Scorul acestui articol
[Total: 756 voturi. Media: 4.9]

 

Nu-mi amintesc să fi existat, după decembrie 89, un val atât de puternic de contestare mediatică a preşedintelui României, ca în aceste zile. Fie că vorbim de mineriada lui Iliescu, fie că rememorăm şirul de derapaje incalificabile ale lui Traian Băsescu, mereu se găsea cineva, un grup de adulatori („oameni de bine”, „intelectuali ai lui…”),  care să sară în apărarea preşedintelui şi să atenueze întrucâtva impactul negativ al criticilor.

De data asta constatăm o blamare unanimă a ultimelor acţiuni şi declaraţii ale lui Klaus Iohannis. Nu doar contestatarii obişnuiţi ai preşedintelui, ci şi susţinătorii lui din „diviziile de presă” ale unor instituţii de forţă aservite Cotroceniului, recunosc, la unison, că domnul preşedinte a cam luat-o razna.

Cele mai citite şi presupus obiective condeie din România, scriitori, ziarişti, analişti ai fenomenului politic, intelectuali practicanţi, au desfiinţat la unison prestaţiile recente ale preşedintelui Iohannis.

Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Ioan Buduca, Traian Ungureanu, Dan Andronic, Mirel Curea, Ion Spânu, Liviu Antonesei, Mircea Dinescu, Alina Mungiu Pippidi, Bogdan Chirieac, Andrei Marga şi, încă, mulţi alţii, l-au tăvălit pe blondul nostru preşedinte prin tot spectrul stilisticii literare. De la ironia fină până la pamfletul coroziv, de la analiza psihologică până la diagnoza psihiatrică, totul a fost aruncat în luptă pentru semnalarea, sancţionarea şi stoparea unei derive la cel mai inalt nivel, care riscă să producă mari pagube naţiunii.

Pentru cei de mai sus nu dau linkuri exemplificatoare. Ar fi prea multe şi, oricum, afirmaţiile mele în cazul lor cred că nu mai au nevoie de demonstraţie. Se confirmă la tot pasul.

Mai există însă şi nişte condeieri din altă categorie, care s-au remarcat tot timpul ca un fel de „gărzi de corp” ale preşedintelui şi ale haştagiştilor „reformatori”, şi care, în aceste zile, surprind prin abaterea de la misiune, prin ieşirea din rând.

Iată-i pe cei mai importanţi, cu linkurile necesare şi cu câte un extras din săpuneala pe care i-au tras-o recent domnului Iohannis.

Ioana Ene Dogioiu (ziare.com, SRI): „De ce a fost nevoie de minciuna atat la ministrul Tataru , cat si la presedintele Iohannis? -Este adevărat că unele dintre școlile din Franța au fost redeschise? […] De ce să minţi?”

Petrişor Peiu (ziare.com): „Dati-ne o politica interna dezastruoasa si va vom da o politica externa catastrofala!Daca, dupa 31 de ani de democratie, dupa 16 ani in NATO si dupa 13 ani in UE, partidele noastre au ajuns sa se acuze unele pe altele ca “vand ungurilor Ardealul”, atunci mi-am pierdut ultima speranta. Nu mai am nimic de asteptat de la politicienii care ne conduc”.

LeliaMunteanu (Gândul): “Astăzi – când ne aşteptam ca Iohannis să-şi ceară, în sfârşit, iertare pentru fakenewsurile pe care le-a debitat (cel cu şcolile din Franţa şi graficul care ne scotea fruntaşi pe mapamond în lupta cu SARS CoV2) – Iohannis azvârle o declaraţie de presă care te lasă mască: PSD vrea să dea Ardealul ungurilor. „Jó napot kívánok, PSD!” a tunat cu mânie patriotică, de au început să fluture perdelele Cotrocenilor. În primele secunde am crezut că a înviat Corneliu Vadim Tudor, iertat de talent. Pe urmă, mi-am dat seama că CVT ar fi spus „Transilvania”, nu „Ardealul”.

Dan Tapalagă (g4media): Președintele Klaus Iohannis a apăsat treptat pedala populismului în ultimele zile, ajungând ieri la o viteză de croazieră care a luat prin surprindere inclusiv publicul naționalist. Acuzația că PSD ”se luptă în birourile secrete din Parlament, ca sa dea Ardealul Ungurilor” și formulările de tipul ”Jó napot, Ciolacu! Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, în schimbul acestei înțelegeri?” sunt doar ultimele stridențe dintr-un șir. Nu doar limbajul este nespecific președintelui. Și abordările sale din ultimele zile îl scot din tipar”.

Cristian Tudor Popescu (fanatic.ro)): „Iohannis e trufaș, rece, arogant, dar nu credeam că e capabil de un asemenea kitch, un teatru de un prost gust desărvârșit, demn de un politician de doi bani. PE-SE-DE, PE-SE-DE, Ja Napot Kivanok, a jucat un teatru prost, a intrat în zona mocirlei slinoase din politică. A forțat peste marginile admise lovitura politică”.

Ultraşii galbeni de la “Revista 22”şi ”Dilema Veche”, formatorii de caractere din jurul lui Gabriel Liiceanu şi Vladimir Tismăneanu, altfel extrem de gălăgioşi când Liviu Dragnea angaja la partid o secretară fără contract în regulă, tac acum ca ultimii laşi când tătucul lor dă cu ţara de pereţi. Măcar, dacă sunt golani, să fie până la capăt. Să iasă şi să-l apere cu orice preţ. Chiar cu preţul lansării unor elucubraţii. N-ar fi pentru prima data. Să inventeze ceva, cum au făcut-o pentru Băsescu, şi să-l scoată şi pe Iohannis la vopsea.

E groasă, e mocirloasă, e slinoasă. E, mai pe scurt, de plecat acasă!

Suspendarea lui Klaus Iohannis! Iată solutia constitutională si patriotică, într-o atât de unanimă contestare.

Dar cine s-o facă?

Paradoxalul PSD uluieşte încă o data prin prostia liderilor săi şi incapacitatea de a juca la mize mari.

După atacul sinucigaş al lui Iohannis cu vânzarea Ardealului de către PSD, singurii din întreg spectrul politic românesc care i-au ridicat la fileu preşedintelui, preluându-i gogomănia şi încercând să o ducă mai departe, să scoată un ce-profit personal din asta, au fost doi pesedişti de marcă: Viorica Dăncilă şi Codrin Ştefănescu. Care s-au grăbit să-l acuze pe Marcel Ciolacu de ce-l acuzase şi Klaus Iohannis (adică de trădare de ţară) şi, în consecinţă, să-i ceară, războinic, demisia.

Toată lumea ştie de conflictul intern din PSD, cu tabăra Dăncilă contra tabăra Ciolacu. Pe scurt, Dăncilă şi ai ei îl acuză pe Ciolacu că s-ar fi înţeles cu Iohannis şi cu serviciile să distrugă PSD-ul pas cu pas. Chiar aşa fiind, să zicem, soluţia inteligentă pentru a-l compromite pe Ciolacu nu era să-l ataci cu ajutorul lui Iohannis ci să-l confrunţi cu Iohannis. Să verifici dacă ar accepta să ducă până la capăt un război total cu acesta.

Soluţia inteligentă, doamnă Dăncilă, domnule Ştefănescu, ar fi fost ca întâi să vă apăraţi partidul, ridicându-vă violent împotriva acuzaţiei prezidenţiale (în care, oricum, nu crede nimeni) că “PSD vinde Ardealul ungurilor”. Şi cerând conducerii interimare a PSD ca, imediat ce starea de urgenţă va fi ridicată, să declanşeze procedura de suspendare a preşedintelui. Iar dacă domnul Ciolacu ar fi refuzat, atunci s-ar fi putut declanşa un atac frontal împotriva lui.

Imediat după 15 mai (sau când starea de urgenţă va fi ridicată) ar fi un moment extrem de prielnic pentru suspendarea lui Klaus Iohannis. Motivele legate de încălcarea Constituţiei sunt nenumărate şi flagrante. Să ne amintim doar ce a însemnat pentru domnul Iohannis sintagma “de îndată” a CCR.

Apoi structura parlamentară, cu un UDMR mai motivat ca oricând să voteze pentru suspendare.

În fine (dar nu în ultimul rând), un sprijin international pentru Klaus Iohannis serios şubrezit de gafele în lanţ ale acestuia: faţă de Israel (mutarea capitalei la Ierusalim), Franţa (experimentul cu şcolile), Germania (operaţiunea sparanghelul) şi Ungaria (furarea Ardealului).

Soluţia, deci, există.

Persistă însă o întrebare: are cine să o aplice?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/05/suspendare-Iohannis.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/05/suspendare-Iohannis-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialearticole anti Iohannis,CTP,Dan Tapalagă,Dilema Veche,fake news Iohannis,Ioana EneDogioiu,Lelia Munteanu,mineriada,operatiunea sparanghelul,prostia PSD,revista 22,suspendarea presedintelui,vanzarea Ardealului  Nu-mi amintesc să fi existat, după decembrie 89, un val atât de puternic de contestare mediatică a preşedintelui României, ca în aceste zile. Fie că vorbim de mineriada lui Iliescu, fie că rememorăm şirul de derapaje incalificabile ale lui Traian Băsescu, mereu se găsea cineva, un grup de adulatori...Blog politic si polemic