Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

 

În 2016 mai mulţi profesori universitari din Cluj Napoca reuniţi în Asociaţia Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară (GRAUR), au confirmă plagiatul Laurei Codruţa Kovesi, solicitând “retragerea imediată a titlului de doctor în drept acordat prin fals procuroarei şi sancţionarea drastică şi exemplară a tuturor persoanelor care au contribuit la măsluirea şi la ascunderea unor probe evidente cu scopul favorizării făptaşei“.

Un an mai târziu Grupului de Investigaţii Politice (GIP), a prezentat rezultatele propriei cercetări a cazului. Acestea demonstrau cu exemple incontestabile că şefa DNA ar fi copiat în teza sa de doctorat capitole întregi din anumite lucrări.

“Softul specializat în astfel de evaluări, iThenticate, a identificat un procent de 34% plagiat în capitolele 2, 3 și 4 ale tezei de doctorat a Laurei Kovesi”.

Aceste dezvăluiri nu l-au împiedicat pe reputatul moralist Gabriel Liiceanu ca în februarie 2018, întrebat fiind “Este doamna Kovesi prezidenţiabilă?” să răspundă baritonând cu morga sa de ultimă instanţă: „Din plin. Da. M-am gândit cum ar arăta România cu un asemenea om care prin comportamentul ei devine aproape o abstracție de slujire. Este slujirea”.

În ianuarie 2026 ziarista Emilia Şercan îl acuză pe ministrul justiţiei Radu Marinescu (PSD) că, în urmă cu vreo 20 de ani, şi-ar fi plagiat teza de doctorat. Imediat iese din hibernare şi domnul Liiceanu care, cu binecunoscuta-i obiectivitate, cu netărmurita-i dragoste pentru PSD şi pentru ştirbii săi susţinători, apreciază astfel:

“Dacă plagiatul este o formă de furt, atunci plagiatorul rămâne hoț pentru totdeauna. Iar un hoț este incompatibil în principiu cu funcția de ministru și, când e vorba de un ministru al justiției, contradicția este, simbolic vorbind, flagrantă”.

Eu vă întreb, după această probă de consecvenţă, tot simbolic vorbind: contradicţia din evaluările domnului Liiceanu mai sus prezentate este suficient de flagrantă pentru a ne demonstra că avem de-a face cu un impostor asumat? Sau, pentru dânsul, ceea ce este incompatibil cu funcţia de ministru devine brusc compatibil cu cea de preşedinte?

Normal ar fi să ne mirăm cum de nu-i e ruşine? Cum de nu-şi dă seama că fanatismul său partizan îl califică drept destinatar fanion al propriului “Apel către lichele”  lansat cu mare emfază, după revoluţie, în scop deratizator.

Pe obrazul de aramă al domnului Liiceanu se accentuează, după fiecare astfel de scremere propagandistică, o cocleală ce-l va prezenta posterităţii drept un exemplu “aşa nu” de furunculoză morală.

Păcat de brânza bună îndesată cu mâini murdare într-un burduf de câine care pute atât de urât.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/01/Liiceanu.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/01/Liiceanu-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeEmilia Sercan,Kovesi,Liiceanu,Ministrul Justitiei,plagiat  În 2016 mai mulţi profesori universitari din Cluj Napoca reuniţi în Asociaţia Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară (GRAUR), au confirmă plagiatul Laurei Codruţa Kovesi, solicitând 'retragerea imediată a titlului de doctor în drept acordat prin fals procuroarei şi sancţionarea drastică şi exemplară a tuturor persoanelor care au contribuit...Blog politic si polemic