Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Unul dintre editorialiştii  mei preferaţi este Cristian Tudor Popescu.  Şi nu pentru că ne mai intersectăm pe terenurile de tenis (n-am jucat împreună, n-am schimbat vreo vorbă unul cu celălalt, doar că uneori programele ne plasează câteva minute pe terenuri învecinate) ci pentru că mi se pare un om normal la cap şi totuşi cu un cap ales, care uneori vede şi spune lucruri pe care mulţi alţii nici măcar nu le bănuiesc. Şi face asta cu o tehnică a punerii punctului pe i, care e greu să te lase indiferent.

Zilele acestea CTP a comentat în mod repetat pe marginea cazului Boldea. M-am intrebat ce anume găseşte domnia sa important la acest caz? Un potlogar PDL-ist (dintr-o specie cu care acest partid a sufocat întreaga ţară prin îmburuienare) a virat-o scurt, la primul clopoţel de avertisment, spre nisipuri în care să-şi afunde tărtăcuţa. O mişcare stupidă, un reflex primar de borfaş cu picioarele mai sprintene decât creierul. Ce să merite, din toată această fofilare fără şanse, atenţia  domnului CTP?

Articolul său de azi, din Gândul, “Securism de grotă” (http://www.gandul.info/puterea-gandului/securism-de-grota-9431714) începe să lămurească lucrurile. Dacă metafora de zilele trecute, cu pitularea lui Boldea în “gaura din obrazul României”, mi s-a părut disproporţionată în raport cu ciupitura reală minusculă, ca de vărsat de vânt, pe care un astfel de gest banal o produce pe tenul, oricum accidentat, al ţării, observaţia de azi, cu” securismul de grotă” al lui Traian Băsescu, este de un realism aproape fotografic.  Într-adevăr, acest personaj triunghiular care ne conduce, rupt parcă nefisurat din noada scaraoschiană a lui Pleşiţă (grobian, cinic, lipsit de scrupule şi nespiritualizat) ne prezintă ca in benzile desenate pentru preşcolari cele trei laturi de bază ale comportamentului securistic: spionarea, intimidarea, şantajul.

Nu trebuie să fii cine ştie ce observator subtil pentru a descoperii aceste motoare de parvenire politică ce l-au propulsat pe Traian Băsescu spre “împlinire”. E suficient să fii cât de cât informat şi să nu uiţi prea repede.

“Eu ştiu totul despre tine” – iată formula magică şuierată oricărui adversar încă nehipnotizat de privirea sticloasă şi de arcul de zâmbet ca o lamă de ras ale preşedintelui . Exemplele pe care le aminteşte CTP sunt relevante. Aş mai adăuga şi eu două: cel cu şeful mafiei personale a lui Adrian Năstase şi cel cu Porumbacu.

Pentru  CTP cazul Boldea este, de fapt, un spray cu vopsea fosforescentă, pe care îl foloseşte pentru  a face vizibilă, chiar  şi pentru miopi, în manieră graffiti, adevărata faţă a preşedintelui .

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Basescu,Boldea,Cristian Tudor Popescu,Gandul,PDL,Plesita,PorumbacuUnul dintre editorialiştii  mei preferaţi este Cristian Tudor Popescu.  Şi nu pentru că ne mai intersectăm pe terenurile de tenis (n-am jucat împreună, n-am schimbat vreo vorbă unul cu celălalt, doar că uneori programele ne plasează câteva minute pe terenuri învecinate) ci pentru că mi se pare un om...Blog politic si polemic