Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Sunt ambele: şi forumist şi blogger.  Dar am fost şi editorialist, cu nume şi prenume, şi autor cu poză pe coperta 4. Mi-am ales de fiecare dată costumul în funcţie de bal, aşa încât să mă simt cât mai adecvat şi confortabil la momentul dansului. Atâta vreme cât, pe lângă petrecerile convenţionale, lumea de azi mai tolerează încă balul mascat, nu văd de ce, când vine vorba de scris, mai ales intr-un registru lejer, incognito-ul ar fi reprobabil.

Reproşul cel mai frecvent pe care autorii criticaţi pe forumuri  îl aduc criticilor lor este că aceştia, ascunzându-şi identitatea, au mentalitate de şuţi cu cagulă ce te aşteaptă la cotitură, sunt laşi, sustraşi judecăţii pe bază de CV şi amprente, deci neomologabili  (Andrei Pleşu: “ Experienţa Forum-urilor născute sub articolele mele nu mi-a priit. M-am văzut, brusc, asediat de psihologii contorsionate, grăbite să profite de libertatea practic nelimitată a anonimatului, a injuriei, a partizanatului, a aflării în treabă, a vanităţii” AP: “Nu poate să nu mă flateze nerăbdarea cu care sunt aşteptat la cotitură,…”).

Când nu mai au alte argumente, aceiaşi autori criticaţi aleg (direct sau prin ţuţeri) să-şi ridiculizeze criticii forţând jigniri cu ştaif, generalizări  nesăbuite (AP: “O domnişoară zglobie, în mod evident nu foarte chinuită de lecturi şi reflecţiuni abisale, a constatat că…”, AP: “Cei mai mulţi nu fac decît să se afle în treabă, cerşind un pic de atenţie, un pic de prestigiu, o ţîră de recunoaştere publică”,  @polichinelle: “ E și ăsta un public, desigur, dar nu e tot publicul și nu e nici partea lui sănătoasă, probă, frumoasă, lucidă,…”)  ori calificative persiflante: (@polichinelle: “scriitorime de subsol”, “glosatori nedormiţi, “flăcăi muraţi”).

Eu, când aveam o rubrică permanentă la ziar, aş fi dat orice să pot afla părerile sincere ale cititorilor mei. Dar, din păcate, pe atunci nu existau forumuri în presa scrisă. Deasupra laudei sau muştruluielii, jinduiam după vocile de la celălalt capăt al firului, indiferent ce şi cum aveau a-mi zice. Era dreptul lor să comenteze în orice gamă, drept câştigat prin timpul lecturii cu care m-au răsplătit.

Astăzi distinşii posesori de rubrică se poartă cu forumiştii de parcă le-ar fojgăi şobolani prin subsol.

Cei de la Dilema Veche, mai ales, administratorii de forum, îmbătaţi de tăria brendului revistei încă păstrat nerăsuflat de doi oameni, Andrei Pleşu şi Radu Cosaşu, răspund bezmetic forumiştilor neconvenabili (atunci când nu-i cenzurează).  Au impresia că valoare înseamnă fumurile din capul lor şi miştocăreala gongorică. Nu-şi dau seama că, spre deosebire de anonimii de pe forum, anonimi cu nickname, ei nu sunt altceva decât nişte anonimi cu nume propriu, numele lor adevărat.

Referindu-se la forumişti, Andrei Pleşu spune că “e greu să răspunzi fiecăruia, iar dacă faci o selecţie, rişti să comiţi o nedreptate faţă de cei lăsaţi în afară..

Da, dar când mulţi dintre ei îţi reproşează acelaşi lucru, ce pare mai mult decât întemeiat după argumente, a nu da un răspuns (fie el şi la grămadă, dacă nu vrei să-l faci pe vreunul celebru) nu este tocmai o ieşire elegantă ci, mai degrabă, o eschivă.

Iată, articolul de faţă. Din 29 de comentarii (până acum), în 8 i se reproşează autorului cam acelaşi lucru: că a fost părtinitor şi tendenţios  în felul în care a ales să populeze cele două Românii, pentru a-şi mobila după gust demonstraţia.

Atunci când exemplifici România bună prin Antonescu şi Geoană, cum de uiţi să pomeneşti la România rea tocmai de liderul ei emblematic? Ca să nu mai vorbim de alte bijuterii, de alte podoabe ale acestuia lăsate în afara listei de martori?!

Să fie o nevinovată scăpare?  Să fie o figură de stil? De stil de a face analize cu final comandat?

Poate, totuşi, se îndură să ne lămurească!

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,blogger,Crin Antonescu,Dilema Veche,forumist,Mirc ea Geoana,Radu CosasuSunt ambele: şi forumist şi blogger.  Dar am fost şi editorialist, cu nume şi prenume, şi autor cu poză pe coperta 4. Mi-am ales de fiecare dată costumul în funcţie de bal, aşa încât să mă simt cât mai adecvat şi confortabil la momentul dansului. Atâta vreme cât, pe...Blog politic si polemic