Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu in legatura cu articolul lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat „Abureli macroeconomice”)

Domnul Patriciu este un personaj contradictoriu.

A. Uneori e foarte deștept (decizia de a renunța la a fi om politic, cel puțin explicit, și de a deveni om de afaceri), alteori e foarte prost (decizia de a-și asuma filmulețul cu palma președintelui).

B. Uneori e realist și eficient (modul în care a condus afacerea Rompetrol până când a devenit cel mai bogat om din România) alteori e utopic și contraproductiv (modul în care își închipuie că anumite metode de management al afacerii pot fi transferate cu același succes în managementul politic).

C. Uneori e sensibil (lacrimile și tremurul vocii de la proces), alteori cinic (ziarul Adevărul).

Nu dezvolt punctul A pentru că valoarea sa de adevăr mi se pare aproape de necontestat.

Referitor la B. Prima parte a afirmației, cea laudativă, ar trebui să fie acceptată și numai prin simpla clasare în ultimii ani a lui DP pe primul loc din România la avere. Dintre toate marile obiective industriale privatizate după revoluție și ajunse pe mâna unui român, niciunul nu a crescut așa de frumos, armonios și sănătos ca acesta. Și meritul, aproape integral, aparține managementului impus de DP.

Dar ceea ce ne spune DP în articolul de azi este argumentul pentru partea a doua a afirmației B: utopic și contraproductiv. Dau exemplu doar de două utopii pe care se eșafodează teoria susținută de autor:

  1. Coagularea de către forțele politice a energiilor tinerilor noștri excepționali care studiază la mari universități internaționale. Hai să zicem, prin absurd, că acești tineri vor fi ofertați convingător și vor accepta să ia pe umerii lor renovarea economiei de piață din România, o economie de piață atât de tânără și totuși, vai, atât de bolnavă. Întreb doar un lucru: ce credeți că vor face acești tineri de valoare când vor fi prinși la mijloc în bâlciul politic de la noi, când vor fi atacați și bălăcăriți pe nedrept și loviți sub centură de politicienii noștri mediocri dar foarte imaginativi în minciuni și denigrări? Vă spun eu ce vor face:își vor lua tălpășița a doua zi, pentru că vor avea unde să se ducă și să fie respectați. De ce? Pentru că terenul nu e pregătit. Asta nu e soluție pentru azi „“ mâine, ori noi azi „“ mâine mai avem de trăit.
  2. Antidoturile propuse: dereglementarea, debirocratizarea și descentralizarea. Cât timp și politici intermediare, de tranzit, și reîmprospătări ale clasei politice și stagii de educare a poporului vor fi necesare pentru ca aceste antidoturi să fie administrate și asimilate? Poate, ca și în cazul punctului 1, 50 „“ 100 de ani. Groaznic de mult pentru o țară cu atâtea metastaze.

Dacă mâine DP ar fi numit prim-ministru pariez că, în condițiile realității actuale, nici 5% din excelentele sale idei din acest articol nu ar putea fi puse în practică.

Pentru că o țară, din păcate, nu se poate conduce ca o mare fabrică privată.

Referitor la C, doar câteva idei legate de ziarul Adevărul.

Pot să înțeleg (deși nu ușor)  că, după ce președintele te transformă în simbolul răului din țara ta, după ce șterge pe jos cu tine sălile tribunalelor și celulele de arest preventiv, tu îi răspunzi prin non „“ combat ba, mai mult, prin criticarea unora dintre cei care i se opun (Crin Antonescu, de exemplu). Pot să înțeleg că ții la tine, la familia ta; ești bogat, de ce ți-ai pierde timpul în războaie în loc să te bucuri de ce ai?!

Pot să înțeleg, de asemenea, că, dacă tot ți-ai cumpărat un ziar, vrei să faci din el un model de obiectivitate și imparțialitate cum, probabil, doar în țara numită UTOPIA există cu adevărat. Pot să înțeleg asta ca pe o ambiție excentrică (oarecum în linia teoriilor tale din articolul de azi, despre o lume ideală) pentru că, nu?, miliardarii sunt excentrici.

Pot să înțeleg că găzduiești în paginile Adevărului, laolaltă, și pe Ion Cristoiu și pe Liviu Antonesei. Alăturarea opiniilor contradictorii poate indica imparțialitate.

Pot să înțeleg chiar și că-l găzduiești pe Grigore Cartianu. Dar să-l faci redactor șef? Să dicteze tocmai el orientarea acestui ziar declarat fără orientare? El care asigură imparțialitatea politică contrapunând jurnaliști tineri, talentați, dar fără notorietate, unor notorii și unși cu toate alifiile Pleșu și Cristoiu? El care, desigur, nu face politică atunci când scrie articole precum „La judecata gâdelui și a ciutacului”?

Ä‚sta mi se pare cinism (în cazul în care vreau să fiu blând) și pactizare cu diavolul de la Cotroceni (în cazul în care vreau să fiu sincer).

Iată de ce nu-l înțeleg pe Dinu Patriciu. Și de ce nu-l pot iubi.  Deși, dacă mă iau după ura pe care i-o arată președintele, ar trebui să-l iubesc măcar și doar pentru atât.

Poate mă lamurește cineva.

Contele de Saint GermainEditorialeabureli macroeconomice,Adevarul,Dinu Patriciu,Grigore Cartianu,sa-ti fie rusine(Comentariu in legatura cu articolul lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat 'Abureli macroeconomice') Domnul Patriciu este un personaj contradictoriu. A. Uneori e foarte deștept (decizia de a renunța la a fi om politic, cel puțin explicit, și de a deveni om de afaceri), alteori e foarte prost (decizia de a-și...Blog politic si polemic