Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat “Taxa pentru prostie”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-taxa-pentru-prostie-921626.html)

Toţi marii scriitori, aceia cu izvorul şi cursul cuvintelor brăzdându-le viaţa ca nişte chei de munte şi trecând mai departe de ea, au fost şi vor fi incurabil avizi de a afla părerile cititorilor despre ceea ce scriu. Afirmaţia, sprijinită pe confesiunile unor eterni cum ar fi Goethe, Balzac, Tolstoi,  Faulkner, confirmă o chimie a marilor spirite de a se abandona dependenţei de receptorii ideilor lor, de a se hrăni spiritual, printr-un soi de osmoză energizantă, cu reacţiile acestora.

Balzac, de pildă, trăgea cu urechea, ascuns după draperiile saloanelor aristocratice, la bârfele invitaţilor despre romanele sale. Atât de mult contau aceste păreri pentru el.

Astăzi scriitorii noştri beneficiază, prin intermediul internetului, fără vreun efort deosebit, de un acces mai mult decât generos la opiniile cititorilor lor.  Ce fac mulţi dintre ei cu acest adevărat tezaur, cu aceste opinii pentru care Tolstoi şi-ar fi donat moşiile? Le ironizează arogant, cu ciocoiască suficienţă, ori le şutează cu şpiţul bocancilor lor de călcat în gropi direct spre pubela de deşeuri toxice şi periculoase.

O fi ipocrizie, o fi impostură profesională, o fi autism ?

Mircea Cărtărescu se plânge că “postacii care infestează toate forumurile şi nu lasă nimic nemurdărit nu sunt sensibili la argumente”.

Andrei Pleşu, în Dilema Veche, are şi el generalizări autovictimizante pe această temă. Tu, postacul, îl condamni pe el, scriitorul “la un statut din care nu mai are nici o ieşire. Orice face, orice spune, orice invocă, în apărarea sa, lasă ura neatinsă. Sau o amplifică. I se refuză tot, pînă şi căinţa (dacă a greşit), pînă şi iertarea”.

Aceşti domni, cu vizibilitate şi influenţă considerabile, par a fi uitat că negarea afirmaţiei “toţi sunt negri” este afirmaţia “există cel puţin unul care nu este negru”. Se expun astfel invalidării generalizărilor lor reducţioniste prin simpla prezentare a unui contraexemplu. Le convine o astfel de postură care le relativizează autoritatea sau nu-i interesează?

Pentru ambele generalizări citate mai sus mă ofer drept contraexemplu. Sunt postac, i-am criticat adeseori pe domnii Cărtărescu şi Pleşu însă:

a)      comentariile mele  au fost bazate pe argumente şi au dovedit receptivitate la argumente, în mai multe rânduri această receptivitate materializându-se în consistente fragmente pozitive la adresa celor doi;

b)      pe domnul Pleşu l-am absolvit în mod repetat de suspectabile vinovăţii (atât cât a depins de mine şi exact pe baza a ceea ce a făcut, a spus ori a invocat în apărarea sa), lucru pe care nu l-am putut face, încă, cu domnii Liiceanu, Patapievici şi chiar Cărtărescu, cărora dostoievschiana smerenie nu le spune, deocamdată, nimic.

Cei ce nu mă cred pe cuvânt pentru afirmaţiile de la a) şi b) au la dispoziţie blogul meu unde pot găsi  toate comentariile vizându-i pe cei numiţi.

În încheiere îi ofer domnului Cărtărescu o sugestie pentru ca, pe viitor, argumentele sale să sensibilizeze mai mult:

“Cred în instituţii, dar….”, “Nu cer dizolvarea parlamentului, dar…” sunt formulări inducând mai degrabă  negaţia decât afirmaţia. Dacă aţi fi vrut cu adevărat să convingeţi, ar fi trebuit să începeţi cam aşa: “Cred în instituţii deoarece…”, “Nu cer dizolvarea parlamentului deoarece…”. După fixarea, astfel, a dominantelor, puteau să urmeze şi subordonatele dubitative care, la dumneavoastră, sunt regente.

Veţi lua acest sfat drept o dovadă că nu sunt sensibil la argumentele prezentate?

Contele de Saint GermainPolemiceDilema Veche,Mircea Cartarescu,Plesu,Senatul EVZ,taxa pentru prostie,Ura si sah-mat(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat 'Taxa pentru prostie', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-taxa-pentru-prostie-921626.html) Toţi marii scriitori, aceia cu izvorul şi cursul cuvintelor brăzdându-le viaţa ca nişte chei de munte şi trecând mai departe de ea, au fost şi vor fi...Blog politic si polemic