Patimă și mătrăgună

(Comentariu postat la editorialul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat "Pauza s-a terminat, capul la fund", editorial ce poate fi citit accesand linkul ) Motto Acolo unde mintea vede numai rușine, inima descoperă frumosul! Dostoievski "“ Frații Karamazov Literatura, dar și realitatea, abundă în iubiri perverse: băiețandri inocenți îndrăgostiți de curve, fecioare evlavioase seduse de derbedei.  Tema rațiunii răpuse de un ego romanțios, care se crede mai presus de lecțiile vieții. Nicicând  în astfel de cazuri lucrurile nu sfârșesc bine, dar asta nu mai contează. Protagoniștii pozitivi ai ecuației, viitoarele victime, preferă să se lase înghițiți de rușinea neghiobiei lor decât să-și recunoască, cu adevărat și izbăvitor, slăbiciunea. (mai mult…)
continuare...

Noi mărturii inedite despre Gabriel Liiceanu – articol retras!

Pe publicam aici, la rubrica "Musafiri pe blog", o mărturie inedită a lui @clerc despre Gabriel Liiceanu. Povestea a stârnit interes, pasiuni și chiar replici tăioase, unele vizându-mă. Azi am primit o nouă astfel de mărturie inedită de la @obs, cel pe care l-am preluat în editorial ieri, cu un foarte interesant și bine scris comentariu la ultimul articol al lui Andrei Pleșu din Dilema Veche. Pentru că mărturia lui @obs oferă suficiente indicii de autenticitate și este, în plus, captivantă, mă bucur să v-o împărtășesc și vouă, oaspeților mei, cu sentimentul că devenim astfel părtași cu toții la lansarea unei mici (dar suculente) pagini de inedită istorie literară.  Actualizare ora 21:30 La cererea autorului (@obs), articolul continand postarea domniei sale referitoare la Gabriel Liiceanu a fost retras. Cei interesati pot citi materialul in cauza sub forma de comentariu la articolul meu mai vechi intitulat "Tacerile lui Liiceanu".
continuare...

Din nou împreună

(Comentariu inspirat de articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat "Drumul spre sine" dar, mai ales, de un comentariu la acest articol pe care il voi publica la rubrica "Musafiri pe blog".   Când poetul a spus "timpul trece ca un amănunt"  probabil că a fost străfulgerat de sentimentul improvizației umane în perceperea acestei dimensiuni negeometrice, timpul, pentru care nu suntem dotați. (mai mult…)
continuare...

De la demnitate la capitulare

Probabil că fac eu prea mult caz de aberația botezată pompos  și scrisă cu gotice: "demnitate". O văd, în orbirea mea, ca pe o prețioasă, rară, nobilă însușire individuală care, prin acumulare socială peste un anumit prag critic, poate deveni bun și marcă naționale. Noi romanii suntem insa, se pare, departe de acest prag critic. (mai mult…)
continuare...

Mărirea și decăderea UDMR

Niciodată de la constituirea sa UDMR nu a avut o forță politică mai mare decât acum. Să deții un procent electoral de doar  6% și toate marile decizii ale țării să depindă de bunul tău plac, asta da blagoslovenie. Să fii balamaua capabilă a deschide ori a trânti ușa in nas oricăruia dintre granzii scenei politice românești, poate să-ți hipertrofieze eul până la pierderea lucidității și a sănătoasei măsuri. (mai mult…)
continuare...