Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

Mulţi şi-au imaginat că în Iran va fi ca în Venezuela. Galop de sănătate. Scurt, fără replică şi fără pagube colaterale.

În siajul beţiei autolaudative a administraţiei americane, cine ar fi avut curajul să emită îndoieli?

Iar acum, după 3 zile de măcel (pe de o parte) şi panică paroxistică pe de altă parte, lumea relizează că, prin atacul declanşat, alianţa SUA – Israel obligă toată planeta, fără înştiinţarea şi consimţământul acesteia, să plătească în solidar cu ea nişte uriaşe costuri de război neplanificate.

De ce oare, de la instaurarea sa în 1979, regimul aiatolahilor din Iran a fost tratat cu prudenţă şi diplomaţie în ciuda tuturor ororilor pe care le comitea? De ce şi SUA şi Israelul au evitat mereu varianta totală, soluţia tranşantă, şi au preferat corecţii indirecte prin care să nu sară direct la beregata Teheranului?

Pentru că în evaluările lor cântăreau greu incertitudinile şi riscurile la care un astfel de gest le-ar fi expus şi pe ele şi pe partenerii lor de tratate internaţionale. Iar unii dintre aceştia, mult mai rezervaţi faţă de soluţii viscerale generatoare de costuri neprioritare pentru ei, s-ar fi opus în forurile internaţionale de decizie.

Acum, însă, preşedintele Trump ia pe cont propriu stabilire adevărului şi împărţirea dreptăţii, dar nota de plată o transmite tuturor, că le convine sau nu această formă de coparticipare.

Cad bursele, se scumpesc exponenţial gazele şi petrolul, pericolul terorismului obligă statele la cheltuieli exorbitante de autoprotecţie, sume gigantice sunt deturnate de la educaţie, sănătate, dezvoltare, nivel de trai către o cursă a înarmărilor dementă.

Toate aceste costuri ne lovesc vrând – nevrând şi pe noi, oricât de periferici am fi şi am încerca rămânem faţă de un război cu tendinţe pandemice care, la origine, nu a fost deloc al nostru.

Eu nu vreau să spun că încercarea de îndepărtare a unui regim fundamentalist şi oprimator este ceva rău în fond. Am însă rezerve serioase faţă de formă. Metodele de aventurism politic folosite într-un demers atât de grav par a fi inspirate din jocurile pe calculator practicate de un gambler posedat care cere jetoane de la toată lumea.

Văzând că lucrurile în loc să se calmeze se complică mă întreb: şi dacă impetuosul Donald Trump s-a grăbit? Şi dacă Donald Trump, aspirantul la Premiul Nobel pentru Pace, a greşit?

Plătim noi toţi pentru asta? Plăteşte planeta, la pauşal?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/03/Iran.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/03/Iran-150x150.pngContele de Saint GermainEditorialeNetanyahu,Razboi Iran,terorism,Trump,venezuelaMulţi şi-au imaginat că în Iran va fi ca în Venezuela. Galop de sănătate. Scurt, fără replică şi fără pagube colaterale. În siajul beţiei autolaudative a administraţiei americane, cine ar fi avut curajul să emită îndoieli? Iar acum, după 3 zile de măcel (pe de o parte) şi panică paroxistică pe...Blog politic si polemic