Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat “Despre compasiune”. Articolul poate fi citit accesand linkul  http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/compasiune)

 

Andrei Pleşu ne mai uimeşte şi loveşte o dată cu criteriile sale.

La Cârcotaşi îl încântă „suspensia” că nu-şi poate da seama dacă sunt pro sau anti putere. Deşi e limpede pentru orice om cu simţul nuanţelor că respectivii simpatizează, prin abolirea proporţiilor, cu puterea. A înţepa cu aciditatea aceleiaşi ironii şi călăul şi victima, a şfichiui cu aceeaşi nuia şi ursul care atacă gospodăria şi căţelul din lanţ care latră disperat să o apere, nu este, cât s-ar iluziona domnul Pleşu, nici neapartenenţă politică, nici obiectivitate. Este doar un jenant tertip de a induce această impresie. De altfel, pe baza aceluiaşi tip de raţionament, şi domnia sa se consideră obiectiv şi neangajat politic, deşi o societate întreagă îl percepe altfel.

Există consecvenţă în judecăţile de valoare ale lui AP. Asta nu înseamnă însă nici rigoare nici exemplaritate. Înseamnă doar un EU hipervitaminizat, cu apucături demiurgice, ce-şi permite  a transforma în axiomă orice capriciu de gândire pe care nu îl poate demonstra cu armele logicii în vigoare. Când îţi exemplifici gusturile şi preferinţele prin personaje ca Sever Voinescu ori Teodor Baconschi, ambii consacraţi în inginerii  paranormale cu voturi iar cel din urmă, hic et nunc, şi în exilarea diplomatică a României la periferia Europei respectabile, nu poţi pretinde ascultare şi prezumţia de bunăcredinţă.

Prin textul propus, AP nu pledează pentru compasiune ca fluid întremător între oameni, în general. Compasiunea domniei sale s-a activat şi metamorfozat într-un editorial (nu lipsit de zvâcniri politice în linia consacrată) doar pentru că domnul Huidu este mai cuviincios, îşi vede de treabă şi nu înjură puterea. Evident că dacă prin aceleaşi momente grele ar trece Mircea Badea sau oricare dintre ziariştii care „se dau” la putere „grosolan şi ineficient”, compasiunea domnului Pleşu nu ar fi trezită din somn ca pretext de pledoarii partizane.

Domnul Pleşu, instalat într-o burgheză comoditate, preţuieşte mai mult valorile inerţiale, care să nu ceară ridicarea din fotoliu. Linişte, bună cuviinţă, compasiune, iată uleiurile cu care încearcă să anestezieze o societate devenind pe zi ce trece mai insurecţională. Ce dacă, în dosul termopanelor cu care işi protejează timpanele, în dosul draperiilor cu care îşi menajează privirea de realitate, poporul său a dat-o în parkinson. De vină este chiar el, poporul, care tremură spasmodic nu de foame, durere şi exasperare ci de ură, resentimente şi agresivitate.

Suntem o societate suferind de „opacitate cronică la compasiune”. Vrem să ne salvăm prin schimbarea fără milă a guvernanţilor care ne-au călcat cu gipurile lor, ceea ce, ne mustră Andrei Pleşu, denotă o „incapacitate vicioasă” de a ne îndura de şoferii ucigaşi.

Români, dacă tot aţi ajuns muribunzi, muriţi dracului odată! Şi lăsaţi-i să trăiască liniştiţi pe conducătorii patriei voastre iubite. Ei sunt robuşti, au averi la care fiecare am contribuit, de ce vreţi să şubreziţi şi singurul lucru durabil edificat de martira noastră generaţie. Eu, Andrei Pleşu, vă implor: nu mă mai neliniştiţi cu boala voastră sinistră. Lăsaţi-mă să scriu cu serenitate cronica acestor vremi convulsive.

Contele de Saint GermainEditorialePolemiceandrei plesu,Baconschi,Carcotasii,despre compasiune,Dilema Veche,Huidu,Mircea Badea,Voinescu(Acest comentariu a fost postat la articolul lui Andrei Plesu din Dilema Veche, intitulat 'Despre compasiune'. Articolul poate fi citit accesand linkul  http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/compasiune)   Andrei Pleşu ne mai uimeşte şi loveşte o dată cu criteriile sale. La Cârcotaşi îl încântă „suspensia” că nu-şi poate da seama dacă sunt pro sau anti putere....Blog politic si polemic