Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 5]

Am intrat azi pentru prima oară pe blogul lui Mihai Bendeac, provocat de  referirea de aseară a lui Mircea Badea. Voiam să citesc eu, negru pe alb, fraza în care Bendeac zicea că o să-l voteze pe Băsescu.

Cum se-ntâmplă însă adesea, una cauţi, alta afli.  Căutam o mărturie despre o revelaţie, am aflat încă un actor căruia arta sa nu îi mai ajunge să-şi exprime preaplinul.

Zic “încă un actor” pentru că, de mai multă vreme, mă irită un fenomen: figuri recunoscute şi iubite ale scenei româneşti simt nevoia să sară dintre ramele tablourilor de eroi  care ne-au sedus şi să ni se propună într-o nouă postură, aceea de gânditori profunzi, de scriitori originali, deraind astfel penibil spre teritorii care nu-i avantajează.

În afară de Emil Bota şi Dan Puric nu reţin alte excepţii de la această constatare.

Mihai Bendeac este un actor talentat. Mi-a plăcut foarte mult in “Mondenii” şi mai puţin mult, dar încă acceptabil, în “În puii mei”. Diferenţa de concepţie între cele două tipuri de spectacol  a arătat mai degrabă grandomanie şi apetit egocentric decât un  plus valoric pe măsura noului buget.

I-am citit postarea cu pricina (datată, culmea, 14 septembrie 2011) şi, cu oarecare efort, postarea de azi, “Mihai despre Mircea Badea”. Îi dau un sfat, deşi sunt convins că unui limbut ştirb geaba îi recomanzi tăcerea (sau dentistul):

Dragă Mihai Bendeac,

Multă vremea te-am văzut ca pe un nou Constantin Tănase al românilor, deşi exprimările tale artistice păreau mai curând inspirate din Benny Hill. Nu voi intra în amănunte dar ce avea Tănase aparte şi speram să regăsesc şi la tine cu timpul era, dacă nu sună prea pompos,  o combativitate civică dusă chiar până la sacrificiu personal. Ce constat acum: precum multe persoane angajate cu entuziasm într-un proiect personal, şi tu pari a uita de drama socială din jur şi pari a fi deranjat de zgomotul ambiental al contestării actualei puteri. Ai vrea linişte, nu bruiaj protestatar, ai vrea atmosferă propice creării spectacolelor tale, nu crispare politică partizană.  După părerea mea motivările tale de pe blog sunt puerile, stângaci scrise şi, pe deasupra, mai au la bază şi un imens egoism pe care încerci să-l deghizezi în gândire echilibrată,obiectivă, echidistantă. Şi acum sfatul promis: mulţumeşte-te să te exprimi prin arta ta, prin harul care te-a scos din anonimat. Renunţă la scris, la tentaţia de a te crede de anvergură renascentistă.  Altfel, ce faci bun pe-o parte ruinezi pe partea cealaltă.

Cât despre recomandarea pe care i-o faci lui Mircea Badea de a comuta de pe ştiri pe muzică, este tot atât de cinică, indecentă şi descalificantă ca si cum ai recomanda unei persoane îndoliate să vină să se relaxeze la spectacolele tale.

Crede-mă, există şi lucruri mai importante decât cele pe care le faci tu, cerându-ne nouă linişte.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Constantin Tanase,Dan Puric,Emil Bota,In puii mei,Mihai Bendeac,Mircea Badea,mondeniiAm intrat azi pentru prima oară pe blogul lui Mihai Bendeac, provocat de  referirea de aseară a lui Mircea Badea. Voiam să citesc eu, negru pe alb, fraza în care Bendeac zicea că o să-l voteze pe Băsescu. Cum se-ntâmplă însă adesea, una cauţi, alta afli.  Căutam o mărturie despre...Blog politic si polemic