Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Voi spune în preambulul acestui comentariu că nu îmi pun nicio nădejde în vreo decizie a CCR care să valideze referendumul. Nu că n-ar exista argumente, dar acolo (la CCR) se judecă pe ridicări politice de braţ şi nu pe interpretări oneste din punct de vedere juridic ale unor texte de legi şi coduri.

În condiţiile unei reprezentări egale în CCR a celor două forţe politice din România, USL şi PDL + preşedinte, am rămas din nou, ca de atâtea ori în ultimii ani, la mâna UDMR-ului. Al nouălea vot, decisivul, aparţine unui judecător de etnie maghiară.

Să vă mai reamintesc că în preziua deciziei CCR privind Legea Referendumului, cea în care s-a impus cvorumul, presa românească anunţa că Laszlo Tokes şi Kelemen Hunor fuseseră convocaţi de urgenţă la Budapesta pentru a primi ordinele de acţiune de la prim – ministrul Orban? După care, a doua zi, judecătorul maghiar de la CCR a marcat golul de aur în favoarea lui Băsescu?

Ipoteza mea de lucru pentru acest comentariu este, deci, că referendumul va fi invalidat şi Traian Băsescu se va întoarce la Cotroceni.

Cum va trebui să reacţioneze Crin Antonescu în această situaţie?

Contrar multor păreri exprimate pe acest blog şi, în media, de oameni pe care îi preţuiesc (Mircea Badea, Victor Ponta etc.), eu cred că singura decizie corectă a lui Crin Antonescu (dar în acelaşi timp şi foarte bună pentru domnia sa) este să îşi respecte cuvântul dat şi să se retragă din politică. Asta insemnând  să demisioneze din Parlament şi de la conducerile PNL şi USL.

Sunt destui cei care văd într-o astfel de atitudine o dramă, o lovitură de destructurare dată USL. Îmi permit să nu fiu deloc de acord cu aceştia, şi iată de ce.

1. Ieşirea din politică a lui Crin Antonescu nu ar trebui să fie echivalată cu dispariţia acestei voci importante  de pe scena vieţii sociale. Omul nici nu moare, nici nu emigrează, nici nu înfundă puşcăria, nici nu îşi pierde darul vorbirii. Dimpotrivă, rămâne viu, prezent, liber, chiar mai liber decât până acum şi, mai ales, devine dezastruos de redutabil pentru adversarii săi şi ai noştri, prin creşterea exponenţială a credibilităţii.

Românii vor spune, pe bună dreptate: iată, Doamne ajută, a apărut şi în România un politician de vârf care să dovedească onoare, cuvânt, care să răspundă cu demnitate şi chiar cu o anume nobleţe gestului de incalificabilă lăşitate şi lipsă de patriotism al preşedintelui Băsescu de a boicota referendumul şi de a se întoarce la Cotroceni.

Traian Băsescu va ieşi astfel de sub protecţia judecăţii globalizant – aneantizante (toţi politicienii sunt la fel) şi se va trezi expus, în toată hidoşenia exteriorului dar mai ales interiorului său, prin efectul de antiteză creat de modelul Antonescu, unor judecăţi morale generalizate şi necruţătoare.

2. Ieşirea din politică a lui Crin Antonescu ar deveni pentru acesta prilejul ideal al începutului unei noi etape de luptă, de data asta din interiorul societăţii civile. O societate civilă atomizată, dominată de o foame imperativă de coagulare.

După ce o mână de intelectuali arivişti, organizaţi după reguli de clan, au confiscat microfoanele societăţii civile, substituindu-se vocii acesteia şi vorbind în numele ei de la tribune de propagandă portocalie precum ICR, EVZ, Adevărul, RL, Dilema Veche, B1TV etc., este timpul ca sutele de mii de intelectuali cel puţin la fel de inteligenţi, cultivaţi şi cu operă precum primii, în prezent marginalizaţi şi sfidaţi de ei,  să-şi regăsească dreptul la cuvânt şi la atitudine în interes naţional.

Îl văd pe Crin Antonescu liderul unei viitoare mişcări civice puternice, capabilă a adăuga actualelor forţe anti Băsescu, de eliberare naţională şi morală, o componentă de contracarare a odioasei maşinării de intoxicare, mai ales pe plan internaţional, turată în prezent pentru poluare maximă pe bani publici.

3. Ieşirea din politică a lui Crin Antonescu nu e obligatoriu să fie una definitivă. Nu există niciun angajament în sensul eternizării ei. Odată ieşit acum, conform promisiunii făcute, poate candida din nou la iarnă, sau peste 4 ani, fără ca asta să însemne  neapărat abandonarea ipotezei de la punctul 2. Dar chiar dacă nu va candida, menţinerea sa în continuare în poziţia de propunere a USL pentru prezidenţiale (de data asta ca independent, cum a fost cazul lui Oprescu la Primăria Bucureşti) mi se pare nu doar o variantă posibilă dar şi una câştigătoare.

În contradicţie cu binefacerile pe care le-am anticipat mai sus, produse de respectarea de către Crin Antonescu a cuvântului dat, consider că ar însemna cu adevărat sfârşitul mitului său de politician curat şi vertical apelarea la vreun subterfugiu, oricare ar fi acesta, pentru a o da la întors.

Dacă Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni, chiar prin imoralitate, chiar călcând pe cadavre, Crin Antonescu trebuie să îşi ţină cuvântul şi să plece convingător şi fără nuanţe din politică.

Asta îi va da o forţă şi îi va aduce un surplus de susţinere populară care îl vor ridica la cote de popularitate nemaiatinse după revoluţie de vreun exponent al democratiei româneşti, cu excepţia lui Corneliu Coposu.

P.S.

O bună prietenă a acestui blog îmi transmite că, totuşi, Crin ar fi declarat că, în ipoteza cunoscută, se va retrage definitiv din viaţa politică. Eu nu ţin minte o astfel de accentuare dar, dacă este aşa, atunci afirmaţia mea de la punctul 3 rămâne valabilă doar în a doua sa jumătate.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,B1TV,CCR,Corneliu Coposu,Crin Antonescu,Dilema Veche,EVZ,ICR,Kelemen Hunor,Laszlo Tokes,Mircea Badea,Oprescu,PDL,RL,Traian Basescu,UDMR,USL,Victor PontaVoi spune în preambulul acestui comentariu că nu îmi pun nicio nădejde în vreo decizie a CCR care să valideze referendumul. Nu că n-ar exista argumente, dar acolo (la CCR) se judecă pe ridicări politice de braţ şi nu pe interpretări oneste din punct de vedere juridic ale unor...Blog politic si polemic