Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Observați în zilele acestea pe blogul meu reflectarea în mic a unui fenomen ce funcționează, în mare, în tot virtualul românesc. O aplicare, în domeniul tehnicilor de propagandă politică, a principiului: cea mai bună combustie, foalele!

Mă refer la ofensiva „purilor”. La ipocrizia celor pe care îi vedem sufocându-se de o sfântă indignare atunci când comentează „Plagiatul lui Ponta” ori ” lașitatea lui Năstase”. Patetismul lor are ceva din disperarea naufragiatului pe o insulă pustie, care vede sus, departe, dârele alburii ale unui avion cu reacție, și începe să se scălâmbăie și să urle spre el, nădăjduind să atragă atenția.

Acești „puri” se agață dizgrațios de cele două teme, evident lansate de la Cotroceni, și încearcă să sufle în ele, să le umfle, să le inflameze, să le acrediteze, să le amplifice, până la obturarea, dacă se poate, a ecranului cu realități mult mai grave.

Și „plagiatul” și „lașitatea” sunt, deocamdată în fază de păreri personale, de luptă de idei.  Vizează două persoane și, în legătură cu ele, nu au fost reținute prejudicii materiale.

„Lista coloneilor” e însă un document oficial, semnat și parafat de ministrul Oprea. Un document pe care nimeni nu l-a contestat ca autenticitate, consființind o ilegalitate și un gest major de corupție, ce adună la un loc, ca într-o boxă a acuzaților, câteva zeci, dacă nu sute de persoane susceptibile de fraudă și care afectează direct nu doar onoarea și demnitatea armatei române ci și interesele materiale ale activilor și rezerviștilor din această instituție.

Ei bine, în legătură cu această temă, „purii” noștri tac. E mult mai important pentru ei să apere onoarea doamnei Macovei de textele mele suburbane, e mult mai profitabil pentru ei să pozeze în apărătorii valorii și nu ai imposturii (cazurile Igaș, EBA, nu le-au stricat vreodată siesta) decât să recunoască cu onestitate gravitatea uriașă în planul disprețuirii carierelor și meritelor individuale, dar și a imaginii de armată a unei țări NATO, a matrapazlâcurilor ce sunt developate de „lista coloneilor”.

Excese vin și dintr-o parte și din alta. De acord. Și trebuie scose la lumină pentru a spera intr-o eradicare a lor. Condamnabilă nu mi se pare, deci, atitudinea de a le demasca. Faptul însă că unii au tendința să le prezinte doar în alb și negru, să le uniformizeze, să elimine gradele de comparație, este ceva imoral. Cine or fi aceștia? Pe cine avantajează o astfel de uniformizare a vinovățiilor? Răspunsul l-am primit  încă din iarna revoltelor de stradă când au proliferat, la comandă, lozincile de tipul: „PDL – USL, aceeași mizerie”!

Societatea românească este din nou antagonizată la cote periculoase. Iar taberele sunt profund disproporționate. Culmea e că, în aceste condiții, cei care cer sânge (Turcescu: „să-și tragă un glonț în cap”, Macovei: „Năstase trebuie să simtă umilința penitenciară” etc., etc.) sunt cei profund minoritari, cei învolburați de răcoarea trecerii în opoziție. Chiar dacă au președintele de partea lor, aceștia ar trebui să înțeleagă că e suficient un singur strănut din partea celor 80% care i-au dezavuat, pe care-i tot incită, pe care-i exasperează cu obrăznicia și aroganța lor, ca să le zboare nu doar pălăria de pe cap ci și papioanele de la gât.

Contele de Saint GermainEditorialearmata NATO,Cotroceni,Gabriel Oprea,lista coloneilor,Macovei,Nastase,PDL,Ponta,puri,USLObservați în zilele acestea pe blogul meu reflectarea în mic a unui fenomen ce funcționează, în mare, în tot virtualul românesc. O aplicare, în domeniul tehnicilor de propagandă politică, a principiului: cea mai bună combustie, foalele! Mă refer la ofensiva 'purilor'. La ipocrizia celor pe care îi vedem sufocându-se de...Blog politic si polemic