Felicitări, Tăriceanu!

Patru zile am căutat bezmetic prin presa rezervată titanilor preamăririi "justiției independente" din România, presa aceea, finanțată prin mecenatul generosului SRI dispus oricând să dea lecții naționale de morală È™i gândire liberă (fie pe axa B1 "“ EVZ "“ România Liberă, fie pe axa MediaPro, fie pe axa acoperiților cu dublu È™tat de plată), fără să găsesc vreo reacție a necruțătorului Cristian Tudor Popescu la cazul Rarinca. (mai mult…)
continuare...

Regnul PSD și încrengăturile sale atavice

Incidentul izbucnit în interiorul PSD între deputatul Sebastian Ghiță și primarul Robert Negoiță este, pe lângă ceva foarte atipic în plină campanie electorală, și ceva foarte pilduitor: ilustrează primordialitatea intereselor de grup față de interesele de partid. Cearta celor doi, într-un format atât de violent, ne arată nouă, chibiților din afară, cum se abordează o succesiune de putere într-un regn înțesat de încrengături atavice, bazate pe influență și pe dictatul borșului pe nas. (mai mult…)
continuare...

Capcana falselor frății

Mi se întâmplă, de când cu ruperea USL, niște lucruri extrem de neplăcute. Unul dintre acestea este că oameni pe care i-am criticat copios pentru băsism, pentru propagandă deșănțată și malefic interesată, par a-mi fi devenit aliați, colegi de păreri și de indignări. Și asta, culmea, nu pentru că s-ar fi transformat ei ci pentru că m-aș fi transformat eu. (mai mult…)
continuare...

Tare moale

Am urmărit-o multă vreme cu plăcere pe doamna Lelia Munteanu de la Gândul.  Îi apreciam stilul perfuziv, de scos cititorii din catatonie. Mai ales că, țara fiind ruptă în două de apucăturile de satir (luați-o cum vreți, cu i din i sau cu î din i) ale știm cu toții cui, destui aleseseră ca în judecățile lor politice să prefere elasticității de a jongla cu argumente rigiditatea ideilor fixe și a clișeelor. (mai mult…)
continuare...

Cristian Tudor Popescu: proporții de măsurat obiectivitatea

Trebuie să recunosc: acțiunile din ultima săptămână ale procuraturii (securitatea băsistă) m-au enervat foarte tare.  Nu atât prin ceea ce demonstrează, că ne-am întors la teroarea în masă care a marcat triumful securității comuniste, cât prin obrăznicia și nesimțirea fără margini ale celui ce le-a declanșat. Simt crescând în mine o formă nouă de neacceptare, nu ca până acum predominant interiorizată, ci de tip șrapnel.  O energie care este implacabil atrasă spre exterior de  noi cauze, explozive, de o solidarizare până la capăt cu cei mulți, sortiți a fi etern batjocoriți de clici minoritare. (mai mult…)
continuare...
12