Scorul acestui articol
[Total: 756 voturi. Media: 4.9]

 

Nu-mi amintesc să fi existat, după decembrie 89, un val atât de puternic de contestare mediatică a președintelui României, ca în aceste zile. Fie că vorbim de mineriada lui Iliescu, fie că rememorăm șirul de derapaje incalificabile ale lui Traian Băsescu, mereu se găsea cineva, un grup de adulatori („žoameni de bine”, „žintelectuali ai lui…”),  care să sară în apărarea președintelui și să atenueze întrucâtva impactul negativ al criticilor.

De data asta constatăm o blamare unanimă a ultimelor acțiuni și declarații ale lui Klaus Iohannis. Nu doar contestatarii obișnuiți ai președintelui, ci și susținătorii lui din „ždiviziile de presă” ale unor instituții de forță aservite Cotroceniului, recunosc, la unison, că domnul președinte a cam luat-o razna.

Cele mai citite și presupus obiective condeie din România, scriitori, ziariști, analiști ai fenomenului politic, intelectuali practicanți, au desființat la unison prestațiile recente ale președintelui Iohannis.

Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Ioan Buduca, Traian Ungureanu, Dan Andronic, Mirel Curea, Ion Spânu, Liviu Antonesei, Mircea Dinescu, Alina Mungiu Pippidi, Bogdan Chirieac, Andrei Marga și, încă, mulți alții, l-au tăvălit pe blondul nostru președinte prin tot spectrul stilisticii literare. De la ironia fină până la pamfletul coroziv, de la analiza psihologică până la diagnoza psihiatrică, totul a fost aruncat în luptă pentru semnalarea, sancționarea și stoparea unei derive la cel mai inalt nivel, care riscă să producă mari pagube națiunii.

Pentru cei de mai sus nu dau linkuri exemplificatoare. Ar fi prea multe și, oricum, afirmațiile mele în cazul lor cred că nu mai au nevoie de demonstrație. Se confirmă la tot pasul.

Mai există însă și niște condeieri din altă categorie, care s-au remarcat tot timpul ca un fel de „žgărzi de corp” ale președintelui și ale haștagiștilor „žreformatori”, și care, în aceste zile, surprind prin abaterea de la misiune, prin ieșirea din rând.

Iată-i pe cei mai importanți, cu linkurile necesare și cu câte un extras din săpuneala pe care i-au tras-o recent domnului Iohannis.

Ioana Ene Dogioiu (ziare.com, SRI): „žDe ce a fost nevoie de minciuna atat la ministrul Tataru , cat si la presedintele Iohannis? -Este adevărat că unele dintre È™colile din Franța au fost redeschise? […] De ce să minți?”

Petrișor Peiu (ziare.com): „žDati-ne o politica interna dezastruoasa si va vom da o politica externa catastrofala! „¦ Daca, dupa 31 de ani de democratie, dupa 16 ani in NATO si dupa 13 ani in UE, partidele noastre au ajuns sa se acuze unele pe altele ca „vand ungurilor Ardealul”, atunci mi-am pierdut ultima speranta. Nu mai am nimic de asteptat de la politicienii care ne conduc”.

LeliaMunteanu (Gândul): „Astăzi – când ne așteptam ca Iohannis să-și ceară, în sfârșit, iertare pentru fakenewsurile pe care le-a debitat (cel cu școlile din Franța și graficul care ne scotea fruntași pe mapamond în lupta cu SARS CoV2) „“ Iohannis azvârle o declarație de presă care te lasă mască: PSD vrea să dea Ardealul ungurilor. „žJó napot kívánok, PSD!” a tunat cu mânie patriotică, de au început să fluture perdelele Cotrocenilor. În primele secunde am crezut că a înviat Corneliu Vadim Tudor, iertat de talent. Pe urmă, mi-am dat seama că CVT ar fi spus „žTransilvania”, nu „žArdealul”.

Dan Tapalagă (g4media): „žPreÈ™edintele Klaus Iohannis a apăsat treptat pedala populismului în ultimele zile, ajungând ieri la o viteză de croazieră care a luat prin surprindere inclusiv publicul naționalist. Acuzația că PSD „se luptă în birourile secrete din Parlament, ca sa dea Ardealul Ungurilor” È™i formulările de tipul „Jó napot, Ciolacu! Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, în schimbul acestei înțelegeri?” sunt doar ultimele stridențe dintr-un È™ir. Nu doar limbajul este nespecific preÈ™edintelui. Și abordările sale din ultimele zile îl scot din tipar”.

Cristian Tudor Popescu (fanatic.ro)): „žIohannis e trufaÈ™, rece, arogant, dar nu credeam că e capabil de un asemenea kitch, un teatru de un prost gust desărvârÈ™it, demn de un politician de doi bani. PE-SE-DE, PE-SE-DE, Ja Napot Kivanok, a jucat un teatru prost, a intrat în zona mocirlei slinoase din politică. A forțat peste marginile admise lovitura politică”.

Ultrașii galbeni de la „Revista 22″și „Dilema Veche”, formatorii de caractere din jurul lui Gabriel Liiceanu și Vladimir Tismăneanu, altfel extrem de gălăgioși când Liviu Dragnea angaja la partid o secretară fără contract în regulă, tac acum ca ultimii lași când tătucul lor dă cu țara de pereți. Măcar, dacă sunt golani, să fie până la capăt. Să iasă și să-l apere cu orice preț. Chiar cu prețul lansării unor elucubrații. N-ar fi pentru prima data. Să inventeze ceva, cum au făcut-o pentru Băsescu, și să-l scoată și pe Iohannis la vopsea.

E groasă, e mocirloasă, e slinoasă. E, mai pe scurt, de plecat acasă!

Suspendarea lui Klaus Iohannis! Iată solutia constitutională si patriotică, într-o atât de unanimă contestare.

Dar cine s-o facă?

Paradoxalul PSD uluiește încă o data prin prostia liderilor săi și incapacitatea de a juca la mize mari.

După atacul sinucigaș al lui Iohannis cu vânzarea Ardealului de către PSD, singurii din întreg spectrul politic românesc care i-au ridicat la fileu președintelui, preluându-i gogomănia și încercând să o ducă mai departe, să scoată un ce-profit personal din asta, au fost doi pesediști de marcă: Viorica Dăncilă și Codrin Ștefănescu. Care s-au grăbit să-l acuze pe Marcel Ciolacu de ce-l acuzase și Klaus Iohannis (adică de trădare de țară) și, în consecință, să-i ceară, războinic, demisia.

Toată lumea știe de conflictul intern din PSD, cu tabăra Dăncilă contra tabăra Ciolacu. Pe scurt, Dăncilă și ai ei îl acuză pe Ciolacu că s-ar fi înțeles cu Iohannis și cu serviciile să distrugă PSD-ul pas cu pas. Chiar așa fiind, să zicem, soluția inteligentă pentru a-l compromite pe Ciolacu nu era să-l ataci cu ajutorul lui Iohannis ci să-l confrunți cu Iohannis. Să verifici dacă ar accepta să ducă până la capăt un război total cu acesta.

Soluția inteligentă, doamnă Dăncilă, domnule Ștefănescu, ar fi fost ca întâi să vă apărați partidul, ridicându-vă violent împotriva acuzației prezidențiale (în care, oricum, nu crede nimeni) că „PSD vinde Ardealul ungurilor”. Și cerând conducerii interimare a PSD ca, imediat ce starea de urgență va fi ridicată, să declanșeze procedura de suspendare a președintelui. Iar dacă domnul Ciolacu ar fi refuzat, atunci s-ar fi putut declanșa un atac frontal împotriva lui.

Imediat după 15 mai (sau când starea de urgență va fi ridicată) ar fi un moment extrem de prielnic pentru suspendarea lui Klaus Iohannis. Motivele legate de încălcarea Constituției sunt nenumărate și flagrante. Să ne amintim doar ce a însemnat pentru domnul Iohannis sintagma „de îndată” a CCR.

Apoi structura parlamentară, cu un UDMR mai motivat ca oricând să voteze pentru suspendare.

În fine (dar nu în ultimul rând), un sprijin international pentru Klaus Iohannis serios șubrezit de gafele în lanț ale acestuia: față de Israel (mutarea capitalei la Ierusalim), Franța (experimentul cu școlile), Germania (operațiunea sparanghelul) și Ungaria (furarea Ardealului).

Soluția, deci, există.

Persistă însă o întrebare: are cine să o aplice?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/05/suspendare-Iohannis.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2020/05/suspendare-Iohannis-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialearticole anti Iohannis,CTP,Dan Tapalagă,Dilema Veche,fake news Iohannis,Ioana EneDogioiu,Lelia Munteanu,mineriada,operatiunea sparanghelul,prostia PSD,revista 22,suspendarea presedintelui,vanzarea Ardealului  Nu-mi amintesc să fi existat, după decembrie 89, un val atât de puternic de contestare mediatică a președintelui României, ca în aceste zile. Fie că vorbim de mineriada lui Iliescu, fie că rememorăm șirul de derapaje incalificabile ale lui Traian Băsescu, mereu se găsea cineva, un grup de adulatori...Blog politic si polemic