Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Nu am păţit nimic, nu am fost plecat nicăieri, nu am contractat virusul Pleşu – Cărtărescu. Pur şi simplu mi-am oferit o pauză de reflecţie. M-am tot gândit unde am greşit când am devansat cu  o lună previziunea cu preşedintele. Vă mai amintiţi? În ianuarie 2011 făceam două previziuni. Prima nu mai contează, pentru că s-a adeverit; cea de-a doua însă era următoarea: “Până la sfârşitul anului 2011 vom avea un alt fel de preşedinte”. S-a întâmplat, dar cu o lună mai târziu. Unde am greşit?

Cum am susţinut de mai multe ori, Traian Băsescu este doar un personaj gonflat. I-au ieşit câteva cacialmale şi asta a pompat aer la greu în crusta lui impermeabilă. Unii l-au văzut mesianic, alţii diabolic, cert este că era perceput uriaş,  la extremele binelui şi răului, copleşitor şi de temut. În realitate un singur ghimpe, bine plasat,  putea să-i dezumfle măreţia, reducându-l  la dimensiunea reală a nimicniciei sale. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Să taci paralizat de frică, 2 săptămâni, pentru că vreo 50 de mii de oameni  au împânzit oraşele ţării şi te înjură, asta da probă de conştiinţă a nimicniciei.

Să-ţi regăseşti apoi graiul, în cuvântări contradictorii şi ocolitoare, şi să nu te mai poţi opri din exerciţii retorice aproape zilnice despre lumi fictive pentru că, nu-i aşa, “vorbesc deci exist”, tristă confirmare a   involuţiei spre putrefacţie.

Veţi recunoaşte că Traian Băsescu de azi este altceva decât temutul rechin de ieri. Este doar o biată plătică panicată, prinsă în năvodul  redeşteptării demnităţii naţionale. Ce ghinion pe el că somnorosul popor român, anesteziat cu jumătăţile de secol, prezintă acum o a doua erecţie devastatoare,  are o a doua trezire de virilitate în mai puţin de 25 de ani. Nici să încerci a-i ţine piept nu poţi, ţi se deşiră toate soutiens- gorges -urile, nici să-i întorci spatele nu e recomandabil, de la o vârstă hemoroizii pot deveni letali.

Şi atunci dai în fatalism. Închizi ochii, canalele raţiunii, şi mergi înainte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.  Dar avanposturile inamicului se apropie. Tragi un whisky şi începi să crezi tu, mireanul, că persiflatul până mai ieri Dumnezeu o să-ţi sară în ajutor. N-o să-ţi sară!  Pentru că asta ar însemna că tu contezi pentru el, ceea ce este fals.  El lucrează cu principii, nu cu teorii, el lucrează cu mulţimi nu cu indivizi închipuiţi reflectaţi  în oglinzi concave.

M-am inşelat cu o lună. Să fie asta eroarea de metodă? Poate! O lună la un an înseamnă cam 9%. A fost Arafat în loc de comasate. A fost atacul la demnitate mai puternic decât atacul la buna-credinţă. Important este că a fost.

Am învăţat din greşeli.  Nu vă mai spun “ vom scăpa de Băsescu”, vă spun “am scăpat de Băsescu”.

Credeţi-mă!

Contele de Saint GermainEditorialeArafat,Basescu,Carftarescu,Dumnezeu,Plesu,presedinteNu am păţit nimic, nu am fost plecat nicăieri, nu am contractat virusul Pleşu – Cărtărescu. Pur şi simplu mi-am oferit o pauză de reflecţie. M-am tot gândit unde am greşit când am devansat cu  o lună previziunea cu preşedintele. Vă mai amintiţi? În ianuarie 2011 făceam două previziuni....Blog politic si polemic