Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Trebuie să recunosc: acţiunile din ultima săptămână ale procuraturii (securitatea băsistă) m-au enervat foarte tare.  Nu atât prin ceea ce demonstrează, că ne-am întors la teroarea în masă care a marcat triumful securităţii comuniste, cât prin obrăznicia şi nesimţirea fără margini ale celui ce le-a declanşat. Simt crescând în mine o formă nouă de neacceptare, nu ca până acum predominant interiorizată, ci de tip şrapnel.  O energie care este implacabil atrasă spre exterior de  noi cauze, explozive, de o solidarizare până la capăt cu cei mulţi, sortiţi a fi etern batjocoriţi de clici minoritare.

Observ cum, pe zi ce trece, dezertările nu sunt din tabăra minciunii şi ticăloşiei spre cea a adevărului şi bunului simţ ci invers. Mă uit în jur, după aliaţi ai dreptăţii şi văd tot mai multe guri de foc abandonate.

Iată, CTP: pentru mine este de neînţeles ( dacă încerc să mă menţin în convenţia prezumţiei de bună credinţă) cum acest om ce se revendică drept scrie în ultima vreme atât de strâmb.

Mă rezum la interpretarea articolului său de azi, din Gândul, intitulat “Cine ce nu e” (http://www.gandul.info/puterea-gandului/cine-ce-nu-e-9950725) .

În plin şi grosolan asalt împotriva poporului român dus de Traian Băsescu, cocoţat grotesc pe umerii a două influente doamne, Hilary Clinton şi Angela Merkel, în plină resurecţie a bolşevismului primitiv hrănit de lipsă de scrupule şi dispreţ pentru suferinţa în masă, domnul CTP găseşte potrivit cu influenţa sa de comunicator – formator de opinii să-şi dozeze indignările şi accentele critice astfel:

–          primul luat în bătaia alicelor este Crin Antonescu. Dar nu oricum ci în 8 rânduri de editorial, cu voluptatea tăvălirii lui exact în componenta la care acesta este net superior adversarului său Traian Băsescu, mă refer la caracter;

–          urmează apoi luat la refec Traian Băsescu, în doar 3,5 rânduri de editorial, pe un ton brusc lipsit de pH-ul coroziv cu care fusese încondeiat Crin, cu o vibratie mai mult elegiacă decât constatator incriminatorie;

–          Victor Ponta e pe locul trei ca referire critică, cu doar 2,5 rânduri de editorial. În ele, insă, CTP îşi regăseşte pentru o clipă aplombul, cu lipsa de respect pe care o manifestă boxeurul faţă de sacul de antrenament.

–          în fine, CTP cutează să pună un deget şi pe umărul Curţii Constituţionale. Un deget catifelat, ca tuşeul de ginecolog, să nu zică lumea că nu e echidistant. 5 rânduri de editorial în total, dintre care jumătate pline de o blândă sfătoşenie.

Curată obiectivitate!

Ce să înţelegem din aceste proporţii ale drămuirii critice? Păi ce spune fizica vorbelor scrise: cel mai vinovat de situaţia actuală este Crin Antonescu. Traian Băsescu, clasat la incurabili, este aproape absolvit, pe principiul “ăsta-i omul, n-ai ce face”. Ponta e un al doilea mare responsabil de dezastru pentru că ar fi un arivist influenţat de Ion Iliescu (oare sigur o fi scris CTP acest articol şi nu, cumva, Cartianu?). Cât despre CCR, CTP ne sfătuieşte cu lehamite: o fi ea ca o adunătură de Moş Crăciuni de mall dar ascultaţi-o şi veneraţi-o ca şi cum ar fi doica dreptăţii absolute.

Eu cred că evenimentele actuale, de o gravitate fără echivalent în epoca post Ceauşescu, ar trebui să işte ceva mai mult decât simple poziţii, calculate cu compasul, de privitor la stele.

Până la urmă, amărâţii ăştia de 7,4 milioane de DA-işti chiar trebuie lăsaţi de izbelişte, chiar trebuie daţi de vii la moara de oase? Au si ei, de bine de rău, doi oameni la putere care, cât de cât, încearcă să le ţină partea. E oare cel mai uman gest să încercăm a-i desfiinţa tocmai pe aceşti doi politicieni (care, sigur, nu sunt perfecţi, dar nici înlocuitori mai buni pentru ei nu avem, pe dată)? În vreme ce pe adevăraţii vinovaţi de dezastru îi mustrăm cu superioară indulgenţă?

Contele de Saint GermainEditorialeAngela Merkel,Basescu,CCR,Ceausescu,CTP,Gandul,Hilary Clinton,procuratura,securitatea basistaTrebuie să recunosc: acţiunile din ultima săptămână ale procuraturii (securitatea băsistă) m-au enervat foarte tare.  Nu atât prin ceea ce demonstrează, că ne-am întors la teroarea în masă care a marcat triumful securităţii comuniste, cât prin obrăznicia şi nesimţirea fără margini ale celui ce le-a declanşat. Simt crescând în...Blog politic si polemic