Datoriile statului și etica puterii
În politicile de mediu se folosește tot mai insistent sintagma "dezvoltare durabilă" Ea invită prezentul la consumarea rațională a resurselor, cu gândul la generația de mâine. Poate nu ar fi rău să propunem o extensie a acestei sintagme și pentru zona politicului: "guvernarea durabilă". (mai mult…)
Satisfacția unei idei
Am avut placuta surpriză să descopăr că articolul meu de acum 3 săptămâni, intitulat "Domnul Patriciu datorează cuiva scuze?", a fost folosit și indicat ca sursă de inspiratie pentru o analiză economică mai complexă realizată și publicată de , platforma de comentarii și analize a (mai mult…)
Mircea Mihăieș ““ omul vinelui
(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat "Urmatorul pe lista", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Ar fi grotesc dacă n-ar fi sublim. Mircea Mihăieș împlinit. Mircea Mihăieș ajuns la  apogeul devenirii sale. Mircea Mihăieș descuamat de aparențele intelectualului la datorie. Mircea Mihăieș el însuși: un aprig și rudimentar băgător de strâmbe. (mai mult…)
Sunt cenzurat, deci exist!
Când ți se confirmă o teorie ai o dublă satisfacție: 1) că flerul tău a funcționat , 2) că ești mai deștept decât deștepții care nu credeau în ea. Cu cât teoria ta a fost, la început, mai improbabilă, cu atât jubilarea ta va fi, la final, mai intensă. (mai mult…)
Partidul – buric
Mă simt ca într-un regim de ocupație, cu guvernanță străină. (mai mult…)
Prelegerea spânzuratului despre funie!
(Acest comentariu, intr-o forma redusa, a fost propus spre publicare pe forumul Dilemei Vechi, la editorialul lui Andrei Plesu intitulat "Intelectualii spun lucruri traznite", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) E straniu să citești un articol ca acesta, ticsit de adevăruri despre natura umană, și să ai, totuși, sentimentul că ești înșelat. (mai mult…)
Un an cât o veșnicie
(Acest comentariu a fost postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu intitulat "Blestemul lui Geoana", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) În fața mea, o școlăriță tunsă paj privește cum se încaieră doi cocoși. Å¢opăie surescitată, buclele gelatinoase jucându-i pe căpșor ca o meduză în imersie. Chicotește, bate din palme: "Întărâtă-i, drace, că și mie-mi place!". O copilă, îmi zic, ce știe ea ce-i viața reală. Nu vede penele zburătăcite, nici crestele rupte și însângerate. Vede doar spectacolul, pe care-l savurează cu cruzimea inocenței. Când face o piruetă, îi zăresc fața. Încremenesc. (mai mult…)
Musafiri pe blog – Mărturii inedite despre Gabriel Liiceanu (supranumit Big Lii)
Musafiri pe blog: @clerc L-am avut profesor la Filosofie pe Big Lii imediat dupa Revolutie (sau ce dracu a fost aia!). (mai mult…)
Pe scurt
Caracterul omului se devoalează Â în momente critice, în situații limită. (mai mult…)
Tăcerile lui Liiceanu
 Când percepi pe cineva prin scrierile sale, devii victima unui soi de iluzie cinematografică. (mai mult…)