Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Surprins şi emoţionat de propria capacitate de a mai ţine un discurs după 12 zile de mutilantă tăcere, Traian Băsescu a lăcrimat din nou. Vocea i-a tremurat, cuvintele l-au înecat, momentul a fost ca de reconstituire istorică, mixând fragmente şi idei din ultimele discursuri ale lui Ceauşescu, cu expirate culpabilizări din arsenalul bolşevic. Parcă Lenin însuşi s-ar fi ridicat pentru o clipă din sarcofag să-l inspire. Evocarea lui Ion Iliescu şi a lui Vladimir Voronin s-a dorit a fi un adânc plonjeu în conştiinţa protestatarilor, presupusă de vorbitor încă sub gravă avarie comunistă.  În fapt, nu a fost altceva decât o nouă dovadă că TB nu înţelege, refuză să accepte, realitatea poporului pe care îl conduce ca şi cum l-ar stăpâni, el preferând acestei realităţi dure o realitate de marihuana care, între două somnuri de noapte, să îl amăgească cu un euforic delir de zi.

Cred că e treabă de psihiatru să interpreteze forma în care afectivitatea l-a copleşit ieri pe TB şi, mai ales, stimulii ideatici care au ridicat-o la o astfel de cotă de expresivitate. Eu unul, am sesizat că prima oară când l-a înecat plânsul, aseară, a fost momentul pomenirii lui Ion Iliescu pe masa de operaţie. A fost o reeditare a momentului “Să-ţi fie ruşine, Dinu Patriciu” din preziua ultimelor prezidenţiale când, identic, un val de emoţie lacrimală a preşedintelui care-şi pierduse orice speranţă a transformat scena într-una antologică.

Dacă impresia mea e corectă privind această similitudine de reacţii atunci, aseară, TB a exprimat exasperare şi neputinţă.

Din substanţa discursului, atâta câtă a fost ea, am reţinut accentul repetat pe care TB l-a pus pe dificultatea misiunii noului ministru de externe, pe necesitatea ca acesta să reabiliteze, cu argumente convingătoare, imaginea României în străinătate, încrederea în România. De unde deducem că şi imaginea şi încrederea în TB au fost serios zdruncinate pe plan internaţional de aceste proteste, că TB a primit semnale cât se poate de îngrijorătoare pentru el şi guvernul lui, nicidecum mesaje de susţinere. Se pare că, până la urmă, cancelariile europene au înţeles şi ele, din scandările preferate ale pieţei, că România sub TB este în pericol de a pune democraţia între paranteze.

TB i-a promis noului ministru de externe tot sprijinul său pentru îmbunarea străinătăţii, ceea ce mă face să cred că planul de supravieţuire personală, în care nici el nu prea mai crede, include şi gesturi care să demonstreze că profilul de dictator pe care i l-au făcut opoziţia şi strada ar fi neîntemeiat.

Să ne oprim însă asupra ultimei fraze a discursului: “Domnule ministru Diaconescu, aveti o misiune grea, si sper ca cele ce voi clarifica in interventia mea de maine, cu romanii, sa va poata fi un suport”.

Oare ce ar putea să-l ajute pe Diaconescu în tratativele sale diplomatice? Un Băsescu inflexibil, surd la solicitările străzii, ridicând astfel şi mai mult tensiunea socială, sau un Băsescu moderat, echilibrat, încercând să dea şi protestatarilor satisfacţia că măcar una dintre primele lor trei revendicări a fost ascultată şi îndeplinită?

Mie mi se pare clar că azi, Băsescu, va încerca să facă o mişcare în direcţia recâştigării poporului, nu radicalizării lui.

De demisia sa nu cred că poate fi vorba.

Să demită guvernul Boc reprezintă o soluţie la care se gândeşte de mult, doar că, dacă asta ar fi avut în minte, la ce i-ar mai fi folosit să organizeze ceremonia de ieri cu investirea lui Diaconescu?

Părerea mea este că azi TB va cere guvernului să-şi retragă proiectul de lege privind comasarea alegerilor, revenind la calendarul iniţial al acestora, cu prima parte în iunie, ceea ce ar dezamorsa în bună măsură şi energica solicitare populară privind alegeri anticipate.

Şi pentru ca iniţiativa lui de renunţare la comasate să câştige în eroism, să aibă forţa de a mai intoarce  o dată, sentimentele românilor naivi şi creduli, ea va veni pe fondul acceptării, prealabile, de către Curtea Constituţională, a legii comasării alegerilor.

Contele de Saint GermainEditorialealegeri comasate,Basescu,Ceausescu,Curtea Constitutionala,Diaconescu,Dinu Patriciu,Lenin,VoroninSurprins şi emoţionat de propria capacitate de a mai ţine un discurs după 12 zile de mutilantă tăcere, Traian Băsescu a lăcrimat din nou. Vocea i-a tremurat, cuvintele l-au înecat, momentul a fost ca de reconstituire istorică, mixând fragmente şi idei din ultimele discursuri ale lui Ceauşescu, cu expirate...Blog politic si polemic