@Garfield, motanu – un Jackie Chan al luptei antibăsiste
I-am remarcat pentru prima oară prezența în urmă cu vreo 4 ani, pe forumurile de la EVZ. Printre limacșii lenți la creier ai locului, care îmbăloșau cu laude de clasă ajutătoare funduri de editorialiști portocalii, țopăia un smintit haios, pus pe rele, hotărât să-i turbeze prin înțepături, eschive și viteză de reacție fără antidot. Le împleticea pur și simplu limbile, îi făcea să dea în bâlbâială, îi pișca neîncetat ba cu sarcasmul, ba cu logica, ba cu halebarda de străpuns tovalul a imprecației sale nemiloase. (mai mult…)
Andrei Pleșu – polarități subiective
Genul acesta de antiteză în oglindă ales de domnul Pleșu pentru ultimul său editorial din Dilema Veche, ca să spargă monotonia, Â produce efect doar la contraste mari. Când e folosit unde totul e interșanjabil, ca aici, dă impresia de făcătură. Și în loc să nască umor grotesc naște suspiciuni la buna credință. (mai mult…)
Șansa lui Crin Antonescu
Voi spune în preambulul acestui comentariu că nu îmi pun nicio nădejde în vreo decizie a CCR care să valideze referendumul. Nu că n-ar exista argumente, dar acolo (la CCR) se judecă pe ridicări politice de braț și nu pe interpretări oneste din punct de vedere juridic ale unor texte de legi și coduri. (mai mult…)
Triumful lui Mircea Badea
Ca un cetătean modest ce sunt, joc tenis la baza Regie și nu în locuri mai simandicoase. Mă întorceam după două ore de sudoare proletară și m-am blocat în Piața Crângași. Aici stopurile merg ca dracu"™, șmecherii trec pe roșu și niciodată nu e vreun polițist să facă dreptate. (mai mult…)
Mihai Răzvan Ungureanu sau vorbirea de camuflaj
Aseară, Mihai Gâdea a comis-o la română. E drept, nu la fel de grav cum o face săptămână de săptămână Â în editorialele sale profesorul universitar de limbi Mircea Mihăieș, dar într-un moment în care ar fi fost mai bine să fie la înălțime. MRU a punctat ca la scrimă, cu o înțepătură precisă al cărei venin l-a urmărit pe Gâdea pe tot restul interviului, timorându-l. Învingător la impresia artistică MRU! Ghinionul nostru este însă că MRU, de pe poziția pe care o are acum, nu este pus să ne influențeze destinele în plan artistic ci în latura lor cea mai prozaică (și, în același timp, și cea de care toată lumea este interesată), a vieții de zi cu zi, a luptei pentru supraviețuire. Or, privit prin prisma așteptărilor la acest capitol, prestația din inerviul de aseară a domnului Ungureanu a fost dezamăgitoare. (mai mult…)
La mulți ani, Mircea Badea!
Azi Mircea Badea împlinește 38 de ani. Vârsta lui contează pentru mine în măsura în care, foarte des, mă regăsesc în felul lui de a gândi și de a reacționa. Mă simt astfel mai tânăr dar, iată, și an de an mai bătrân. (mai mult…)
Relaxatul domn Bendeac
Am intrat azi pentru prima oară pe blogul lui Mihai Bendeac, provocat de referirea de aseară a lui Mircea Badea. Voiam să citesc eu, negru pe alb, fraza în care Bendeac zicea că o să-l voteze pe Băsescu. (mai mult…)
Produsul Radu Banciu
Postul de televiziune B1TV a decis,  după "brevet" chinezesc, să copieze fără jenă formatul uneia dintre cele mai ieftine și profitabile emisiuni ale momentului, emisiunea "În gura presei" realizată de Mircea Badea. Astfel a apărut, programată în aceleași zile și la aceleași ore cu originalul, pastișa intitulată : "Lumea lui Banciu". (mai mult…)
Compasiunea ca pretext
(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat "Despre compasiune". Articolul poate fi citit accesand linkul ) Andrei Pleșu ne mai uimește și lovește o dată cu criteriile sale. (mai mult…)
Fantoma deghizată a trecutului
(Acest comentariu a fost postat la articolul din EVZ al lui Mircea Marian, intitulat "Doar bufonul Badea îl mai apără pe Felix", articol ce poate fi citit accesand linkul ) Fenomenul colaboraționismului cu securitatea comunistă a fost, pentru România, de o nocivitate comparabilă cu forța unei arme de distrugere în masă. Din cauza aparatului represiv al securității, potențat de labilitatea de caracter a turnătorilor voluntari, societatea românească a fost malformată prin fisiunea cetățenilor săi "deficitari în iod"  în fracțiunile lor ușoare, animalice, dezumanizate. Prețul? 50 de ani de retard și alienare. (mai mult…)