Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]


O altă terapie din rețetarul străzii se referă la înlocuirea mesajelor generaliste, generalizante și soporifice cu mesaje aplicate, la subiect, capabile a molesta răul  și a-i supune oprobriului pe autorii săi.

Nu neg, Doamne ferește, rolul și frumusețea eseisticii ca specie literară. Consider însă că în spațiul publicisticii socio „“ politice, în subsolul căreia se plasează cel mai adesea producțiile forumiștilor, a combate prin texte erudite, abstracte, în care singurele nume proprii sunt ale clasicilor citați, este sau o formă de evazionism intelectual sau  o formă egoistă de a epata.

De curând, în paginile electronice ale Dilemei Vechi, am iscat niște reacții la care nu mă așteptam dar pe care le-am găsit, întrucâtva, îndreptățite. Textul ce le-a generat fusese elaborat după rețeta tocmai descrisă, în linii și unghiuri drepte, fără ocolișuri și rotunjimi, cu o oarecare necruțare la adresa lui Sever Voinescu. Reacțiile la care mă refer erau forme de dezaprobare, mai catifelate sau mai contondente, a răutății comentariului meu, care producea pe deasupra și o victimă colaterală, Andrei Pleșu. De ce spun acum că aceste reactii mi se par întrucâtva îndreptățite? Pentru că Dilema Veche, prin profilul ei cultural și prin natura ei reflexivă, are un alt fel de cititori decât Adevărul sau Evenimentul Zilei. Pe acești cititori, în căutare de calm și armonie,  se pare că i-am iritat.

După ce, la rubrica „Crochiul de marți”, am publicat pe acest blog articolul intitulat „Forumurile ca platformă de socializare”, unde vă prezentam  primele corespondențe încrucișate cu Radu Botta, adaug astăzi, aici și restul  mesajelor care au urmat.

Haret

adăugat de Radu Botta la data de 30 Noiembrie 2010 06:11:50

Conte,

puterea politica a unui om e data de a suporta orice diferenta umana are in preajma, daca ea converge directiei, viziunii pe care acest om o urmeaza.

mai mult, puterea politica a unui om e data de forta de a imprima oricarui om, oricarei viziuni directia urmarita si de a cabra in asimptota orice directie contrara.

de a suporta suprema diferenta, de a nu respinge. este lectia anatomiei celui mai tare.

ca Pompilica are o problema de caracter? intereseaza asta?!

cu simpatie,

Da, intereseaza!

adăugat de Contele de Sain… la data de 30 Noiembrie 2010 04:11:42

Stimate domnule Botta,

Discuția cu dumneavoastră e plăcută dar cred că ar trebui să o transferăm de pe acest forum în spațiul nostru privat, ca să nu riscăm a-i plictisi pe cei care, surprinzător, ar putea fi interesați mai mult de Andrei Pleșu și articolul său decât de noi. Eu, pe blog, nu v-am găsit adresa de e-mail dar blogul meu vă stă la dispoziție (chiar am postat acolo corespondența noastră de până acum).

Nu mă pot lăuda că am înțeles foarte bine la puterea politică a cărui om raportați textul Haret și nici dacă Pompilică e un nume colectiv sau un derivat din Anastase și Voinescu.

Cât despre lecția anatomiei celui mai tare, ce ne facem când anatomia acestuia este contrapusă anatomiei lanului de grâu?

Cu egală simpatie,

mailul

adăugat de Radu Botta la data de 02 Decembrie 2010 09:12:31

pentru a lamuri pe loc ce e cu Haret: e reforma scolilor

anatomia celui mai tare: e ca nu trebuie sa fugi, trebuie sa faci din dusmanii tai invatatorii tai, daca nu iti reuseste asta, te vor manca prietenii de viu

in plus, caracterul este intotdeauna o ecuatia atat de complicata…

S-ar putea ca pe unii să îi intereseze și contextul în care a apărut în arenă Doamna Matilda, cea în apărarea căreia a sărit dl. Goe.

Iată schimburile de mesaje cu această doamnă, ce foosește nick „“ name-ul Atamild.

Re: Despre vechea Dilema (mai nou Veche)

adăugat de Atamild la data de 28 Noiembrie 2010 01:11:00

Invinovatirea dumitale: Parerea mea este ca sunteti frustrat, iar argumentele dvs. cu privire la gazduirea unui autor sau al altuia, are mai mult legatura cu o rafuiala personala, eu asa cred (poate ca gresesc), insa fiecare om gandeste altfel, deci trebuie sa ne asteptam de la oameni sa se comporte comporte diferit. Incercati sa acuzati mai putin, sa aceptati situatia si sa va perfectionati in orice imprejurare, asta daca sunteti in stare.
Matilda

Doamnei Matilda

adăugat de Contele de Sain… la data de 28 Noiembrie 2010 07:11:00

„Frustrat” este un cuvant folosit adesea aiurea, după ureche, de amatorii de jigniri „¦ elevate. Nu vă lăsați înșelată de multele consoane pe care le înglobează, asta nu îl face”¦ consonant cu situația de față.
Dacă argumentele mele „are” mai mult legătură cu o răfuială personală e poate din cauză că obișnuiesc să iau foarte personal hoțiile fără perdea ale guvernanților noștri în general și ale acestor Bonnie și Clyde ai României (m-am referit la Anastase și Voinescu, ca să nu reveniți cu vreo întrebare inocentă) în particular.

Să accept situația, cum mă sfătuiți, nu sunt în stare; iar pentru cei care o acceptă, n-au decât să aplice pentru o bursă de „colaboraționist”. Acesta este cuvântul potrivit pentru înfrățirea cu fapte reprobabile. Așa crede și Șerban Foarță (un alt frustrat, ati zice) care s-a retras de la Dilema Veche exact din motivul Sever Voinescu. Dacă nu sunteti la curent cu acest gest exemplar pentru un intelectual adevărat, care se respectă, va invit pe blogul meu să urmăriți interviul pe această temă dat de dl. Foarță.

Când GOE descinde din EGO

adăugat de Contele de Sain… la data de 01 Decembrie 2010 08:12:31

„¦

P.S. Scuzele mele doamnei Matilda dacă s-a simțit „mușcată” de replica mea, așa cum pretinde domnul Goe. I-am citit versurile postate la articolul domnului Voinescu și am rezonat cu mesajul lor. O felicit și o asigur că „suculenta duduie Matilda” din textul de mai sus nu este altceva decât o exprimare retorică, fără vreo intenție de ofensă.

Din cauza exagerarii echilibru contelui in expresie lipsete,

adăugat de Atamild la data de 01 Decembrie 2010 10:12:51

Primul lucur pe care mi-l propun este sa multumesc pentru salutari, asemenea salutari si tie! Salutari si voua, este o desfatare aceasta imbinare a dialogurilor de pe forum, pe care le-am urmarit cu 🙂 era sa scriu stupoare (glumesc), cu inviorare, dialogul este un necesar al timpului, avem nevoie de comunicare.
De multe ori cand scriu „la lumina” ma infricoseaza nevinovatia mea, mi-e teama ca fata soarelui poate arde si atunci, ca sa nu fac insolatie devin confidenta umbrei. Insa tot scriu.
Despre conte eu cred asa, cand cineva se infurie pe altcineva, atunci precis se gandeste ca trebuie sa se impuna. Insa! Parerea
trebuie impusa, insa de fapt parerea nu devine nimic alteva decat concentratul furiei, substratul furiei este esenta acesteia in final. Acum, solutia este asta: reducerea starii de furie putin cate putin. Stiu, nu-i usor insa de poate. Incetul cu incetul.. daca nu-ti mai faci zinic nervi, ci numai o data pe saptamana tot e ceva, daca dureaza numai 20 de minute in loc de 8 ore iar e ceva.. iar daca vei constata ca de o luna de zile n-ai mai avut nici un acces de nestapanire vei ajunge precis sa scrii un adevarat tratat pentru un alt frustrat. Glumesc, insa vei putea sa scrii atunci foarte multe pe aceasta tema, o carte intreaga.
Ganduri bune, eu pe forum „iau vacanta” si nu mai citesc sa nu ma-imbolnavesC:-)! Cu bine.
Matilda

În fine, o încheiere necesară la polemica mea cu dl. Goe pe care am prezentat-o și o puteți citi pe blog în „žPolemici „“ episodul II”.  Reiau ultimul mesaj al acestuia și abia apoi fac comentariul final.

Goe chiar descinde din Ego

adăugat de Dl.Goe la data de 02 Decembrie 2010 12:12:57

Sire, ma bucur sincer ca v-am oferit pretextul de care aveati nevoie pentru a lua medicamentul necesar si ca astfel va simtiti mai bine. Sper sa mi se contabilizeze la fapte bune. Desi, in fapt, daca e sa fiu sincer pana la capat, vi l-am oferit sire, in semn de multumire pentru ca mi-ati oferit ocazia sa spun ce cred despre plecarea imperiala sau imperioasa, in tot cazul intempestiva a d-lui Serba F. de la Dilema la”¦ Ma rog unde o fi plecat dânsul”¦ Era singurul continut al mesajului meu. Restul era ambalaj. Un abalaj pe care vad ca l-ati sfasiat, eliberandu-va eliberator. Sa va fie de bine. Va asigur ca aveti dreptate in toate cu”¦ mici si nesemnificativ exceptii”¦ Asadar da, Goe chiar descinde din Ego. Grav este ca contele (pardon) descinde din Goe. Dar parca vorbeati ceva cultural si v-am intrerupt. Ce spuneati?

Domnul Goe se descrie singur drept specialist în ambalaje. Multe, foarte multe cuvinte inutile, poleială și fundițe, giumbușlucuri de coloratură („žimperială sau imperioasă”, „želiberându-vă eliberator”) pentru a încerca să facă vandabil un kitsch despre cât de netalentat este Serban Foarță (dixit Goe!). Nu i-am răspuns la acest CV. Nu fac recrutări pentru cercul de mâini îndemânatice, unde, probabil, ar fi fost recomandat de dexteritatea sa de a ambala idiosincrasii.

Ceea ce observ este că, de fapt, domnul Goe încearcă să-și apere teritoriul (forumurile din Dilema Veche). Spuneti-i, cei care il intalniti, să nu se teamă: eu nu scriu decât la și despre anumite articole, fără a-mi propune norme săptămânale de apariții în subsol.

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,Dilema Veche,Dl. Goe,Serban Foarta,Sever VoinescuO altă terapie din rețetarul străzii se referă la înlocuirea mesajelor generaliste, generalizante și soporifice cu mesaje aplicate, la subiect, capabile a molesta răul  și a-i supune oprobriului pe autorii săi. Nu neg, Doamne ferește, rolul și frumusețea eseisticii ca specie literară. Consider însă că în spațiul publicisticii socio '“...Blog politic si polemic