 1984 dat masina 116 peste doi betivi ce dormeau la bordura precum Stan si Bran pe linia trenului .Cei aceea democratie cib-ule ? Ceva ce toata lumea vrea insa…nimeni n-are cu-adevarat nevoie de ea . Vrei un exemplu ? Simplu : este suficient sa-ti amintesti ce mare portie de democratie ne-a fost servita in astia doi ani de zile si , zic eu…este arhisuficient !
cib -17.04-
1. Nu. Urmasii lor.
2. Da: o serioasa majoritate, care prin democratie a-nteles libertati la liber si o minoritate serioasa, care a citit definitia din Dex, macar.
Gala Bute a fost sincronizată cu dosarul Petrov? Haidi bre nea contele, de unde ai mai scos-o și pe-asta? Și apoi, în loc să fim mulțumiți că în masa de judecători cu nașul în suflet mai există și oameni curajoși care dau de pământ cu inițiatorii băsificării, noi le căutăm și ăstora nod în papură.
Eu zic să jucăm cu cărțile pe care le avem, uneori câștigătoare, alteori perdante. Și mai ales să nu punem la suflet.
V.V.-17.04 – Cu sau fara nashu’n suflet, cred ca banu-n suflet e cam peste tot prezent la tagma magistratilor.