Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 1]


(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat „Turma si iertarea”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Turma_si_iertarea_7_429027097.html)

Atacul lui Dinu Patriciu la Gabriel Liiceanu nu m-a bucurat. Mai mult, mă invită la o replică.

Nu sunt nici pe departe un fan al lui Gabriel Liiceanu cel de azi, cel înregimentat de partea comodă a relației cu puterea;  există multe comentarii pe blogul meu care confirmă  asta. Nu pot fi însă nici un tăcut observator  al lui Dinu Patriciu care, după atâtea ondulate eschive în cazul unor  lupte adevărate,  s-a hotărât să ne arate prin acest ultim editorial musculatura sa culturisto – retorică de inspirație pășunistă,  într-o răfuială derizorie cu o bulă de săpun care-i intra-n ochii.

Cred că banii l-au transformat pe domnul Patriciu într-un străin printre oameni.

Înțeleg, trebuie să fie o mare dramă personală  să te trezești de-odată într-atât de bogat  încât să nu mai ai ce-ți dori în logica normală a valorilor. Unii s-au sinucis din cauza asta, alții au devenit mistici, alții filantropi.

Mi-e greu însă să înțeleg că un asemenea spleen existențial te poate impinge să cobori din jilțul respectabilității doar pentru a arăta cât de relaxat te poți manifesta și-n periferia acesteia.

Așa cum am protestat, cu slabele mele forțe, împotriva atacului imund pe care Mircea Mihăieș l-a lansat asupra doamnei Zoe Petre, tot așa mă prezint cu un simbolic furtun de pompieri și cu apa chioară a textelor mele pentru a încerca să curăț locul după rateul pamfletar al domnului Patriciu în care Gabriel Liiceanu este asociat, nici mai mult nici mai puțin, unei balegi moi.

Nu voi fi însă ipocrit să nu recunosc că mojicia domnului Patriciu îmi provoacă și o secretă satisfacție. Această satisfacție este legată de „¦ dilema (iată răzbunarea cuvintelor neîndeajuns răsplătite)  în care este brusc plasat dragul și serenul nostru Andrei Pleșu, prins între prietenia sa de-o viață cu Gabriel Liiceanu și subordonarea sa vremelnică, într-o relație de mecenat (Dilema Veche), cu Dinu Patriciu.

Ce va face în acest caz specific domnul Pleșu? Domnia sa care, îndeobște, alege să se decupleze de vulgaritatea realității nemijlocite și individualizate pentru a-și oferi  perspectiva necesară  generalizărilor sale categoriale?

Își va acorda o derogare pentru a sari să apere  cavalerește prietenia, ca pe o valoare  ce merită devoțiune și sacrificii, sau va fi consecvent imaginii pe care și-a marmorat-o în ultimii ani de non-combat social, aceea de „personalitate spirituală perfect închegată,  în care realitățile externe nu mai pot schimba formula de echilibru”?

Vom vedea dacă se confirmă sau nu că „teoria cataclismului în viața spirituală este valabilă doar până la o anumită vârstă”,  vârstă care, în cazul lui Andrei Pleșu, ar fi trebuit să fie  de mult depășită.

Interesant de urmărit este, de asemenea, dacă domnul Liiceanu va da sau nu o replica domnului Patriciu.

Iată-ne în plin triunghi conjugal. Pasionant.

Nu ne rămâne decât să așteptăm, să constatăm și, între timp, ca să nu ne plictisim până atunci, să reflectăm la următorul aforism al lui Pitagora: „Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat”.

Contele de Saint GermainPolemiceRevista presei de sambataAdevarul,andrei plesu,Dinu Patriciu,Gabriel Liiceanu,Mircea Mihaies,triunghi conjugal(Acest comentariu a fost postat la editorialul lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat 'Turma si iertarea', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/dinu_patriciu_-_opinii/Turma_si_iertarea_7_429027097.html) Atacul lui Dinu Patriciu la Gabriel Liiceanu nu m-a bucurat. Mai mult, mă invită la o replică. Nu sunt nici pe departe un fan al lui Gabriel...Blog politic si polemic