Scorul acestui articol
[Total: 5 voturi. Media: 4.2]

Apărătorii lui vor sări cu explicaţia cea mai facilă: pentru că întotdeauna se găsesc unii pe care adevărul îi supără.

Doar că, în cazul de faţă, nu-i deloc despre asta. Cel puţin pentru cineva ca mine.

Mie îmi place să separ aparenţele de realitate. Şi să spun exact ce cred, nu ce mi se sugerează să cred.

Aparenţele încearcă să ne spună că Sorin Grindeanu ţine cu poporul, că agresivitatea şi ofensiva lui din ultimele zile reflectă, de fapt, starea de spirit, revolta din societate.

Realitatea pare a fi, însă, diferită.

Demersul lui Grindeanu privind solicitarea imperioasă ca legea pensiilor magistraţilor să se “îmbunătăţească”  în urma unei consultări cu reprezentanţii acestora este artificial precum o acadea expirată învelită în poleiala strălucitoare a celor mai bune intenţii: să salvăm, fraţilor, banii poporului,  cele 231 milioane de euro din PNRR pe care ultima decizie a CCR le-a pus în pericol şi de care premierul Bolojan nu pare a mai fi interesat.

Dar cine, domnule Grindeanu, le-a pus în pericol? Nu cumva exact solidaritatea în respingere a celor 4 judecători numiţi la CCR de chiar PSD? Nu chiar oamenii dumneavoastră?

Dacă cineva mi-ar spune că această aliniere de la CCR nu a fost dictată de capii luminati ai partidului, asta mi-ar întări şi mai mult percepţia iniţială că asistăm la o grosolană tentativă de manipulare şi, nicidecum, la o judecată obiectivă şi independentă a celor 4 “în-robiţi” în roşu.

De ce legea a fost judecată doar pe formă când se ştia foarte bine criza de timp în care ţara se afla deja în raport cu termenele CE pentru PNRR? Nu cumva pentru a se crea premisele unui şantaj mai puternic, de nerespins? Pentru a permite domnului Grindeanu să susţină (ceea ce a şi susţinut) că el ştie “din surse” – a se citi “direct de la sursă” – că, fără îndulcirea legii în profitul magistraţilor, aceasta va fi sigur respinsă de CCR la judecata pe fond?

Hai, că e prea cu ochi şi cu sprâncene, prea ca la “cosmetica” sau, mai pe vechi, ca la “higiena”!

Substratul a fost clar de la început: eu, Grindeanu şi noi, PSD-ul ne prefacem că vrem această reformă a pensiilor magistraţilor cu toată energia noastră dar, pe fond, tragem toate sforile posibile pentru a-l îmblânzi pe căpcăunul Bolojan care ţine morţiş să ne ridice în cap pe toţi garanţii libertăţii noastre atât de vulnerabilă.

Eu îl laud pe Bolojan pentru că a rezistat şantajului. Nişte concesii făcute magistraţilor în această conjunctură, pe lângă că i-ar fi nemulţumit profund pe oamenii normali, ar fi fost şi o încurajare dată împricinaţilor de a se simţi şi mai speciali decât se cred acum.

Din toate aceste motive prezentate mai sus, o largă masă de oameni a înteles că domnul Grindeanu şi partidul pe care îl conduce au ales să joace cartea populismului şi oportunismului politic într-un moment în care ar fi fost nevoie de fermitate şi curaj civic în adoptarea unor măsuri justiţiariste privind… justiţia.

Astfel se face că, atunci când acelaşi domn Grindeanu a jucat just (după părerea mea) cerând public nenumirea doamnei Oana Gheorghiu ca vice prim – ministru, el nu a mai fost luat în serios pentru că îşi erodase credibilitatea în demersul anterior.

Cam aşa se explică afirmaţia din titlu: un gest greşit din trecut poate compromite o intenţie bună din prezent.

Dacă PSD ar avea coloană, ar trebui, după atâta dreptate trâmbiţată ostentativ şi necredibil, să treacă în opoziţie şi să lupte de acolo cu toate neajunsurile baricadei.

Iată cum, prin opţiunea sa pentru gesturi de paradă pe care lumea le-a descifrat ca politicianiste şi nesincere şi le sancţionează pe măsură, PSD-ul a ajuns, umilitor, nu doar sub 20% în preferinţele electoratului dar şi la remorca unui USR diletant şi antinaţional.

Viitor de AUR ţara are!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/10/Grindeanu.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/10/Grindeanu-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialedecizia CCR,Grindeanu,Legea pensiilor magistratilor,Oana Gheorghiu,PNRRApărătorii lui vor sări cu explicaţia cea mai facilă: pentru că întotdeauna se găsesc unii pe care adevărul îi supără. Doar că, în cazul de faţă, nu-i deloc despre asta. Cel puţin pentru cineva ca mine. Mie îmi place să separ aparenţele de realitate. Şi să spun exact ce cred, nu...Blog politic si polemic