Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat „Taxa pentru prostie”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-taxa-pentru-prostie-921626.html)

Toți marii scriitori, aceia cu izvorul și cursul cuvintelor brăzdându-le viața ca niște chei de munte și trecând mai departe de ea, au fost și vor fi incurabil avizi de a afla părerile cititorilor despre ceea ce scriu. Afirmația, sprijinită pe confesiunile unor eterni cum ar fi Goethe, Balzac, Tolstoi,  Faulkner, confirmă o chimie a marilor spirite de a se abandona dependenței de receptorii ideilor lor, de a se hrăni spiritual, printr-un soi de osmoză energizantă, cu reacțiile acestora.

Balzac, de pildă, trăgea cu urechea, ascuns după draperiile saloanelor aristocratice, la bârfele invitaților despre romanele sale. Atât de mult contau aceste păreri pentru el.

Astăzi scriitorii noștri beneficiază, prin intermediul internetului, fără vreun efort deosebit, de un acces mai mult decât generos la opiniile cititorilor lor.  Ce fac mulți dintre ei cu acest adevărat tezaur, cu aceste opinii pentru care Tolstoi și-ar fi donat moșiile? Le ironizează arogant, cu ciocoiască suficiență, ori le șutează cu șpițul bocancilor lor de călcat în gropi direct spre pubela de deșeuri toxice și periculoase.

O fi ipocrizie, o fi impostură profesională, o fi autism ?

Mircea Cărtărescu se plânge că „postacii care infestează toate forumurile și nu lasă nimic nemurdărit nu sunt sensibili la argumente”.

Andrei Pleșu, în Dilema Veche, are și el generalizări autovictimizante pe această temă. Tu, postacul, îl condamni pe el, scriitorul „la un statut din care nu mai are nici o ieșire. Orice face, orice spune, orice invocă, în apărarea sa, lasă ura neatinsă. Sau o amplifică. I se refuză tot, pînă și căința (dacă a greșit), pînă și iertarea”.

Acești domni, cu vizibilitate și influență considerabile, par a fi uitat că negarea afirmației „toți sunt negri” este afirmația „există cel puțin unul care nu este negru”. Se expun astfel invalidării generalizărilor lor reducționiste prin simpla prezentare a unui contraexemplu. Le convine o astfel de postură care le relativizează autoritatea sau nu-i interesează?

Pentru ambele generalizări citate mai sus mă ofer drept contraexemplu. Sunt postac, i-am criticat adeseori pe domnii Cărtărescu și Pleșu însă:

a)      comentariile mele  au fost bazate pe argumente și au dovedit receptivitate la argumente, în mai multe rânduri această receptivitate materializându-se în consistente fragmente pozitive la adresa celor doi;

b)      pe domnul Pleșu l-am absolvit în mod repetat de suspectabile vinovății (atât cât a depins de mine și exact pe baza a ceea ce a făcut, a spus ori a invocat în apărarea sa), lucru pe care nu l-am putut face, încă, cu domnii Liiceanu, Patapievici și chiar Cărtărescu, cărora dostoievschiana smerenie nu le spune, deocamdată, nimic.

Cei ce nu mă cred pe cuvânt pentru afirmațiile de la a) și b) au la dispoziție blogul meu unde pot găsi  toate comentariile vizându-i pe cei numiți.

În încheiere îi ofer domnului Cărtărescu o sugestie pentru ca, pe viitor, argumentele sale să sensibilizeze mai mult:

„Cred în instituții, dar….”, „Nu cer dizolvarea parlamentului, dar…” sunt formulări inducând mai degrabă  negația decât afirmația. Dacă ați fi vrut cu adevărat să convingeți, ar fi trebuit să începeți cam așa: „Cred în instituții deoarece…”, „Nu cer dizolvarea parlamentului deoarece…”. După fixarea, astfel, a dominantelor, puteau să urmeze și subordonatele dubitative care, la dumneavoastră, sunt regente.

Veți lua acest sfat drept o dovadă că nu sunt sensibil la argumentele prezentate?

Contele de Saint GermainPolemiceDilema Veche,Mircea Cartarescu,Plesu,Senatul EVZ,taxa pentru prostie,Ura si sah-mat(Comentariu postat la editorialul din EVZ al lui Mircea Cartarescu, intitulat 'Taxa pentru prostie', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-taxa-pentru-prostie-921626.html) Toți marii scriitori, aceia cu izvorul și cursul cuvintelor brăzdându-le viața ca niște chei de munte și trecând mai departe de ea, au fost și vor fi...Blog politic si polemic