Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Mi se întâmplă, de când cu ruperea USL, nişte lucruri extrem de neplăcute. Unul dintre acestea este că oameni pe care i-am criticat copios pentru băsism, pentru propagandă deşănţată şi malefic interesată, par a-mi fi devenit aliaţi, colegi de păreri şi de indignări. Şi asta, culmea, nu pentru că s-ar fi transformat ei ci pentru că m-aş fi transformat eu.
Ei au criticat dintotdeauna Antena 3, eu doar de două săptămâni. Ei l-au criticat dintotdeauna pe Victor Ponta, eu doar în ultima vreme. S-ar înţelege, aşadar, că eu sunt inconsecventul. Ce mai, trădez!
Am scris critic despre interviul  lui Mihai Gâdea cu Crin Antonescu, ratat complet de realizator. Mi-am văzut imediat ideile şi nemulţumirile confirmate şi chiar amplificate de Ion Cristoiu şi, acum două zile, de Andrei Pleşu. Sunt jenat de parcă aş fi ieşit cu cei doi la o pipă a păcii cu marijuana.
Ce pot să fac pentru a scăpa de ruşinoasa suspiciune a alianţei cu aceştia?
Am spus încă de la iniţierea blogului meu că îmi propun nu a da lecţii, nu aface prozeliţi, nu a încerca să susţin că sunt posesorul adevărului absolut sau că am, inevitabil, dreptate. Ce îmi propuneam atunci, şi încă îmi propun, era să fiu sincer cu mine însumi. Acest gen de ambiţie presupune riscuri. Riscul de a trebui să recunoşti, uneori, că ai greşit. Riscul de a deveni brusc antipatic unora ce te simpatizau. În fine, riscul de a fi acuzat de păcatele derivate din inconsecvenţă fără a ţi se recunoaşte, spre apărare, virtuţile ataşate bunei credinţe.
Dacă, urmare a destrămării USL, m-au dezamăgit Antena 3 şi mai toţi ziariştii de acolo pe care de ani buni îi respect şi îi apăr, ce ar trebui să fac? Să mint, pretinzând că le aprob atitudinea? Să-mi schimonosesc  încruntarea în zâmbet doar pentru a nu spori satisfactia greţoşilor propagandişti portocalii de la B1TV, EVZ, RL, Adevărul, Gândul, care exultă acum? Aş putea proceda astfel dar ar însemna să îi imit tocmai în ceea ce detest mai mult la ei şi anume renunţarea la onestitate pentru un partizanat imoral.
Nu, nu sunt în frăţie nici cu Cristoiu, nici cu Pleşu, nici cu Turcescu, nici cu Pora, nici cu @luc sau alţi băsişti de pe acest blog ce-mi comentează opiniile şi care s-au grăbit să mă laude tocmai ca să mă discrediteze. Dar, în acelaşi timp, nu sunt într-o conivenţă necondiţionată nici cu antibăsiştii radicali, din stirpea cărora mă revendic până la un punct, pe care îi văd gata, de dragul unor scenarii fabricate pentru chibiţi neîndeajuns de informaţi, să accepte intoxicările iraţionale ale unor Ciuvică sau Gâdea care îl prezintă pe Antonescu drept un mincinos subversiv, un trădător oportunist (în favoarea americanilor sau, şi mai rău, în favoarea lui Traian Băsescu), o satană de care trebuie să ne lepădăm de-ndată; iar pe Ponta ni-l descriu ca singura nădejde antibăsistă, portstindardul idealurilor USL într-o societate lipsită de idealuri.
Pentru aceia care cutează a încerca (nu spun că şi reuşesc întotdeauna) să rămână cinstiţi faţă de ei înşişi, chiar şi atunci când această ambiţie îi expune oprobriului superficialităţii, încadrarea lor de către alţii  (“binevoitori” sau naivi) în false frăţii reprezintă o reală capcană. Capcana compromiterii fără temei.
Un astfel de pericol îl paşte, în conjunctura creată, şi pe Crin Antonescu. De fiecare dată când îl va critica pe Ponta sau guvernul, iar acestor critici li se vor alătura, din proprie iniţiativă,  partidele băsiste, mass-media băsistă sau însuşi preşedintele, Crin Antonescu va risca să fie arătat cu degetul sau chiar mutilat de fierul roşu al ignominiei televizionistice pusă la cale de RTV sau A3, pentru păcatul complicităţii cu diavolul. Chiar dacă nu el păşeşte spre diavol ci diavolul îi aţine calea.
Eu îl admir pe Crin Antonescu, printre altele, şi pentru curajul de a-şi asuma astfel de riscuri de linşaj mediatic, de dragul unor principii adesea păguboase politic. Şi am impresia că tocmai din cauza acestui comportament, atipic pentru scena politică românească, el este privit cu mefienţă de driverii oculţi ai societăţii noastre (şi mă refer aici la serviciile secrete, la cercurile de interese structurate transnaţional şi transpartinic) iar în jurul său se ţes conspiraţii de eliminare dintre cele mai elaborate.
Nu spun că tot ce face Crin Antonescu este perfect. Mai joacă şi el teatru, mai spune şi el altceva decât gândeşte, mai minte şi el şi mai şarjează atunci când preţul compromisului i se pare rezonabil dar, mediind şi matematic şi etic, mie îmi iese că rezultanta lui de onestitate, de bună credinţă, de generozitate în raport cu oamenii pe care încearcă să-i reprezinte, este mult peste ceea ce oferă competitorii săi direcţi.
Nu cer nimănui să mă urmeze în aceste evaluări. Poate mă înşel, poate mâine faptele vor demonstra altceva. De-acuma cred că v-aţi convins că dacă se va întâmpla o răsturnare de percepţie, voi fi primul care s-o recunoască. Ceea ce, însă, aş vrea totuşi să vă rog este să-mi acordaţi, măcar în această scurtă clipă a lecturii, privilegiul încrederii.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Andreea Pora,andrei plesu,Antena 3,B1TV,Crin Antonescu,EVZ,Gandul,Ion Cristoiu,Mihai Gadea,Mugur Ciuvica,RL,Turcescu,USLMi se întâmplă, de când cu ruperea USL, nişte lucruri extrem de neplăcute. Unul dintre acestea este că oameni pe care i-am criticat copios pentru băsism, pentru propagandă deşănţată şi malefic interesată, par a-mi fi devenit aliaţi, colegi de păreri şi de indignări. Şi asta, culmea, nu pentru că...Blog politic si polemic