@Garfield, motanu – un Jackie Chan al luptei antibăsiste
I-am remarcat pentru prima oară prezența în urmă cu vreo 4 ani, pe forumurile de la EVZ. Printre limacșii lenți la creier ai locului, care îmbăloșau cu laude de clasă ajutătoare funduri de editorialiști portocalii, țopăia un smintit haios, pus pe rele, hotărât să-i turbeze prin înțepături, eschive și viteză de reacție fără antidot. Le împleticea pur și simplu limbile, îi făcea să dea în bâlbâială, îi pișca neîncetat ba cu sarcasmul, ba cu logica, ba cu halebarda de străpuns tovalul a imprecației sale nemiloase.
Cel care se semna „Garfield, motanu” devenise, pentru cititorii antibăsiști rătăciți printre paginile grețos de aservite satanei pleșuve, un punct de atracție infinit mai mare decât toți cărtăreștii și mihăieșii și tismănenii la un loc. De fapt același magnetism îl dovedea și față de ceilalți cititori, care uitau de menirea lor de propagandiști năimiți și se năpusteau în haite decerebrate să-i combată (stupid, desigur) argumentele, să-l înjunghie cu voturi negative, să-l împroaște cu toată spuma prostiei lor întreținute.
Cred că la decizia mea de a începe să postez comentarii pe forumurile din EVZ ale articolelor unor oportuniști cu pana precum Mircea Cărtărescu și Mircea Mihăieș a contribuit, la vremea respectivă, și nevoia de a nu-l lăsa singur pe Garfield, într-o luptă, totuși, oribil de disproporționată.
Am devenit, astfel, fără a ne fi văzut vreodată și fără a ne cunoaște personal, aliați. Dar nu aliați dintre aceia care se ignoră, care se prefac că nici n-ar ști unii de alții ci aliați asumați și, prin asta, mai redutabili.
Sunt convins că, în lupta cu propaganda și dezinformarea practicate de presa băsistă, Garfield motanu a produs (și încă produce) adversarului, prin activitatea sa de forumist, daune de credibilitate mult mai mari decât nenumărați politicieni cenușii desemnați adesea de USL să participe la dezbaterile politice din mass media.
Sunt, de asemenea, convins, că publicul internaut al duelurilor politice prin presă îl percepe mult mai clar ca adevărat și temut matador antibăsist pe Garfield motanu decât pe, să zicem, Ion Diniță (deputat PC) sau Leonardo Badea (senator PSD), deseori văzuți la televizor, rareori ținuti minte.
Și atunci? De ce nu l-am auzit niciodată pe Mircea Badea sau pe Victor Ciutacu (să mă refer doar la doi grei ai galelor de K1 cu Traian Băsescu) susținându-l public măcar o secundă din timpul lor de emisie pe Garfield, de care sunt convins că au aflat? Judecând în cheia bunei credințe, nu voi găsi nicicând un răspuns satisfăcător acestei întrebări. La câte înjurături și blesteme și-a luat pe cocoașă Garfield motanu, acest Jackie Chan al luptei antibăsiste din blogosferă, susținându-i pe cei doi în chiar templul fanatismului portocaliu, EVZ, un semn de minimă solidaritate din partea lor chiar că s-ar fi impus.
Dar poate vă întrebați ce m-a apucat cu subiectul ăsta? Vă explic.
Unii dintre cititorii acestui blog au interpretat eronat finalul ultimului meu articol. L-au perceput drept o formă de lamentație, o jinduire după recunoaștere, după laude, după recompense. Nici vorbă de așa ceva. Intenția mea a fost să prezint o anomalie care afectează rezultatul unei lupte la care particip împreună cu alții, mai importanți, desigur, decât mine, luptă pe care vreau să o și câștig: lupta împotriva lui Traian Băsescu. Anomalia constă în lipsa oricărei forme manifeste de solidaritate din partea acestor colegi de baricadă, un soi de grandomanie păguboasă („cine s-or crede ăștia de vor să-i băgăm noi în seamă?”, de infatuare, de elitism aiurea-n tramvai, de protejare stridentă (prin tăcere) a unor poziții câștigate la care nimeni nu-și propune să atenteze.
Singurul care a încercat să mă consoleze în legătură cu observația mea amară a fost, în stilul său inconfundabil, Garfield motanu: „Si chiar daca ai fi avut de o suta de ori mai mult dreptate, rezultatul ar fi fost acelasi: „Ia te uita si la asta cum se da mare! Vrea si el un ciolan!”. Și atunci am decis să fac eu, la scara mea modestă (firește!), gestul pe care nu-l fac alții și pe care, sunt sigur, Garfield nu s-ar fi gândit niciodată să îl pretindă de la mine: să-i consacru un articol prin care să-i transmit că există cel puțin o persoană care i-a observat, îi urmărește și îi prețuiește cum se cuvine lupta.
Comentarii prin Facebook:
Motanu va multumeste tuturor, in primul rand serenissimului conte… se simte coplesit si jenat… acum gata, ca n-a murit inca, si nici luna cadourilor nu este… dusmanul asculta pe la colturile portabilelor! hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis.
Si blogosfera creeaza eroii sai.Exista un fel de talente care intr-un text scurt reusesc sa dea cel mai bun sens posibil;asta e un fel de talent,probabil va exista si un fel de literatura virtuala.
„Motanul Garfield” este un talent al textelor virtuale,imbatabil ca polemist,spaima portocaliilor baSSestieni.As muri de drag sa am talentul lui.Poate cineva il va valoriza si in lumea reala;dar pentru asta trebuie sa coboare de pe acoperis…
Sa ne traiesti stimate domnule Motan Garfield.
Frumos și meritat articol.
Jurnaliștii nu remarcă aproape niciodată public un forumist, deși, cu siguranță, fiecare urmărește câțiva. Dar sunt în concurență și i-ar oferi o rampă de lansare cu riscuri – pentru succesul jurnalistului personal, ca și pentru interesele mai mari.
Jurnalistul ar putea pierde din audiență. La urma urmei, timpul pe care îl poți dedica politicii, ca cetățean consumator de știri și interpretări, e limitat. Se impune o selecție. Iar forumistul nu-ți bagă publicitate pe gât și se presupune că are libertatea de a fi mai sincer și mai liber în opinii. Câteodată chiar e, și atunci se pune imediat întrebarea: ești destul de puternic și de onest să îți permiți generozitatea de a-l promova? Odată popularizat la scară mare, poate fi o forță incontrolabilă.
Tot astfel se explică reținerea politicienilor în a lăuda un blogger sau un forumist. În cazul lor e și mai riscant.
Un miting mare nu se va organiza, tocmai fiindcă ar scoate în relief puțina solidarizare a populației cu politicienii. Televiziunile arată tot și ar ajunge pe ecrane, inevitabil, și o grămadă de inși distrați sau necredibil de strofocați, care nu ar transmite semnalul potrivit nici măcar politicienilor, darămite populației.
Politicienii de vârf trebuie făcuți să creadă că voința lor e și a majorității covârșitoare a poporului, care de-abia ar aștepta să se manifeste în sensul dorit de aleși. De fapt, lucrurile nu stau chiar așa. Însă asta e bine să se vadă numai în momentele-cheie. La niscaiva referendumuri sau alegeri, de pildă, când prăbușirea e spectaculoasă, spre deliciul manipulatorilor din cercurile politice.
P.S. Am spus că jurnaliștii nu remarcă „aproape” niciodată un forumist, fiindcă am în minte o excepție: CTP lăudându-l pe Lucian Dobrovicescu la o întâlnire înregistrată cu cititorii Gândului. Dar au fost și alții cărora le-a arătat atunci un respect mai aparte și care au fost mai urmăriți pe forum câtă vreme au avut ceva de oferit.
Mi se pare mie sau elita anonima a luptatorilor antibasisti incepe sa se regurpeze pe blogul Serenissimului?
Imi aduc aminte de acele vremuri in care si eu postam in EvZ mai ales la rublica „Senatul EvZ” in care se destrabalau cu nerusinare Mircea Mihaies,Volodea Tismaneanu ori Mircea Cartarescu uneori si HRP (sper ca nu am uitat pe nimeni dintre cei importanti)…Era o lupta dura,fara menajamente,fara economie de efort si fara politeturi de pension ! Ei,basistii,erau multi,prosti si cred ca foarte platiti sa faca acele postari-replici la atacurile noastre bine concepute. Daaa,@Garfield era omniprezent si de neoprit.Mi-a facut placere sa-i fiu aproape in acele rubrici o perioada de cativa ani buni pana cand am fost luat,impachetat si interzis total indiferent sub ce nume postam,imi luasera IP-ul….In plus de asta Tismaneanu isi blocase comentariile,aparuse noul val de lupi abjecti gen M.Marian…total neatractiv…Din acel moment am fost nevoit sa nu mai scriu in acel loc dar de cate ori intram constatam cu satisfactie ca Garfield era acolo,lupta in continuare la baioneta cu ei ! L-au si clonat dar aceasta diversiune n-a durat mult,era evident ca nu putea sa fie el.OK,mi-a facut placere sa imi reamintesc acele episoade si-i salut pe toti forumistii din acea perioada de la EvZ care evoluau acolo „in deplasare” dar care nu le lasau nicio sansa adversarilor sa-si impuna superioritatea numerica si suportul tehnic acordat de catre oficios.
@Johnson, pai daca-ti aduci aminte de vremurile acelea de la EVZ e imposibil sa nu-ti aduci aminte de forumistul gelu caruia in final cei de la evz i-au tait contul. Atunci am avut un duel monstros cu unul ce semna sub psedonimul de gogu, biruindu-l efectiv de mi-a cerut sa cadem la pace in final. Am trecut dupa aceea la ziare.com tot anti-basist convins unde am fost suspendat odata, m-am logat din nou sub geluamin si m-au blocat de data asta definitiv. Acum ma lupt cu imbecilii de baisti si pupincuristii amerloci pe cotidianul, dcnews, ziuaveche, ziuanews, luju si ghimple sub numele de gelu. Toate cele bune.
Sunt un motan pricajit si timid… vai de CO2-ul meu… m-ati luat prin incercuire… tinichele de coada imi trebuiau… noroc cu acoperisul… nici Hemingway nu se apuca de scris decat de al doilea pahar de whisky in sus… motanu e cu vinul rosu… apoi devine tigru… asta e soarta noastra, a geniilor timide si neintelese!… Dar sa crezi ca EVZ il favorizeaza pe motan, e din cale afara! Acolo si daca zic „Buna ziua!” bivolii respectivi imi baneaza IP-ul! Cred c-au banat cateva sute pana acum, fraierii! Nu mai zic de sters… dupa nici cinci minute, postul dispare… il postez iar, si astfel e mereu primul, de unde si senzatia de favorizare! hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis.☺
Exceptional articol Maestre!Garfiel este preferatul meu desigur!Este singurul caruia i se permite afisarea comentariilor..probabil ca sa tina treaza haita de sacali de prin subsolurile Aleei Modrogan si de pe la US Embassy
Vai-vai-vai si aoleo, serenissime! Ma facusi sa-mi pierd miorlaul! hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis. ☺
Nobil gest, Conte, aferim! Suntem alaturi de inteligentul nostru Motan impotriva tuturor jigodiilor cu care se bate!
In general, locul in care se plaseaza – „de pe acoperis” – ii ofera o buna vizibiloitete.
He, he, he !!!
Am vrut sa scriu „vizibilitate”…