Scorul acestui articol
[Total: 3 voturi. Media: 5]

Din nou (pentru a câta oară?) suntem prinşi la mijloc între două rele care ni se propun spre alegere.

USR şi AUR ne ameninţă gândirea limpede. Oferte oribile! Lideri detaşaţi în competitia haitelor malefice din România. Progresişti şi suveranişti – conform etichetelor lor de marketing. În realitate, nişte adunături de resentimentari “manipulaţi ştiinţific” dacă e să ne luăm după profilele psihosenzoriale ale liderilor şi susţinătorilor lor.

Teoretic, s-ar putea guverna fără ele? Da! Practic? Extrem de greu! De ce? Pentru că useriştii, puţini la număr, sunt susţinuţi de preşedinte şi o parte importanta din servicii. Iar auriştii, mulţi la număr, deţin arma nemulţumirii populare.

Atunci ce-ar mai rămâne pentru o, cât de cât, normalitate la guvernare? PSD + PNL + UDMR + minorităţi. Adică tot ăia care ne-au băgat în corzi? Cu aceeaşi echilibristică parlamentară în jurul lui 50%? Cu aceiaşi anchilozaţi incapabili de a găsi soluţii flexibile şi de a face reforme care să înmoaie crizele?

Deocamdată, între cele două rele, unii au ales ca partener de guvernare “partidul celor de la pădure”. Cu cele 11% procente ale sale. Efectul? Ţara s-a pricopsit cu nişte miniştri caricaturali, chicioşi, tocmai buni să îngroape armata, externele şi ce-or mai avea ei pe mână.

USR mi se pare a fi, în momentul de faţă, răul cel mai mare de care trebuie să ne temem şi să ne lepădăm prioritar. Satana politicii româneşti! Impostori, oportunişti, semidocţi, grav minoritari.

Măcar AUR, răguşit şi agramat cum este, transmite furia populară autentică. Se simt, şi proaspătul şomer, şi oropsitul pensionar şi lihnitul dependent de ajutoare sociale, cât de cât reprezentaţi.

Dacă AUR ar fi cooptat la guvernare, această nemulţumire generalizată ar fi absorbită într-o oarecare măsură de consolarea unei aparente revanşe. Plus că majoritatea în parlament ar deveni una solida pentru necesare gesturi de curaj reformator.

Însă, într-o astfel de ecuaţie, ar rămâne de tratat două afecţiuni grave ale AUR şi anume rusismul şi georgismul. Iar direcţia europeană a lui Nicuşor Dan ar trebui împăcată cumva cu opţiunile echipei lui Geoge Simion de anti-susţinere a Ukrainei.

Şi AUR e rău, dar nu la nivelul de toxicitate al USR. Pentru că AUR exploatează lipsa de educaţie cu bubele ei istorice (violenţă, intoleranţă, “să moară şi capra vecinului”) în vreme ce USR lucrează pervers cu intelighenţia modelată de autocraţia algoritmilor, de realităţile virtuale, de înstrăinare, de ateism.

Ştiu, nu oricine ci însuşi Einstein ne explica faptul că trebuie să fii nebun să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții alt rezultat. Adică să-i votezi tot pe “clasicii” PSD şi PNL şi să te iluzionezi că de data asta va ieşi mai bine. Până la urmă, ei ne-au adus în halul în care suntem!

Şi atunci ce-ar fi de făcut?

Ceva, clar, trebuie schimbat dacă vrem să ne dăm o şansă ca ţară şi ca popor. Iar schimbarea, limitată de aritmetica electorală, trebuie să se finalizeze printr-o majoritate parlamentară.

Excluzând din ecuaţia majorităţii răul cel mai mare, USR, ar rămâne 2 variante:

  • V1 – coaliţia actuală fără USR şi fără AUR;
  • V2 – coaliţia actuală fără USR dar cu AUR.

V1 ar fi sortită eşecului pe termen scurt din cauza fragilităţii majorităţii sale parlamentare şi a durităţii reformelor necesare.

V2 ar trebui să împace nişte antagonisme greu de stins şi anume: Nicuşor Dan versus AUR şi UDMR versus AUR.

Încep să cred că vom fi împinşi spre subvariante ale lui V2 şi anume PSD + PNL + AUR + minorităţi sau PSD + AUR + minorităţi.

În oricare dintre aceste subvariante s-ar obţine o majoritate superioară celei de acum şi s-ar da o oarecare satisfacţie populaţiei furioase, ceea ce, în confuzia actuală generalizată, ar atârna foarte greu.

Cât despre afecţiunile amintite ale AUR, rusismul şi georgismul, nu-mi fac mari griji că n-ar putea fi rezolvate. Georgismul, oricum, mai este împins în faţă doar de paradă, el fiind deja grav subminat din interior, iar rusismul ar putea fi ţinut sub control fără probleme, cu binecunoscutele “arme de persuasiune” ale statului nostru profund.

Curând, fără a mai aştepta să fie întrebat dacă se leapădă de Satana, poporul român va îngâna ca o mantră: “mă lepăd de Satana”.

Fără Satana la guvernare!

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/12/Satana.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2025/12/Satana-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeAUR,coalitie cu AUR,raul cel mai mic,Satana,USRDin nou (pentru a câta oară?) suntem prinşi la mijloc între două rele care ni se propun spre alegere. USR şi AUR ne ameninţă gândirea limpede. Oferte oribile! Lideri detaşaţi în competitia haitelor malefice din România. Progresişti şi suveranişti – conform etichetelor lor de marketing. În realitate, nişte adunături de...Blog politic si polemic