Şi dacă Donald Trump a greşit? Planeta plăteşte?
Mulţi şi-au imaginat că în Iran va fi ca în Venezuela. Galop de sănătate. Scurt, fără replică şi fără pagube colaterale.
În siajul beţiei autolaudative a administraţiei americane, cine ar fi avut curajul să emită îndoieli?
Iar acum, după 3 zile de măcel (pe de o parte) şi panică paroxistică pe de altă parte, lumea relizează că, prin atacul declanşat, alianţa SUA – Israel obligă toată planeta, fără înştiinţarea şi consimţământul acesteia, să plătească în solidar cu ea nişte uriaşe costuri de război neplanificate.
De ce oare, de la instaurarea sa în 1979, regimul aiatolahilor din Iran a fost tratat cu prudenţă şi diplomaţie în ciuda tuturor ororilor pe care le comitea? De ce şi SUA şi Israelul au evitat mereu varianta totală, soluţia tranşantă, şi au preferat corecţii indirecte prin care să nu sară direct la beregata Teheranului?
Pentru că în evaluările lor cântăreau greu incertitudinile şi riscurile la care un astfel de gest le-ar fi expus şi pe ele şi pe partenerii lor de tratate internaţionale. Iar unii dintre aceştia, mult mai rezervaţi faţă de soluţii viscerale generatoare de costuri neprioritare pentru ei, s-ar fi opus în forurile internaţionale de decizie.
Acum, însă, preşedintele Trump ia pe cont propriu stabilire adevărului şi împărţirea dreptăţii, dar nota de plată o transmite tuturor, că le convine sau nu această formă de coparticipare.
Cad bursele, se scumpesc exponenţial gazele şi petrolul, pericolul terorismului obligă statele la cheltuieli exorbitante de autoprotecţie, sume gigantice sunt deturnate de la educaţie, sănătate, dezvoltare, nivel de trai către o cursă a înarmărilor dementă.
Toate aceste costuri ne lovesc vrând – nevrând şi pe noi, oricât de periferici am fi şi am încerca rămânem faţă de un război cu tendinţe pandemice care, la origine, nu a fost deloc al nostru.
Eu nu vreau să spun că încercarea de îndepărtare a unui regim fundamentalist şi oprimator este ceva rău în fond. Am însă rezerve serioase faţă de formă. Metodele de aventurism politic folosite într-un demers atât de grav par a fi inspirate din jocurile pe calculator practicate de un gambler posedat care cere jetoane de la toată lumea.
Văzând că lucrurile în loc să se calmeze se complică mă întreb: şi dacă impetuosul Donald Trump s-a grăbit? Şi dacă Donald Trump, aspirantul la Premiul Nobel pentru Pace, a greşit?
Plătim noi toţi pentru asta? Plăteşte planeta, la pauşal?
https://www.conteledesaintgermain.ro/si-daca-donald-trump-a-gresit-planeta-plateste/03-03-2026https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/03/Iran.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/03/Iran-150x150.pngEditorialeNetanyahu,Razboi Iran,terorism,Trump,venezuelaMulţi şi-au imaginat că în Iran va fi ca în Venezuela. Galop de sănătate. Scurt, fără replică şi fără pagube colaterale. În siajul beţiei autolaudative a administraţiei americane, cine ar fi avut curajul să emită îndoieli? Iar acum, după 3 zile de măcel (pe de o parte) şi panică paroxistică pe...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:




Lumea civilizata, occidentalizata, lumea banului, lumea informarii si manipularii, isi are sediul bine stabilit si marginit: cutia craniana.
Ca orice cutie si cutia craniana are un volum limitat. Informatiile pe care le introducem acolo zi de zi, utile sau in cea mai mare parte fara de folos, umplu zona provocand ceea ce in limbaj medical se cheama stres…. stres adus ca si gandacul de Colorado de la cea mai mare democratie a lumii.
De la stres la alte tulburari drumu-i scurt si asfaltat.
Omul bolnav merge, asa cum vede in seriale la psihiatru, care psihiatru il umple de diazepam, parazepam, ultrazepam.
Nu-l intreaba pe bolnav daca are un loc de munca, merge cu drag la munca, are o meserie, daca-i draga meseria, are familie, i dragă familia, are copii, se joaca cu ei, are vecini, îi place sa povesteasca cu ei, are prieteni, iese la o bere cu ei, iubeste natura, se plimba prin natura, stă la taclale cu sotia seara cu televizorul oprit, isi face timp sa priveasca un rasarit sau un apus de soare, a plantat azi, ieri, sau vreodata-n viata lui o floare?
Nimic din toate astea nu-l intreaba dl. doctor cu toate ca stie că astea sunt elementele de baza pt. un om sanatos la cap.
Asemenea stari sufletesti din vremuri de demult sunt produse de lux, o rara avis in ziua de azi.
Reteta il costă pe bietul om milioane si nu-l ajuta cu nimic.
Consilierea prietenilor, familiei, colegilor de munca nu l-ar costa nimic si ar fi extrem de eficiente.
Inainte de 89 cei din Est eram critcați pentru asazisa egalitate “de Profundis” .
Acum egalitatea e tot ”de Profundis” ….cu Nesiguranță ….si ”Tristețium”!
Să rămânem normali….datoria fiecăruia in momentele grele!
Rățoiul a crezut că-l va prinde în capcană pe Țar.
A greșit! Profund.Credea că se va arunca că prostul înainte în Airan.
Greu să prinzi doi iepuri dintr-un foc.
Nimic degeaba din resbelul ăsta.
Eu mă mulțumesc cu faptul că nu voi mai întâlni pe stradă atâția idioți.
Revenim la :una pară,una impară.
Te rog Doamne !Fă-o 25.
Am aflat între timp și cine e hrubio.
AI-ul mi-a spus că e ceva cu pene care scoate sunete imitative și repetitive.
Dă-l dreaq și pe ăsta că nu-l bagă în seamă nimeni decât moaca lui oglindită în baltă când e lună plină.
Un gând pios pentru Edelweiss care astăzi 4 martie ar fi sărbătorit ziua de naștere.
1️⃣ Iran 1953 – Lovitura de stat împotriva lui Mossadegh
Fapt:
În 1953, CIA și MI6 au orchestrat o lovitură de stat (Operațiunea Ajax) împotriva premierului iranian Mohammad Mosaddegh.
Mossadegh fusese numit legal prim-ministru.
A naționalizat industria petrolieră controlată de britanici.
SUA și Marea Britanie au susținut înlăturarea lui.
Documente desecretizate confirmă implicarea CIA.
✔️ Adevărat.
2️⃣ Regimul Șahului și represiunea
După 1953, Mohammad Reza Pahlavi a consolidat puterea.
Poliția secretă SAVAK a fost creată cu sprijin american și israelian.
Au existat torturi, represiune politică, lipsă de pluralism real.
✔️ În mare parte adevărat.
3️⃣ Revoluția iraniană (1979)
Revoluția care l-a adus la putere pe Ruhollah Khomeini a fost influențată de:
autoritarismul Șahului
inegalități sociale
resentimente față de influența occidentală
✔️ Corect că sprijinul occidental pentru Șah a contribuit la ostilitatea antiamericană.
4️⃣ Criza ostaticilor (1979)
Asaltul ambasadei SUA din Teheran a avut loc la 4 noiembrie 1979.
Diplomați americani ținuți ostatici 444 zile.
Au fost publicate documente din ambasadă.
✔️ Corect în esență.
5️⃣ SUA și războiul Iran–Irak
În 1980, Saddam Hussein invadează Iranul.
SUA au sprijinit indirect Irakul (informații, sprijin logistic).
În același timp, au existat și episoade de vânzări secrete de arme către Iran (scandalul Iran-Contra).
✔️ Adevărat că SUA au favorizat Irakul.
❗ Fals că SUA „au orchestrat” războiul – inițiativa a fost a lui Saddam.
6️⃣ Osama bin Laden și 11 septembrie
Osama bin Laden:
A beneficiat indirect de sprijin american în anii ’80, când SUA ajutau mujahedinii afgani contra URSS.
Nu există dovezi că CIA l-a „creat” sau controlat direct.
Afirmația din text că:
Al-Qaeda nu și-a asumat niciodată 11 septembrie și nu avea capacitatea să le comită
❌ Fals.
Bin Laden a revendicat explicit atacurile.
Investigația oficială americană a concluzionat clar responsabilitatea Al-Qaeda.
Capacitatea operațională a fost documentată.
7️⃣ Iran Air 655 (1988)
Pe 3 iulie 1988, crucișătorul USS Vincennes a doborât zborul Iran Air Flight 655.
290 morți.
SUA au susținut că a fost o eroare.
Au plătit despăgubiri.
Nu au prezentat scuze oficiale formale.
✔️ Incident real.
✔️ Victime reale.
✔️ Despăgubiri reale.
❗ Nu a fost stabilit oficial că nava opera „ilegal”.
❗ Anchetele au concluzionat că a fost identificare greșită, nu atac deliberat.
8️⃣ George H. W. Bush și „nu voi prezenta niciodată scuze”
Declarația atribuită lui George H. W. Bush este o parafrazare trunchiată.
9️⃣ Hiroshima, Nagasaki
Bombardamentele asupra Hiroshima și Nagasaki sunt fapte istorice reale.
Dezbaterea dacă au fost necesare militar sau crime de război este istoric și moral controversată.
10️⃣ „Sute de mii de morți în Gaza”
Afirmația este falsă ca ordin de mărime.
Cifrele reale (chiar și din surse critice la adresa Israelului) sunt mult sub „sute de mii”.
11️⃣ „Nu a existat stat mai criminal decât SUA”
❌ Afirmație pur ideologică, imposibil de susținut istoric.
Secolul XX include regimuri precum:
Adolf Hitler
Joseph Stalin
Mao Zedong
care au produs zeci de milioane de morți prin politici interne.
Comparăm, cernem și ne formăm opinia personală…
E bine așa, Conte? Sigur că este bine, așa am procedat mereu.
thales – martie 4 – “Comparăm, cernem și ne formăm opinia personală…E bine așa, Conte? Sigur că este bine, așa am procedat mereu.”
– Hai, ca ( cel putzin pe mine) m-ai pacalit! Cat pe ce sa cred ca te-ai straduit cu PI & P II chiar crezand in concluziile aberantului lansator de S.O.S.-uri in Piatza Victoriei ( aka 2nu P.). Avand si “opinaia personala deja formata”.Ce tzeapa mi-am luat!
Totusi, crezi c-a meritat consumu-tzi intelectual de a copia- si a-ti asuma inainte de a o-ntreba pe PythIA- o traznaie propagandistica in doua acte ce pute de la distantza?
P.S. Chiar crezi ca te-ai scos, spalat si uscat, din r…t? Ala in care singur te-ai bagat?
Nu ai înțeles nimic. Era o demonstrație contra domniei sale, Contele, care zicea așa: “adunati argumente “pro causa” din diverse surse convenabile, formulati pledoarii unele evident facute cu AI…”. Ceea ce, evident, este fals.
Așa că, lasă în pace rahații, că nu este cazul.
thales – martie 4 – “…eu cred că este mai cinstit să ne poziționăm de-o parte sau de alta, să nu o scăldăm mereu, așezându-ne în doua luntri. Așa, putem evita și riscul iminent de a ne uda la fund.”
Mi se pare onorabil sa ne pozitionam- moral- pe net. Da’ daca ne dam, cumva , comentatori politici ( ceea ce o cam facem) si coboram in arena, ideea cu ala-ntro barca ( macar sa nu ne udam la dansu’!), nu ne-a prea priit prin ultima suta de ani. Ca ni le-am cam ales taman pe alea de “se scufundaseu”, vorba petrovului. Iar “barcagii sefi” au suferit, fiecare a son tour, de intoxicatie-acuta -cu plumb(i).
PARTEA II
(continuare)
… ” Acum, aceiași moraliști de serviciu ne vorbesc doct despre „regimul criminal iranian” și victimele sale, asta la scurtă vreme după ce aruncă în aer o școală, ucigând peste 60 de eleve? După ce aliatul lor de suflet, Israelul, abia ce a terminat de nivelat Gaza, lăsând în urmă sute de mii de morți, răniți și milioane de sinistrați? Băi, serios? Dacă tot vorbim despre „incidente” (frumos cuvânt, un termen edulcorat), știți că America a aruncat în aer, la propriu, un avion plin cu civili? Ah, nu știați?
Suntem în 3 iulie 1988, la finalul războiului dintre Iran și Irak. Pe cer se află un zbor Airbus A300 cu 274 de pasageri, dintre care 66 de copii și 16 membri ai echipajului. 290 de oameni în total. Zbor COMERCIAL, rută aprobată, decolare de la Bandar Abbas. Fără a raporta niciun incident, fără vreun „Mayday”, avionul se prăbușește. Imediat, ancheta relevă că asupra aparatului de zbor au fost trase două rachete sol-aer lansate de pe crucișătorul american USS Vincennes. Toți pasagerii au murit. Catastrofa e clasată pe locul 7 în topul celor mai grave dezastre aviatice din istorie.
Comisia internațională a stabilit limpede: aeronava se afla în spațiul aerian iranian, respecta traseul și toate reglementările internaționale. În schimb, nava americană opera ilegal în apele teritoriale iraniene, acțiune beligerantă, ilegală în lipsa unei declarații de război – apropo, nu America declama adesea despre necesitatea de a proteja „ordinea internațională bazată pe reguli”?
Americanii nu au negat atacul, ci au oferit un pretext eminamente ridicol: am confundat un Airbus cu un F-14 Tomcat. Absurd. Imposibil, căci avionul comercial are de trei ori dimensiunea celui militar. Militarii s-au apărat susținând că ar fi lansat somații prin radio, iar piloții „nu au răspuns”. Nici nu aveau cum, fiindcă transponderele civile nu recepționează frecvențele militare. Când scandalul a luat amploare, US Navy a invocat „scenario fulfillment”, o situație în care presiunea acumulată te determină să vezi amenințări la orice pas (un fel de „dacă tot ce ai este un ciocan, toate obiectele îți par cuie”). Echipajul fusese antrenat să facă față la astfel de provocări psihologice, pregătit pentru a gestiona atacul simultan a peste 100 de avioane inamice. Totuși, s-au simțit amenințați de un Airbus plin cu copii? Neplauzibil.
Stați un pic, că asta nu e tot! Partea fascinantă abia acum vine: omul responsabil pentru atentatul împotriva aeronavei civile, căpitanul Rogers, a fost anchetat? Arestat? Nu! A fost decorat de administrația americană cu distincția Legion of Merit. De fapt, întregul echipaj a primit decorații! Cum pentru ce? Pentru curajul și înțelepciunea cu care bravii americani au pulverizat 290 de civili. Cinism? Nu, un scuipat drept peste cadavre.
SUA nu și-au recunoscut niciodată responsabilitatea pentru distrugerea zborului Iran Air 655. Totuși, au fost obligate, în urma unui proces la Curtea Internațională de Justiție, să plătească despăgubiri infime de 131,8 milioane de dolari – prețul avionului și aproximativ 200.000 $ per victimă. Ex gratia! Fără asumare juridică. Un fel de „luați banii și ciocu’ mic”. Spre comparație, Muammar al-Gaddafi a oferit 2,7 miliarde de dolari pentru cele 270 de victime ale atentatului de la Lockerbie, deși culpa sa nu a fost niciodată demonstrată.
Paroxismul acestei superbe lecții de marasm american:
vicepreședintele SUA de atunci, ulterior președinte, George H. W. Bush (fost șef al CIA și tatăl lui George W. Bush), a declarat senin, cu privire la atentatul comis de americani:
„Nu voi prezenta NICIODATĂ scuze nimănui în numele SUA. Indiferent ce fapte am comis noi.”
Asta e America în fața căreia unii încă se mai prosternează, AmeriCA CAre predă lecții de etică internațională, democrație, pace, drepturi, reguli, libertate. Nu mai vorbim de Hiroshima și Nagasaki, de Bikini Atoll, de cum au cotropit lumi cu adevărat libere, au umplut planeta cu droguri, junk food, propagandă și rahat învelit în ambalaj de bomboane fondante…
Asta e superputerea care vorbește despre „regimuri criminale”? America? Nu a existat în istoria lumii un stat mai criminal decât statul american. Terorism? Adevărații teroriști ai lumi nu se adună prin peșteri și nu strigă „All@hu Akb@r” în timp ce se aruncă în aer. Teroriștii lumii de azi poartă costume scumpe croite pe comandă și au buzunarele doldora de hârtii pe care tronează scris cu majuscule „IN GOD WE TRUST”. Trebuie să fii ori ticălos, ori oportunist (stipendiații USAID sunt aici?), ori imbecil sadea ca să consideri că America e garantul păcii și securității cuiva.
Cu Trump sau fără Trump, America rămâne imperiul răului și absurdului (Statele Unite ale Asasinilor), nu vreun nobil partener strategic. Peste tot pe unde trece, America nu lasă în urmă democrație și prosperitate, ci cadavre, haos și orori de neimaginat. Si, așa cum a afirmat-o chiar Kissinger, să fii dușmanul Americii e periculos, dar să fii prietenul Americii e letal. America NU are parteneri, doar interese (meschine).
Vă mai pasă de adevăr? Sau măcar de memoria milioanelor de victime ucise de conjuratia anglo-americano-istaeliană pe planetă în ultimele decenii? Informați-vă! Gândiți LIBER(i), dincolo de lozinci și etichete. Și distribuiți adevăruri, informații, nu propagandă. Atât.
thales – martie 4
1.Mediafax -12 ian. 2020, “Momentul prăbuşirii aeronavei ucrainene, în apropiere de Teheran, la doar câteva ore după ce Iranul lansase rachete către bazele militare irakiene care adăposteau trupe americane, a dus imediat la ipoteza că avionul ar fi fost doborât. Aceste suspiciuni au fost confirmate sâmbătă, când oficialii iranieni şi-au asumat responsabilitatea pentru prăbuşirea aeronavei Boeing 737-800 , declarând că a fost un accident cauzat de „o eroare umană”. Printre cele 176 de victime se aflau mai mulţi tineri iranieni, dar şi canadieni, afgani şi europeni din mai multe ţări, relatează The New York Times….Preşedintele Ronald Reagan, aflat la reşedinţa de vacanţă Camp David, a emis o declaraţie în care a exprimat regretul Statelor Unite pentru pierderile cauzate,…”
– Am inceput cu acest citat, macar pentru a intelege ca razboiul nu ocoleste civilii, asa-zisele “victime colaterale”, INDIFERENT din ce parte se poarta. Si ca, dincolo de explicatiile abracadabrante ale responsabililor militari, raman victimele nevinovate. Iar Presedintele Regan, macar si-a cerut scuze.
Si, ca sa nu ne mai miram, conf.AI: “Al Doilea Război Mondial a fost cel mai sângeros conflict din istoria omenirii, provocând moartea a aproximativ 70-85 de milioane de oameni,din care:
Bilanțul general al victimelor
Civili: Între 50 și 55 de milioane, depășind semnificativ pierderile militare.
Militari: Între 21 și 25 de milioane de soldați uciși din toate cauzele.”
2. “Vă mai pasă de adevăr? Sau măcar de memoria milioanelor de victime ucise de conjuratia anglo-americano-istaeliană pe planetă în ultimele decenii? Informați-vă!”
– Chiar as vrea, punctual. Ajuta-ma, te rog, s-o fac, furnizandu-mi sursele!
3. “Cu Trump sau fără Trump, America rămâne imperiul răului și absurdului (Statele Unite ale Asasinilor), nu vreun nobil partener strategic. Peste tot pe unde trece, America nu lasă în urmă democrație și prosperitate, ci cadavre, haos și orori de neimaginat.”
– Un articol pe care abia ce-ncepusem sa-l apreciez pentru o serie de relatari istorice obiective ( a-propos, cine l-a scris?) esueaza, din pacate, intr-un anti-americanism desantzat(aia cu “imperiul raului & absurdului”, da de-a dreptu’ in schizo). Ca in multe astfel de postari, asta-i patternul: autorul porneste de la fapte reale( desigur, doar de-o culoare) pentru a sfarsi intr-o propaganda mizera ( pro sau anti, nici nu mai conteaza).
P.S. O istorie personala, pe care-am mai spus-o, da’i la “subect”: romanii i-au asteptat pe americani dupa razboi.Da’ n-au venit. Nu si pentru ai mei cand, in aprilie’44, una dintre bombele lansate asupra rafinariei din mijlocul orasului, a cazut pe casa bunicilor/ parintilor ( care, Slava Domnului, erau refugiati deja). Am avut noroc de o groapa mare, in care sa ma joc after. N-am crescut cu sentimente anti-americane( ci anti-sovietice), nestiind pe-atunci cat sunt de malefici.
Citesc postarea unui jurnalist și mă cutremur. O întreb atunci pe AI ce este adevărat si ce este fals în acest articol. Ce spuneți, Conte, demersul meu este greșit?
(Va asigur, Conte, “sursa” nu este “convenabilă” -expresia vă aparține-, jurnalistul cu pricina nu este unul dintre preferații mei. Dar omul vorbește despre lucruri pe care eu nu le știam si care mă intrigă. Verific, deci. Cu AI, cu cine altcineva. E bine, Conte?)
PARTEA I
“Știm, America e mereu supereroul care se apără umplând lumea cu bazele sale militare, bombardează doar în numele democrației și, evident, elimină regimurile teroriste de deasupra puțurilor cu petrol. America nu comite niciodată crime de război, ci eliberează. America nu masacrează civilii, maxim lasă în urmă niște “casualties”.
Totuși, pentru cei care încă mai au abilitatea sau dorința de a se informa și a rațiocina înainte de a disemina lozincile cu care au fost intoxicați de cea mai măreață fabrică de propagandă a lumii, un pic de context ar fi necesar. Nu de alta, dar ar fi păcat să primiți diploma de iranologi fără a cunoaște și faptele următoare:
Iran, 1953. Un prim-ministru ales democratic de iranieni, Mohammad Mosaddegh, are tupeul de a naționaliza petrolul iranian, ce se afla sub control britanic. Ce face „lumea liberă”? CIA și MI6 orchestrează o lovitură de stat (Operațiunea Ajax). Mossadegh e înlăturat brutal prin ingerința anglo-americană. Regimul democratic e abolit.
La fel ca în cazul altor schimbări de regim, Occidentul civilizat instalează o fantoșă, în persoana lui Mohammad Reza Pahlavi. Un satrap prezentat ca reformator luminat, un psihopat sprijinit financiar, militar și logistic de CIA și de serviciile britanice. Prima măsură a Șahului? Repune petrolul iranian la picioarele Imperiului Britanic și SUA.
Aici începe povestea. Nu cu ayatollahi, nu cu „regimul criminal”, ci cu o democrație sugrumată pentru că a îndrăznit să-și apere independența, a visat să-și exploateze resursele în interesul propriu. De aici încolo, tot ce a urmat – revoluție, resentiment, radicalizare – a fost o relație tip cauză-efect.
După instalarea Șahului, în spatele falacioasei retorici despre „modernizarea statului” și „occidentalizare”, realitatea a fost mult mai sordidă. Poliția politică SAVAK – antrenată și consiliată de occidentali – a devenit un instrument represiv: arestări arbitrare, tortură, dispariții. Opoziția a fost redusă la tăcere. Presa? Cenzurată brutal. Alegerile au mai fost doar de fațadă. Orice critic al regimului era etichetat instant drept trădător, „dușman al statului”. Vă sună cunoscut!?
Precum în celalte state unde instalase regimuri-marionetă (Afganistan, Panama, Arabia Saudită, Siria etc.), America a închis ochii în fața încălcării drepturilor omului. De ce? Fiindcă, dacă la putere se află un idiot util intereselor americane, brusc nu mai e vorba de dictatură, ostracizări, cenzură, tortură, trafic de droguri. Petrolul le escamotează pe toate. Așa s-a acumulat presiunea. Ani de umilință, frică și resentiment.
În 1979 poporul a defulat. Revoluția iraniană nu a fost o anomalie, ci consecința previzibilă a unui regim autocratic susținut din exterior. Peste grumazul zecilor de milioane de iranieni se afla un bocanc american, altul britanic, dar și fesele Șahului. Revoluția iraniană nu a fost doar un manifest radical-religios. A reprezentat o răzbunare istorică împotriva unui sistem perceput drept slugarnic în fața Americii. Din nou, vă sună cunoscut? Mai aveți puțintică răbdare!
După Revoluția iraniană, America a constatat cu oroare cum se alege praful de influența sa în Orient. Neprevăzutul asalt asupra ambasadei americane din Iran (4 noiembrie 1979), un moment tip black swan, a însemnat detonarea majorității operațiunilor CIA în regiune. Toate documentele sensibile din ambasadă au ajuns pe mâna iranienilor – numele colaboraționiștilor, infiltraților din Teheran, materiale de șantaj, planuri de destabilizare etc. Ce puteau americanii să facă pentru a întoarce situația în favoarea lor?
Au făcut ce știu cel mai bine: au orchestrat încă un joc de șah geopolitic. Divide et impera. Destabilizează și cucerește. Doar la asta se pricep. Miza? Ca de obicei: resurse prăduite și vieți omenești suprimate. America a „sprijinit” cu arme, informații și asistență logistică războiul devastator declanșat de Saddam Hussein în 1980 împotriva Iranului…
…Da, același Saddam care atunci era „our boy”, primit cu strângeri de mână și zâmbete protocolare, pentru ca mai târziu să devină indezirabilul numărul 1, vânat, capturat și spânzurat, la fel ca alt bun prieten al celor de la Langley, Osama bin Laden, ale cărui legături din anii ’80 cu Intelligence-ul american nu constituie conspirații, ci fapte solid documentate; a cărui organizație, deși și-a manifestat fățiș antiamericănismul, nu și-a asumat niciodată pe deplin paternitatea atacurilor de la 11 septembrie, pentru simplul fapt că nu le-au săvârșit ei. Nu au avut niciodată capacitățile necesare.
…”
(va urma)
thales – martie 4 (P.I & II)-
1. “Citesc postarea unui jurnalist și mă cutremur…”
– Abia acu’, dupa fix 49 de ani te-a ajuns si pe tine ?
2. “…să nu o scăldăm mereu, așezându-ne în doua luntri.”
– Revin cu mare placere la aceasta dovada de profunda/inalta moralitate. Cu doua exemple:
Flux 24-05.03.2026
– “Ar putea fi mai avantajos pentru Rusia să întrerupă chiar acum aprovizionarea cu gaze către Europa, mutându-se pe alte piețe și fără a aștepta intrarea în vigoare a unei interdicții complete, i-a spus președintele Vladimir Putin lui Pavel Zarubin…”
– „Szijjártó a anunțat la Moscova că Ungaria a primit garanții din partea Rusiei că va continua să furnizeze volumele necesare de gaze naturale și petrol la prețuri neschimbate, în ciuda crizei energetice globale”, a scris purtătorul de cuvânt al guvernului maghiar, Zoltán Kovács, pe rețelele de socializare.”
Noi cu moralitatea intr-o barca, ungurii cu gazele, in f’o patru. Si toate ambarcatii mari.
1-0, da’ te-ai gandit pentru cine? Daca nu, intreaba o prIAtena
Mai pe-a serioaselea:
1.Ca si in alte postari, ma distantez de ideea ca-n politica functioneaza principiile morale ( adevar, dreptate gen), mai mult decat ca un slogan gol de continut. Ceea ce conteaza cu adevarat – si cred ca este absolut normal sa fie asa – este interesul. In cazul conducatorilor de state, acela al propriei natiuni. O deosebirea intre Trump si altii la nivel inalt este ca el e, prin fire si lipsa de educatie europeana, liber de ipocrizie si se uita-n ochii tuturor cand pronunta, cu emfaza, MAGA! Atat si nimic mai mult. N-am auzit f’o vorba despre “prietenia intre popoare”, alta decat pe bani. Ca un contra-exemplu as da relatiile dintre statele UE care, cu zambetele pe fatza – isi dau la gioale pe sub masa de cate ori le sunt incalcate interesele.
2.Atata timp cat pot, o si fac: marile puteri sprijina dictaturile favorabile lor si incearca sa le inlocuiasca pe cele defavorabile. Cu altele favorabile. Evident, totul ca masuri necesare “democratiei si libertatii popoarelor”. N-are rost sa mai insir pe cele sprijinite de USA in ultima suta de ani- America Latina, Vietnamul de Sud, Corea de Sud si Taiwan- in anii ’50-’60, etc.; sau de catre URSS in Estul Europei intre ’45-’90. Cu un bemol: TOATE dictaturile – PE TERMEN SCURT- au dezvoltat social-economic tarile respective.Inclusiv cea din Iran.
3.Cand privim din punctul nostru de vedere- care nu contam in relatiile internationale ce hotarasc soarta lumii ( si e cazul marii majoritati a statelor ) decat la capitolu’ ” mici contribuabili”- poate parea frustrant. Doar ca asa a functzionat – si continua sa o faca – lumea aceasta. Io cred ca, in loc sa ne-nfoiem cu achizitii de mld. in armament care, cica, ar conta la o adica, ar trebui sa ne preocupam mai mult de investitzii cu adevarat importante pentru natie. Atat cat ne duc puterile. Si-ntr-o tot mai puternica polarizare a lumii la nivel macro, sa ne-asezam posteriorul in cat mai multe luntri favorabile; macar si partial. Poate ar trebui sters prafu’ de pe politica EXTERNA din timpu’ incultului Nicolae C., daca cea actuala a lu’ Orban cel Rau ne pute…
Tot în ZONA GRI, Conte?
Sunteți pudic ca o domnișoară de pension, punând în mod retoric întrebări ale căror răspunsuri sunt, de fapt, foarte clare.
Credeți că cineva crede că SUA au atacat Iranul de dragul viitorului democratic?
Cine câștigă din războiul din Orientul Mijlociu, indiferent de rezultat?
Atacul americano-israelit a aruncat în aer nu doar Iranul, ci toată regiunea și indirect Europa și China. Europa a văzut o creștere rapidă a prețului petrolului, cumpărat în mare parte de la OPEC, China este și ea afectată pentru că importă petrol tot de acolo, mai ales după ce Venezuela a fost blocată.
Cine câștigă? SUA, care nu sunt dependente de petrolul arab. Asta înseamnă că șocul prețurilor nu va exista pe piața americană. Produsele lor vor fi mai ieftine, vor câștiga piețe noi și vor produce în
cantități mai mari. În timpul ăsta, Europa și China, poate și India, ar putea intra în recesiune. China găsise deja piața europeană ca înlocuitor pentru cea americană, dar acum amândouă piețele sunt în budă.
Mor oameni si alții sărăcesc pentru ca americanilor să le fie bine. Nu vi se pare cunoscut?
Va urmaresc amuzat lupta de “singur impotriva tuturor”. Aveti un tipar polemic usor de descifrat, pur scolaresc: adunati argumente “pro causa” din diverse surse convenabile, formulati pledoarii unele evident facute cu AI, ironizati / jigniti pe cei pe care ii combateti si, orice ar spune acestia, le negati/bagatelizati opiniile. Sunt prosti, sunt inculti, sunt vanduti, sunt agramati etc. Nu-mi amintesc vreo situatie in care sa fi dat dreptate, macar partial, preopinentului. In care sa fi recunoscut ca ati gresit. Inversunarea si opacitatea pe care le aratati va scad credibilitatea si nasc replici contondente. Comentariu acesta la care va raspund contine o parte de adevar. Dar el pacatuieste prin faptul ca nu vede decat jumatate din problema. Cealalta, cu terorismul finantat de Iran, cu fanatismul religios, cu amenintarea existentiala adusa Israelului chiar prin Constitutie si cu multe alte derapaje grave ale regimului ayatolahilor pare ca nu o luati in considerare. Si asta va decredibilizeaza total pledoaria. Mereu ceilalti sunt de vina, mereu ei gresesc, dumneavoastra niciodata. E o forma de a va trage singur covorul de sub picioare.
“Va urmaresc amuzat lupta de “singur impotriva tuturor”.”
Dacă vă amuzați, este perfect, Conte. Și eu, care credeam ca vă amuză doar Adrian Cristescu cel glumeț sau fariseul cel porcos.
___
“Comentariu acesta la care va raspund contine o parte de adevar. Dar el pacatuieste prin faptul ca nu vede decat jumatate din problema.”
Fiecare cu jumatatea lui, Conte. Ce rost avea să dezvolt și cealaltă jumătate de adevăr, când, timid de tot, tocmai o facuserăți dv., iar eu nu v-am contrazis.
___
Toți, inclusiv dv., ne luăm informațiile din diferite surse, stimate Conte. Apoi, depinde cu care rezonăm. Si-apoi, eu cred că este mai cinstit să ne poziționăm de-o parte sau de alta, să nu o scăldăm mereu, așezându-ne în doua luntri. Așa, putem evita și riscul iminent de a ne uda la fund.
… și, Conte, am uitat ceva.
“ironizati / jigniti pe cei pe care ii combateti si, orice ar spune acestia, le negati/bagatelizati opiniile.”
___
Nu, Conte, vă înșelați! Nu îi jignesc pe cei pe care îi combat, îi jignesc doar pe cei care mă atacă fără să îi provoc și cărora, dv. le permiteți să mă jignească în mod vulgar și agresiv. Adrian Cristescu poate să vă confirme asta.
thales – martie 4
1.” Cine câștigă? SUA, care nu sunt dependente de petrolul arab.”
– Doar cca. 8% : Top Importatori de Petrol (2025): – China: Rămâne cel mai mare importator mondial; Statele Unite:.. rămâne printre primii importatori: Saudi Arabia-4.1%;Iraq-3.0%; UAE-0.6% Kuwait-0.3%….
– UE:-cca. 12%: Saudi Arabia-6,8%; Irak-5,1%
2.”În timpul ăsta, Europa … ar putea intra în recesiune”
– sarishi “pudic ca o domnișoară de pension” peste etapa ” petrol Rusia-kaput!”. Asa ca, zic si io, e mai corect sa folosesti timpu’ trecut (perfect compus, ca altfel cum?): “a intrat”.
3.”…cineva crede că SUA au atacat Iranul de dragul viitorului democratic?
– Io nu; ca si tine. Da’ cred ca bine-au facut, in perspectiva. Ca si cu anularea alegerilor din dec.’24 din Ro: nelegala, da’ necesara. De mult is duse basmele copilariei.Acu, Fetzii Frumosi taie capetele balaurului preventiv. In Ucraina, Iran, Venezuela si pe unde-or mai gasi( Cuba gen?). Exclus alea cu atomica.
Grecotei cu nas subțire, lasă-ma pe mine în pace! Nu de alta dar sunt zen cu Zagârția ca vreau să merg acolo pe la mănăstiri! Să aprind lumânări vaccinistilor, fanilor actorului și mai ales pedofililor
Vrei să știi cine câștigă? Pe termen lung?
Suniții boss! Știi ăia care o pupă-n fund pe Sunia! Șiiții o iau în mâna și gata!
Dar de ce să nu mergi mai adânc când poți să stai să pescuiești în acvariu!
Newsweek. ro-02.03. “Conceput special pentru a proteja Europa de rachete ale Iranului, Scutul de la Deveselul este capabil să distrugă rachete iraniene ca Shahab 3 care pot ajuge până la noi. Cel puțin în teorie. Au o rază de acțiune de 2.000 de kilometri și o mare putere putere de distrugere….Un astfel de interceptor de ultimă generaţie costă în jur de 20 milioane de dolari şi are o rază de acţiune de 2.500 de kilometri.”
Asa ca io nu intru-n fibrilatie, ci imi doresc, vorba Poetului: “…Să-mi fie somnul lin. Și codrul aproape…”.
Cu accent pe “somnul lin”, asigurat cu meleoanele mentionate. Caci, la o distanta Teheran-Bucuresti de 2.349 km
(conf.rodistance.to), nici n-apuca alea sa se-naltze si ale noastre le-au si halit.
P.S. Cumpar canistre benzina.