Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


O altă terapie din reţetarul străzii se referă la înlocuirea mesajelor generaliste, generalizante şi soporifice cu mesaje aplicate, la subiect, capabile a molesta răul  şi a-i supune oprobriului pe autorii săi.

Nu neg, Doamne fereşte, rolul şi frumuseţea eseisticii ca specie literară. Consider însă că în spaţiul publicisticii socio – politice, în subsolul căreia se plasează cel mai adesea producţiile forumiştilor, a combate prin texte erudite, abstracte, în care singurele nume proprii sunt ale clasicilor citaţi, este sau o formă de evazionism intelectual sau  o formă egoistă de a epata.

De curând, în paginile electronice ale Dilemei Vechi, am iscat nişte reacţii la care nu mă aşteptam dar pe care le-am găsit, întrucâtva, îndreptăţite. Textul ce le-a generat fusese elaborat după reţeta tocmai descrisă, în linii şi unghiuri drepte, fără ocolişuri şi rotunjimi, cu o oarecare necruţare la adresa lui Sever Voinescu. Reacţiile la care mă refer erau forme de dezaprobare, mai catifelate sau mai contondente, a răutăţii comentariului meu, care producea pe deasupra şi o victimă colaterală, Andrei Pleşu. De ce spun acum că aceste reactii mi se par întrucâtva îndreptăţite? Pentru că Dilema Veche, prin profilul ei cultural şi prin natura ei reflexivă, are un alt fel de cititori decât Adevărul sau Evenimentul Zilei. Pe aceşti cititori, în căutare de calm şi armonie,  se pare că i-am iritat.

După ce, la rubrica “Crochiul de marţi”, am publicat pe acest blog articolul intitulat “Forumurile ca platformă de socializare”, unde vă prezentam  primele corespondenţe încrucişate cu Radu Botta, adaug astăzi, aici şi restul  mesajelor care au urmat.

Haret

adăugat de Radu Botta la data de 30 Noiembrie 2010 06:11:50

Conte,

puterea politica a unui om e data de a suporta orice diferenta umana are in preajma, daca ea converge directiei, viziunii pe care acest om o urmeaza.

mai mult, puterea politica a unui om e data de forta de a imprima oricarui om, oricarei viziuni directia urmarita si de a cabra in asimptota orice directie contrara.

de a suporta suprema diferenta, de a nu respinge. este lectia anatomiei celui mai tare.

ca Pompilica are o problema de caracter? intereseaza asta?!

cu simpatie,

Da, intereseaza!

adăugat de Contele de Sain… la data de 30 Noiembrie 2010 04:11:42

Stimate domnule Botta,

Discuţia cu dumneavoastră e plăcută dar cred că ar trebui să o transferăm de pe acest forum în spaţiul nostru privat, ca să nu riscăm a-i plictisi pe cei care, surprinzător, ar putea fi interesaţi mai mult de Andrei Pleşu şi articolul său decât de noi. Eu, pe blog, nu v-am găsit adresa de e-mail dar blogul meu vă stă la dispoziţie (chiar am postat acolo corespondenţa noastră de până acum).

Nu mă pot lăuda că am înţeles foarte bine la puterea politică a cărui om raportaţi textul Haret şi nici dacă Pompilică e un nume colectiv sau un derivat din Anastase şi Voinescu.

Cât despre lecţia anatomiei celui mai tare, ce ne facem când anatomia acestuia este contrapusă anatomiei lanului de grâu?

Cu egală simpatie,

mailul

adăugat de Radu Botta la data de 02 Decembrie 2010 09:12:31

pentru a lamuri pe loc ce e cu Haret: e reforma scolilor

anatomia celui mai tare: e ca nu trebuie sa fugi, trebuie sa faci din dusmanii tai invatatorii tai, daca nu iti reuseste asta, te vor manca prietenii de viu

in plus, caracterul este intotdeauna o ecuatia atat de complicata…

S-ar putea ca pe unii să îi intereseze şi contextul în care a apărut în arenă Doamna Matilda, cea în apărarea căreia a sărit dl. Goe.

Iată schimburile de mesaje cu această doamnă, ce fooseşte nick – name-ul Atamild.

Re: Despre vechea Dilema (mai nou Veche)

adăugat de Atamild la data de 28 Noiembrie 2010 01:11:00

Invinovatirea dumitale: Parerea mea este ca sunteti frustrat, iar argumentele dvs. cu privire la gazduirea unui autor sau al altuia, are mai mult legatura cu o rafuiala personala, eu asa cred (poate ca gresesc), insa fiecare om gandeste altfel, deci trebuie sa ne asteptam de la oameni sa se comporte comporte diferit. Incercati sa acuzati mai putin, sa aceptati situatia si sa va perfectionati in orice imprejurare, asta daca sunteti in stare.
Matilda

Doamnei Matilda

adăugat de Contele de Sain… la data de 28 Noiembrie 2010 07:11:00

“Frustrat” este un cuvant folosit adesea aiurea, după ureche, de amatorii de jigniri … elevate. Nu vă lăsaţi înşelată de multele consoane pe care le înglobează, asta nu îl face… consonant cu situaţia de faţă.
Dacă argumentele mele “are” mai mult legătură cu o răfuială personală e poate din cauză că obişnuiesc să iau foarte personal hoţiile fără perdea ale guvernanţilor noştri în general şi ale acestor Bonnie şi Clyde ai României (m-am referit la Anastase şi Voinescu, ca să nu reveniţi cu vreo întrebare inocentă) în particular.

Să accept situaţia, cum mă sfătuiţi, nu sunt în stare; iar pentru cei care o acceptă, n-au decât să aplice pentru o bursă de “colaboraţionist”. Acesta este cuvântul potrivit pentru înfrăţirea cu fapte reprobabile. Aşa crede şi Şerban Foarţă (un alt frustrat, ati zice) care s-a retras de la Dilema Veche exact din motivul Sever Voinescu. Dacă nu sunteti la curent cu acest gest exemplar pentru un intelectual adevărat, care se respectă, va invit pe blogul meu să urmăriţi interviul pe această temă dat de dl. Foarţă.

Când GOE descinde din EGO

adăugat de Contele de Sain… la data de 01 Decembrie 2010 08:12:31

P.S. Scuzele mele doamnei Matilda dacă s-a simţit “muşcată” de replica mea, aşa cum pretinde domnul Goe. I-am citit versurile postate la articolul domnului Voinescu şi am rezonat cu mesajul lor. O felicit şi o asigur că “suculenta duduie Matilda” din textul de mai sus nu este altceva decât o exprimare retorică, fără vreo intenţie de ofensă.

Din cauza exagerarii echilibru contelui in expresie lipsete,

adăugat de Atamild la data de 01 Decembrie 2010 10:12:51

Primul lucur pe care mi-l propun este sa multumesc pentru salutari, asemenea salutari si tie! Salutari si voua, este o desfatare aceasta imbinare a dialogurilor de pe forum, pe care le-am urmarit cu 🙂 era sa scriu stupoare (glumesc), cu inviorare, dialogul este un necesar al timpului, avem nevoie de comunicare.
De multe ori cand scriu “la lumina” ma infricoseaza nevinovatia mea, mi-e teama ca fata soarelui poate arde si atunci, ca sa nu fac insolatie devin confidenta umbrei. Insa tot scriu.
Despre conte eu cred asa, cand cineva se infurie pe altcineva, atunci precis se gandeste ca trebuie sa se impuna. Insa! Parerea
trebuie impusa, insa de fapt parerea nu devine nimic alteva decat concentratul furiei, substratul furiei este esenta acesteia in final. Acum, solutia este asta: reducerea starii de furie putin cate putin. Stiu, nu-i usor insa de poate. Incetul cu incetul.. daca nu-ti mai faci zinic nervi, ci numai o data pe saptamana tot e ceva, daca dureaza numai 20 de minute in loc de 8 ore iar e ceva.. iar daca vei constata ca de o luna de zile n-ai mai avut nici un acces de nestapanire vei ajunge precis sa scrii un adevarat tratat pentru un alt frustrat. Glumesc, insa vei putea sa scrii atunci foarte multe pe aceasta tema, o carte intreaga.
Ganduri bune, eu pe forum “iau vacanta” si nu mai citesc sa nu ma-imbolnavesC:-)! Cu bine.
Matilda

În fine, o încheiere necesară la polemica mea cu dl. Goe pe care am prezentat-o şi o puteţi citi pe blog în „Polemici – episodul II”.  Reiau ultimul mesaj al acestuia şi abia apoi fac comentariul final.

Goe chiar descinde din Ego

adăugat de Dl.Goe la data de 02 Decembrie 2010 12:12:57

Sire, ma bucur sincer ca v-am oferit pretextul de care aveati nevoie pentru a lua medicamentul necesar si ca astfel va simtiti mai bine. Sper sa mi se contabilizeze la fapte bune. Desi, in fapt, daca e sa fiu sincer pana la capat, vi l-am oferit sire, in semn de multumire pentru ca mi-ati oferit ocazia sa spun ce cred despre plecarea imperiala sau imperioasa, in tot cazul intempestiva a d-lui Serba F. de la Dilema la… Ma rog unde o fi plecat dânsul… Era singurul continut al mesajului meu. Restul era ambalaj. Un abalaj pe care vad ca l-ati sfasiat, eliberandu-va eliberator. Sa va fie de bine. Va asigur ca aveti dreptate in toate cu… mici si nesemnificativ exceptii… Asadar da, Goe chiar descinde din Ego. Grav este ca contele (pardon) descinde din Goe. Dar parca vorbeati ceva cultural si v-am intrerupt. Ce spuneati?

Domnul Goe se descrie singur drept specialist în ambalaje. Multe, foarte multe cuvinte inutile, poleială şi fundiţe, giumbuşlucuri de coloratură („imperială sau imperioasă”, „eliberându-vă eliberator”) pentru a încerca să facă vandabil un kitsch despre cât de netalentat este Serban Foarţă (dixit Goe!). Nu i-am răspuns la acest CV. Nu fac recrutări pentru cercul de mâini îndemânatice, unde, probabil, ar fi fost recomandat de dexteritatea sa de a ambala idiosincrasii.

Ceea ce observ este că, de fapt, domnul Goe încearcă să-şi apere teritoriul (forumurile din Dilema Veche). Spuneti-i, cei care il intalniti, să nu se teamă: eu nu scriu decât la şi despre anumite articole, fără a-mi propune norme săptămânale de apariţii în subsol.

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,Dilema Veche,Dl. Goe,Serban Foarta,Sever VoinescuO altă terapie din reţetarul străzii se referă la înlocuirea mesajelor generaliste, generalizante şi soporifice cu mesaje aplicate, la subiect, capabile a molesta răul  şi a-i supune oprobriului pe autorii săi. Nu neg, Doamne fereşte, rolul şi frumuseţea eseisticii ca specie literară. Consider însă că în spaţiul publicisticii socio –...Blog politic si polemic