Forumurile ca platformă de socializare

Trăim într-o lume autistă. Transferarea tot mai mult în virtual a necesităţilor noastre curente (învăţatul, distratul, comunicatul, aprovizionatul etc.), ne-a făcut să ne retragem în noi înşine nepermis de mult pentru sănătatea funcţiei noastre sociale. Chiar şi vociferarea pe forumuri este una perversă atunci când mesajele se încrucişează sterp, emise cu univocă şi frenetică disperare, fără confirmare de recepţie şi fără răspuns. Sunt insă situaţii când din deşertul destinaţiilor mesajelor noastre vane se întrupează interlocutorul.  Atunci parcă îţi ieşi din pielea izolării tale ermetice şi, pe durata unei conversaţii, guşti din nou  bucuria exteriorului populat. Mi se întâmplă asta ori de câte ori primesc răspunsuri care mă incită la răspuns. În Revista Presei de sâmbătă am comentat, cu o nostalgie amară pe alocuri, evoluţia unei publicaţii postrevoluţionare de care am fost extrem de ataşat mulţi ani. Articolul meu, intitulat “ Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)” a fost postat şi…
continuare...

Un lider pentru un partid malformat

(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al Ioanei Lupea, intitulat “ Cine-l va înlocui pe Boc la şefia PDL?”, articol ce poate fi citit accesând linkul ) Istoria ne învaţă că partidele care au născut dictatori au dispărut odată cu aceştia. E de aşteptat să fie şi soarta PDL, după ce bateriile lui Traian Băsescu se vor fi descărcat complet. Până atunci însă TB este încă la butoane, jucăuş, aşa că nu ar fi realist să ne inchipuim că se va ţine sau va putea fi ţinut departe de decizia privind alegerea noului şef al PDL. Deşi nu pare a fi evident tuturor, miza acestor alegeri este una crucială pentru TB. Cei care cred în povestioarele sale cu o retragere completă din viaţa politică după terminarea celui de-al doilea mandat, ar trebui întărcaţi. La câţi duşmani şi-a făcut, la câte amprente a lăsat pe clanţele gri ale…
continuare...

Războiul UDMR – cu copiii în prima linie

Intr-un articol scris săptămâna trecută (pe care îl puteti citi integral pe acest blog) şi intitulat “Gulaş picant cu mămăligă românească” subliniam, apropo de luptele pe marginea Legii Educaţiei: “S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganţa graseiată şi zâmbetele subţiri ale UDMR-iştilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie şi privirile hulpave ale PDL-iştilor”. Iar, mai departe, sugeram: “Opoziţia, dacă nu vrea să se livreze pe post de gaj în acest ruşinos troc, are obligaţia de a face un gest net de delimitare. Care gest, după părerea mea, ar trebui să fie anunţul ferm al deciziei de eliminare imediată a UDMR din orice proiect de alianţă sau parteneriat politic pentru următoarea “stagiune”, post – PDL”. Cu un tupeu fără margini, cei care se reped să-mi preia ideea sunt UDMR-iştii care, prin vocea lui Marko Bela, atacă primii opoziţia: “nu mai colaborăm fără Legea Educaţiei!”. Şi continuă, cu…
continuare...

Multumesc Serban Foarta!

Sunt gesturi care recladesc speranta. Nu am aflat de exemplara  fronda pentru normalitate a lui Serban Foarta decat azi, in urma unei reactii la comentariul meu despre pactizarea Dilemei Vechi cu diavolul intruchipat vremelnic de Sever Voinescu. Actorii luminati ai acestei conivente cu o putere satanizata ar trebui sa se dezbare de infamantul calificativ "intelectualii lui Basescu" luand urgent pilda de la acest OM, desprins dintre ei, care nu le da doar o lectie de demnitate pe gratis dar le ofera si o solutie de salvare morala. Plesu, Liiceanu, Patapievici, Cartarescu, iesiti pentru o clipa din lumea voastra mica si dovediti doar atat, ca va pare rau ca ati aplaudat. Extrageti-va, cat mai e timp, din complicitatea cu Scaraotschi. Deveniti demni, credibili si ai poporului, nu ai slabiciunilor voastre omenesti. Multumesc Serban Foarta! 
continuare...

Despre vechea Dilemă (mai nou Veche)

REVISTA PRESEI DE SAMBATA Nu pot să renunţ a frunzări Dilema Veche doar pentru că a devenit cea mai cenzurată publicaţie din România. Mă cheamă înspre numele ei nostalgii aproape voluptuoase, de pe vremea apariţiei dilematicilor. Erau timpuri vii, în care tot ce mortificase comunismul în noi renăştea. O dimineaţă pe săptămână mă trezeam cu fiorul iminenţei unui randez-vous mult aşteptat, peste rangul şi meritele mele. Godot sosea punctual, mă însoţea în intimitatea fotoliului de lectură şi, pentru o zi, deveneam partenerul său morganatic. Ne lega, pe vremea aceea, o nelinişte fecundă, lupta disproporţionată cu puterea.  Aveam nu doar dreptatea de partea noastră dar şi sentimentul nobleţei unui sacrificiu prelungit până la sperata regăsire a demnităţii ca popor. N-a fost să fie! Dilema Veche de azi este o publicaţie împăcată. Şi cu adaosul ei onomastic şi cu puterea. Nu doar că şi-a pierdut orice elan combativ dar a devenit un…
continuare...

Confuziile domnului Cărtărescu

(Comentariu postat la articolul lui M. Cartarescu, publicat in EVZ din 26 nov. 2010 si intitulat "Domnul cu ". Acest articol poate fi citit accesand linkul ) Cu vreo 2 luni în urmă, într-un editorial scris sub imperiul iritării generate de declaraţiile doamnei Herta Muller, domnul Cărtărescu ne surprindea cu naturalizarea lui Vaclav Havel în Polonia. Eroarea, semnalată şi speculată imediat de forumişti necondescendenţi, a fost la scurt timp eliminată de administratorii forumului, fără însă vreo explicaţie sau scuză din partea autorului. Apoi s-a întâmplat o reacţie pe deplin caracterizantă a fanilor săi, aceiaşi cu fanii preşedintelui (după vorbă, după faptă): ca şi în cazul “pixelului albastru”, când indubitabila palmă încasată de un copil a fost cu seninătate expediată la capitolul trucaje, a apărut şi în acest caz, al “polonezului” Havel, aria postacilor înălbitori, interpretată pe mai multe voci, negând evidenţa şi acuzându-i pe acuzatori de malversaţiune. La momentul respectiv…
continuare...

Gulaş picant cu mămăligă românească

EDITORIALUL DE JOI S-a întâlnit perfidia cu lăcomia. Pe de o parte aroganţa graseiată şi zâmbetele subţiri ale UDMR-iştilor, pe de alta disponibilitatea pentru orice potlogărie şi privirile hulpave ale PDL-iştilor. Scrobiţii Gyorgy Frunda şi Marko Bela recrutând distins curve, adresându-se acestora cu “stimată şi distinsă doamnă” în timp ce se deschid la prohab. Cum să nu te năpădească mândria naţională? Cum să nu-l crezi pe preşedinte atunci când lăcrimează, din martiriul jilţului său cu sceptru, la ideea de patriotism? Un şantaj atât de ordinar precum cel pe Legea Educaţiei, făcut şi asumat cu atâta ingenuă seninătate de şmenarii cu aere aristocratice din UDMR, doar în filmele lui Scorseze despre Camorra am mai văzut. O cedare la şantaj insă, atât de umilitoare, aproape imploratoare, venită pe timp de pace, din partea unui şef de stat şi a unui guvern ce se pretind devotaţi binelui naţional românesc este, din perspectiva mea,…
continuare...

Albine, viespi şi bondari – versiune adaptata pentru Andrei Plesu

(Acest comentariu a fost postat la articolul din Adevarul, 24 nov. 2010 publicat de Andrei Plesu sub titlul "Ce mai inseamna politia?", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Domnul Pleşu îşi pune de-un sfârşit de săptămână calm. A ales din nou un subiect  fără tabere, asupra căruia s-a aşternut deja o unanimă şi înţeleaptă resemnare. “Ce mai înseamnă poliţia?” se întreabă dânsul nostalgic şi totuşi într-o română actualizată, pentru a părea contemporan cu evenimentele.  Păi ce să însemne dacă nu exact ce-ar trebui dacă am lua-o în serios: garantul legii într-o ţară guvernată prin lege. A, care lege? Gata, v-aţi prins! Aici e BUBA.  Nici n-are rost să vă mai explic. Totuşi v-aş mai reţine puţin pentru că nu ştiu dacă aţi observat cu câtă măiestrie foloseşte dl. Pleşu tehnica surdinei  ori de câte ori atacă teme cu terminaţii înalte. “Se vorbeşte de complicităţi la nivel de minister,…
continuare...

Albine, viespi şi bondari

(Comentariu postat la articolul publicat in EVZ din 24 nov. 2010 de Mircea Marian sub titlul  "România nu trebuie primită în spaţiul Schengen", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Nu vreau să cad în greşeala pe care o reproşez cel mai des şi vehement ziariştilor şi intelectualilor lui Băsescu, anume incapacitatea de a fi obiectivi şi de a recunoaşte atunci când clienţii lor de perdaf zilnic fac şi lucruri care ar trebui apreciate. Voi spune deci tranşant, fără ironii sau codiţe stilistice  relativizante, că articolul de azi al lui Mircea Marian este, prin conţinut, unul corect, curajos şi chiar exemplar, având în vedere tribuna înrolată de la care el a fost lansat. E un mesaj sub semnul exasperării. E un mesaj nu al unui om trezit brusc într-o realitate înfricoşătoare ci al unei structuri care şi-a atins limitele compromisului acceptabil şi care izbucneşte “stop, aşa nu se mai…
continuare...

Managementul schimbării unei puteri nereprezentative (2)

CROCHIUL DE MARŢI În prima parte a acestui articol, publicată în urmă cu o săptămână în “Crochiul de marţi”, accentuam următoarele realităţi, prea puţin analizate şi exploatate de strategii politici ai opoziţiei: “Făcând liste cu punctele slabe şi punctele tari ale puterii şi opoziţiei am constatat două astfel de puncte care se situează, în prezent, la antipozi în cele două tabere: a)      Parlamentul României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al puterii şi cel mai vulnerabil punct slab al opoziţiei; b)      Opţiunea actuală a populaţiei României este, probabil, cel mai redutabil punct tare al opoziţiei şi cel mai vulnerabil punct slab al puterii. În aceste condiţii, conform cheilor de succes stabilite de Buckingham, opoziţia ar trebui să înceteze a-şi consuma toate energiile pentru compensarea punctului ei slab, ponderea minoritară din Parlament şi să-şi canalizeze prioritar forţele, inteligenţa, acţiunile, în direcţia maximizării decalajului favorabil creat de punctul ei forte din…
continuare...