Scorul acestui articol
[Total: 404 voturi. Media: 4.9]

 

Am apelat la metafora piramidei în primul rând gândindu-mă la vârful ei unic, acest simbol al superlativului. „žPuteai să alegi È™i conul” – veți zice. Da! Dar piramida mai are ceva în plus, ceva ce conul nu are: muchii. Iar muchiile ei înseamnă direcții, trasee impuse, jgheaburi de aliniere, drenuri de colectat È™i dirijat fanatismul ori alte umori umane distructive. Mizerii de exploatat.

Pe lustrul convex al conului ar mai fi loc de ceva patinaj artistic, de niscaiva balet de personalitate. Pe versanții abrupți ai piramidei, niciodată. Odată intrat în zona de gravitație a piramidei, nu mai ai cum să eviți muchiile. Devii inevitabil dirijat, colectat, acumulat, exploatat.

Situația politică actuală din România m-a împins, după evenimentele din mai 2019 (aÈ™a zisele alegeri europarlamentare),  să intru într-o stare de detaÈ™are contemplativă. Prea multe forțe care nu se sinchisesc de interesul României È™i al românilor ci doar de propriile lor interese de moment au conspirat să ne preia hățurile pentru ca eu unul să mai sper, deocamdată, în triumful propriei noastre voințe patriotice la prezidențialele din 2019. Deocamdată!

DetaÈ™area mea contemplativă, la care m-am referit, seamănă întrucâtva cu atitudinea lui Djokovic, în setul doi al finalei din acest an, de la Wimbledon, cu Federer. După ce a câÈ™tigat la tiebreak primul set, Djokovic se vede condus în setul doi cu 3-0 È™i două break-uri handicap. Realist, conÈ™tient că e aproape imposibil să mai întoarcă acest set în favoarea lui cu un adversar de forța lui Federer, sârbul alege să-È™i conserve energiile È™i să se concentreze pe seturile următoare. Opțiune inteligentă, căci, până la urmă, a câÈ™tigat finala cu 3-2. AÈ™a mi-am propus să procedez È™i eu.

Din punctul meu de vedere este practic imposibil ca, în lunile care au rămas, să se mai poată ridica vreun candidat la preÈ™edinție care să-l învingă pe Klaus Iohannis. Sigur că, din oferta existentă, l-aÈ™ prefera oricând pe Mircea Diaconu (sau chiar pe Theodor Paleologu) decât să mai fiu obligat să suport încă 5 ani ifosele, ranchiunele È™i aroganța găunoasă, pe nimic întemeiată, a sasului de la Sibiu.

Din păcate însă genul acesta de preÈ™edinte de colonie, pe care îl interesează doar confortul È™i hiperbolizarea personală, este instrumentul perfect pentru liderii marilor puteri care, în calitatea lor de dulăi, asta caută la cățeii din subordine: obediență È™i lipsă de scupule naționaliste. De aceea zic: jocurile pentru decembrie par a fi făcute.

Ca parte a detaÈ™ării mele contemplative am inclus È™i o privire critică în urmă (din decembrie 1989 È™i până în prezent) pentru a încerca să compar răul de-acum cu cel de până acum. Mi-am pus problema cam în termenii următori: într-un clasament al mizeriei umane È™i comportamentale a politicienilor români din toată această perioadă, cine ar fi cei de pe primele locuri?

Liderul mi-a apărut instantaneu, detaÈ™at È™i polivalent în nemernicie: Traian Băsescu. Nu m-a mirat, È™i cred că nici pe dumneavoastră nu vă miră o proeminență atât de convingătoare. Precum un germene de pandemie, Băsescu a născut galopant sub el, ca un jupon evazat spre poale, întreținut din străfunduri de aburii toxici ai infernului, piramida unui sistem ucigaÈ™.

Pe locul doi în topul ticăloÈ™iei politice româneÈ™ti postrevoluționare mi s-a impus net, fără ezitări È™i contracandidați, Monica Macovei.

Laura Kovesi È™i Florian Coldea apar ca favoriți pentru bronz, dar nu de turnat în statui ci de premiat pervertirea ideilor de justiție È™i de stat de drept.

Destul de departe sub toți aceÈ™tia somnolează, delirând monoton inepții, Klaus Iohannis.

Prevăd că unii vor sări să mă întrebe, ricanând: dar de Iliescu, nimic? Dar de Dragnea, mucles?

Clasamentul meu s-a oprit doar la primii cinci. Printre care contraexemplele invocate nu se califică (după evaluarea mea). Mai jos, în listă, sunt zeci, dacă nu sute, de ticăloÈ™ei È™i nemernicuți, din toate găÈ™tile politice È™i de toate culorile doctrinare pe care, numindu-i aici, i-aÈ™ propune, practic, pentru un loc în memoria colectivă. Ceea ce nu merită È™i nici nu vreau să fac.

Dar da, toți aceÈ™tia există È™i se înghesuie în spațiul generos de la betelia È™i până la baza piramidei mizeriei umane. Aglutinând în magma lor nocivă epave morale de intelectuali, de ziariÈ™ti, de aÈ™a zis români cu românismul expirat sau extirpat.

Astfel de clasamente sunt necesare È™i trebuie documentate cât mai solid. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, vine vremea justiției nealterate.

DetaÈ™area mea contemplativă de acum îÈ™i găseÈ™te  o uriaÈ™ă resursă de optimism È™i energie pozitivă apelând  la această perspectivă.

Privesc spre un viitor politic (nu imediat, dar nici foarte îndepărtat) fără Băsescu È™i Macovei, fără Kovesi È™i Coldea, fără Klaus Iohannis exasperându-ne cu mersul lui robotic È™i cu vorbirea lui ventrilocă, È™i mă simt revigorat.

Perspectiva imediată a unui nou mandat pentru Cotroceni făcut cadou de interese neromâneÈ™ti acestui mediocru de loc 5 mi se pare, astfel, mai puțin deprimantă.

Să mai ascultăm, o dată, meditația unui prieten înțelept:

„žCe e val, ca valul trece…”

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/09/1piramida.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2019/09/1piramida-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialealegeri prezidentiale,Basesc,Ce e val ca valul trece,clasamentul ticalosilor,Eminescu,Macovei,mizerie umana,piramida  Am apelat la metafora piramidei în primul rând gândindu-mă la vârful ei unic, acest simbol al superlativului. 'žPuteai să alegi È™i conul' - veți zice. Da! Dar piramida mai are ceva în plus, ceva ce conul nu are: muchii. Iar muchiile ei înseamnă direcții, trasee impuse, jgheaburi de aliniere,...Blog politic si polemic