Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu in legatura cu articolul lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat “Abureli macroeconomice”)

Domnul Patriciu este un personaj contradictoriu.

A. Uneori e foarte deştept (decizia de a renunţa la a fi om politic, cel puţin explicit, şi de a deveni om de afaceri), alteori e foarte prost (decizia de a-şi asuma filmuleţul cu palma preşedintelui).

B. Uneori e realist şi eficient (modul în care a condus afacerea Rompetrol până când a devenit cel mai bogat om din România) alteori e utopic şi contraproductiv (modul în care îşi închipuie că anumite metode de management al afacerii pot fi transferate cu acelaşi succes în managementul politic).

C. Uneori e sensibil (lacrimile şi tremurul vocii de la proces), alteori cinic (ziarul Adevărul).

Nu dezvolt punctul A pentru că valoarea sa de adevăr mi se pare aproape de necontestat.

Referitor la B. Prima parte a afirmaţiei, cea laudativă, ar trebui să fie acceptată şi numai prin simpla clasare în ultimii ani a lui DP pe primul loc din România la avere. Dintre toate marile obiective industriale privatizate după revoluţie şi ajunse pe mâna unui român, niciunul nu a crescut aşa de frumos, armonios şi sănătos ca acesta. Şi meritul, aproape integral, aparţine managementului impus de DP.

Dar ceea ce ne spune DP în articolul de azi este argumentul pentru partea a doua a afirmaţiei B: utopic şi contraproductiv. Dau exemplu doar de două utopii pe care se eşafodează teoria susţinută de autor:

  1. Coagularea de către forţele politice a energiilor tinerilor noştri excepţionali care studiază la mari universităţi internaţionale. Hai să zicem, prin absurd, că aceşti tineri vor fi ofertaţi convingător şi vor accepta să ia pe umerii lor renovarea economiei de piaţă din România, o economie de piaţă atât de tânără şi totuşi, vai, atât de bolnavă. Întreb doar un lucru: ce credeţi că vor face aceşti tineri de valoare când vor fi prinşi la mijloc în bâlciul politic de la noi, când vor fi atacaţi şi bălăcăriţi pe nedrept şi loviţi sub centură de politicienii noştri mediocri dar foarte imaginativi în minciuni şi denigrări? Vă spun eu ce vor face:îşi vor lua tălpăşiţa a doua zi, pentru că vor avea unde să se ducă şi să fie respectaţi. De ce? Pentru că terenul nu e pregătit. Asta nu e soluţie pentru azi – mâine, ori noi azi – mâine mai avem de trăit.
  2. Antidoturile propuse: dereglementarea, debirocratizarea şi descentralizarea. Cât timp şi politici intermediare, de tranzit, şi reîmprospătări ale clasei politice şi stagii de educare a poporului vor fi necesare pentru ca aceste antidoturi să fie administrate şi asimilate? Poate, ca şi în cazul punctului 1, 50 – 100 de ani. Groaznic de mult pentru o ţară cu atâtea metastaze.

Dacă mâine DP ar fi numit prim-ministru pariez că, în condiţiile realităţii actuale, nici 5% din excelentele sale idei din acest articol nu ar putea fi puse în practică.

Pentru că o ţară, din păcate, nu se poate conduce ca o mare fabrică privată.

Referitor la C, doar câteva idei legate de ziarul Adevărul.

Pot să înţeleg (deşi nu uşor)  că, după ce preşedintele te transformă în simbolul răului din ţara ta, după ce şterge pe jos cu tine sălile tribunalelor şi celulele de arest preventiv, tu îi răspunzi prin non – combat ba, mai mult, prin criticarea unora dintre cei care i se opun (Crin Antonescu, de exemplu). Pot să înţeleg că ţii la tine, la familia ta; eşti bogat, de ce ţi-ai pierde timpul în războaie în loc să te bucuri de ce ai?!

Pot să înţeleg, de asemenea, că, dacă tot ţi-ai cumpărat un ziar, vrei să faci din el un model de obiectivitate şi imparţialitate cum, probabil, doar în ţara numită UTOPIA există cu adevărat. Pot să înţeleg asta ca pe o ambiţie excentrică (oarecum în linia teoriilor tale din articolul de azi, despre o lume ideală) pentru că, nu?, miliardarii sunt excentrici.

Pot să înţeleg că găzduieşti în paginile Adevărului, laolaltă, şi pe Ion Cristoiu şi pe Liviu Antonesei. Alăturarea opiniilor contradictorii poate indica imparţialitate.

Pot să înţeleg chiar şi că-l găzduieşti pe Grigore Cartianu. Dar să-l faci redactor şef? Să dicteze tocmai el orientarea acestui ziar declarat fără orientare? El care asigură imparţialitatea politică contrapunând jurnalişti tineri, talentaţi, dar fără notorietate, unor notorii şi unşi cu toate alifiile Pleşu şi Cristoiu? El care, desigur, nu face politică atunci când scrie articole precum “La judecata gâdelui şi a ciutacului”?

Ăsta mi se pare cinism (în cazul în care vreau să fiu blând) şi pactizare cu diavolul de la Cotroceni (în cazul în care vreau să fiu sincer).

Iată de ce nu-l înţeleg pe Dinu Patriciu. Şi de ce nu-l pot iubi.  Deşi, dacă mă iau după ura pe care i-o arată preşedintele, ar trebui să-l iubesc măcar şi doar pentru atât.

Poate mă lamureşte cineva.

Contele de Saint GermainEditorialeabureli macroeconomice,Adevarul,Dinu Patriciu,Grigore Cartianu,sa-ti fie rusine(Comentariu in legatura cu articolul lui Dinu Patriciu din Adevarul, intitulat 'Abureli macroeconomice') Domnul Patriciu este un personaj contradictoriu. A. Uneori e foarte deştept (decizia de a renunţa la a fi om politic, cel puţin explicit, şi de a deveni om de afaceri), alteori e foarte prost (decizia de a-şi...Blog politic si polemic