Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Trebuie să recunosc: acțiunile din ultima săptămână ale procuraturii (securitatea băsistă) m-au enervat foarte tare.  Nu atât prin ceea ce demonstrează, că ne-am întors la teroarea în masă care a marcat triumful securității comuniste, cât prin obrăznicia și nesimțirea fără margini ale celui ce le-a declanșat. Simt crescând în mine o formă nouă de neacceptare, nu ca până acum predominant interiorizată, ci de tip șrapnel.  O energie care este implacabil atrasă spre exterior de  noi cauze, explozive, de o solidarizare până la capăt cu cei mulți, sortiți a fi etern batjocoriți de clici minoritare.

Observ cum, pe zi ce trece, dezertările nu sunt din tabăra minciunii și ticăloșiei spre cea a adevărului și bunului simț ci invers. Mă uit în jur, după aliați ai dreptății și văd tot mai multe guri de foc abandonate.

Iată, CTP: pentru mine este de neînțeles ( dacă încerc să mă mențin în convenția prezumției de bună credință) cum acest om ce se revendică drept scrie în ultima vreme atât de strâmb.

Mă rezum la interpretarea articolului său de azi, din Gândul, intitulat „Cine ce nu e” (http://www.gandul.info/puterea-gandului/cine-ce-nu-e-9950725) .

În plin și grosolan asalt împotriva poporului român dus de Traian Băsescu, cocoțat grotesc pe umerii a două influente doamne, Hilary Clinton și Angela Merkel, în plină resurecție a bolșevismului primitiv hrănit de lipsă de scrupule și dispreț pentru suferința în masă, domnul CTP găsește potrivit cu influența sa de comunicator – formator de opinii să-și dozeze indignările și accentele critice astfel:

-          primul luat în bătaia alicelor este Crin Antonescu. Dar nu oricum ci în 8 rânduri de editorial, cu voluptatea tăvălirii lui exact în componenta la care acesta este net superior adversarului său Traian Băsescu, mă refer la caracter;

-          urmează apoi luat la refec Traian Băsescu, în doar 3,5 rânduri de editorial, pe un ton brusc lipsit de pH-ul coroziv cu care fusese încondeiat Crin, cu o vibratie mai mult elegiacă decât constatator incriminatorie;

-          Victor Ponta e pe locul trei ca referire critică, cu doar 2,5 rânduri de editorial. În ele, insă, CTP își regăsește pentru o clipă aplombul, cu lipsa de respect pe care o manifestă boxeurul față de sacul de antrenament.

-          în fine, CTP cutează să pună un deget și pe umărul Curții Constituționale. Un deget catifelat, ca tușeul de ginecolog, să nu zică lumea că nu e echidistant. 5 rânduri de editorial în total, dintre care jumătate pline de o blândă sfătoșenie.

Curată obiectivitate!

Ce să înțelegem din aceste proporții ale drămuirii critice? Păi ce spune fizica vorbelor scrise: cel mai vinovat de situația actuală este Crin Antonescu. Traian Băsescu, clasat la incurabili, este aproape absolvit, pe principiul „ăsta-i omul, n-ai ce face”. Ponta e un al doilea mare responsabil de dezastru pentru că ar fi un arivist influențat de Ion Iliescu (oare sigur o fi scris CTP acest articol și nu, cumva, Cartianu?). Cât despre CCR, CTP ne sfătuiește cu lehamite: o fi ea ca o adunătură de Moș Crăciuni de mall dar ascultați-o și venerați-o ca și cum ar fi doica dreptății absolute.

Eu cred că evenimentele actuale, de o gravitate fără echivalent în epoca post Ceaușescu, ar trebui să iște ceva mai mult decât simple poziții, calculate cu compasul, de privitor la stele.

Până la urmă, amărâții ăștia de 7,4 milioane de DA-iști chiar trebuie lăsați de izbeliște, chiar trebuie dați de vii la moara de oase? Au si ei, de bine de rău, doi oameni la putere care, cât de cât, încearcă să le țină partea. E oare cel mai uman gest să încercăm a-i desființa tocmai pe acești doi politicieni (care, sigur, nu sunt perfecți, dar nici înlocuitori mai buni pentru ei nu avem, pe dată)? În vreme ce pe adevărații vinovați de dezastru îi mustrăm cu superioară indulgență?

Contele de Saint GermainEditorialeAngela Merkel,Basescu,CCR,Ceausescu,CTP,Gandul,Hilary Clinton,procuratura,securitatea basistaTrebuie să recunosc: acțiunile din ultima săptămână ale procuraturii (securitatea băsistă) m-au enervat foarte tare.  Nu atât prin ceea ce demonstrează, că ne-am întors la teroarea în masă care a marcat triumful securității comuniste, cât prin obrăznicia și nesimțirea fără margini ale celui ce le-a declanșat. Simt crescând în...Blog politic si polemic