Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Ca şi cum te-ai duce la o gală de box, cu reguli şi arbitrii, şi te-ai trezi într-o încăierare generală în care scapă cine poate.

Văd o apretată indignare, chiar la unii comentatori pe care îi apreciez de regulă (AM Pippidi, F. Negruţiu) fată de nişte “ba pe-a mătii” cu care Victor Ponta inţelege să răspundă ofensivei fără precedent şi fără scrupule legale ori morale pe care a declanşat-o Traian Băsescu împotriva sa şi a guvernului pe care îl conduce.

Domniile lor, comentatorii, reproşează că Ponta, în loc să fie un model de comportament, foloseşte în pugilatul cu preşedintele aceleaşi metode murdare pe care i le impută acestuia. Uitând criticii că din momentul în care preşedintele a început să dea capete în gură şi tibii la beregată, nu se mai poate vorbi de box, nici măcar de K1, ci de o sfântă cafteală de cartier rău famat. Unde, dacă nu eşti capabil să răspunzi adversarului cu aceleaşi arme pe care el le are ascunse prin carâmbul ciocatelor, eşti mort, tranşat şi aruncat la groapa de gunoi înainte de a apuca să spui “nu-i corect”.

Să recapitulăm: în replică la pretenţia premierului de a merge el la Bruxelles, preşedintele a declanşat jihadul: asmuţirea ANI pentru a invalida cât mai mulţi miniştri ai noului cabinet, mobilizarea armelor grele pentru instrumentarea şi internationalizarea scandalului “plagiatul lui Ponta”, impunerea de condiţii inventate doar de dânsul pentru numirea ministrului Hasotti, lansarea la public a spectacolului aflat de multă vreme în pregătire “arestarea lui Adrian Năstase”, scos botniţa DNA pentru muşcat liber la medici, avocaţi şi ziarişti, asmuţirea CNA împotriva televiziunii Antena 3 cu tot ce reprezintă aceasta şi, pour la bonne bouche, slujbe mari cu moaştele rinocerilor de la Curtea Constituţională  scoase în stradă la pupat cu evlavie, de către enoriaşi, pentru cât de imparţială şi indiscutabilă împărţire de dreptate fac ele.

Conform moraliştilor, la tot acest câmp de mine aşternut subversiv în calea noului guvern, Victor Ponta ar fi trebuit să încerce a respecta naiv regulile,  adică să-şi caute dreptatea la instituţiile abilitate ale statului care, culmea, sunt exact cele ce au telecomanda la Traian Băsescu. Mierleală garantată şi rapidă!

Speţa precisă cu CCR: se iluziona vreo clipă doamna Pippidi ori domnul Negruţiu că deciziile acesteia (şi pentru Bruxelles şi pentru uninominalul pur) vor fi date pe analiză strict juridic – constitutională şi nu pe vot politic unde preşedintele are majoritate?

Să nu fim ipocriţi şi nici să nu pozăm în căzuţi din lună:  totul e politizat la maximum. Guvernul are de partea sa parlamentul mare, adevărat, cel ales de popor, şi incearcă să-l exploateze la maximum, Traian Băsescu are de partea sa un miniparlament numit CCR, dramatic deturnat de la misiunea lui iniţială, format din 9 oameni numiţi politic, cu care încearcă să anihileze parlamentul mare. Asta e esenţa caftelii momentului.

Problema analiştilor oneşti, în aceste zile de tensiune socială, nu ar trebui să fie cine cât greşeşte. E clar că e o fază a luptei în care fiecare parte greşeşte, fiecare parte face abuzuri. Pentru că deplina legalitate asumată unilateral ar fi sinucigaşă.

Interpreţii realităţii pe care o trăim ar trebui să analizeze situatia în termeni de legitimitate şi vointă populară, democratică.

Democraţie înseamnă puterea poporului. Cu bune si rele! Ne-am asumat-o, s-o respectăm!

Ce spune vocea poporului? Prin sondaje, prin manifestaţii de stradă şi, mai recent, prin votul de la locale?  Spune “Jos Băsescu! Îi vrem pe opozanţii acestuia să ne conducă”.

Ce spune vocea poporului tradusă în procente parlamentare actuale? Acelaşi lucru.

Şi atunci cine are mai multă legitimitate, cine reprezintă mai corect voinţa populară, Băsescu sau Ponta?

Stimaţi ziarişti perfecţionişti, poate ar fi util să nu uitaţi că, de multe ori, mai binele se dovedeşte a fi duşmanul binelui.

Dacă Ponta v-ar respecta întocmai exigenţele, dacă nu ar contraataca şi el cu lovituri copiate din procedeele adversarului (preluarea controlului asupra TVR şi altele) atunci ar deveni victimă sigură în lupta cu Băsescu şi instituţiile sale şi, curând, ar deveni trecut. Cedând prezentul (prezentul lui dar mai ales al nostru) cui? Samariteanului Băsescu?

Asta vă doriţi? Sau aveţi naivitatea de a crede că, până la alegerile din decembrie, ar putea fi găsită şi o a 3-a cale?

Contele de Saint GermainPolemiceAdrian Nastase,AM Pippidi,ANI,Basescu,Bruxelles,CNA,Curtea Constitutionala,DNA,Florin Negrutiu,Gandul,K1,Ponta,Puiu Hasotti,RL,TVRCa şi cum te-ai duce la o gală de box, cu reguli şi arbitrii, şi te-ai trezi într-o încăierare generală în care scapă cine poate. Văd o apretată indignare, chiar la unii comentatori pe care îi apreciez de regulă (AM Pippidi, F. Negruţiu) fată de nişte “ba pe-a mătii” cu...Blog politic si polemic