Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Incidentul izbucnit în interiorul PSD între deputatul Sebastian Ghiţă şi primarul Robert Negoiţă este, pe lângă ceva foarte atipic în plină campanie electorală, şi ceva foarte pilduitor: ilustrează primordialitatea intereselor de grup faţă de interesele de partid. Cearta celor doi, într-un format atât de violent, ne arată nouă, chibiţilor din afară, cum se abordează o succesiune de putere într-un regn înţesat de încrengături atavice, bazate pe influenţă şi pe dictatul borşului pe nas.Zonele beligerante din cadrul PSD se conturează nu doar geografic, în funcţie de localizarea baronilor săi emblematici (Vrancea, Constanţa, Prahova, Mehedinţi) ci şi instituţional (servicii secrete, primării, agenţii de control). Perspectiva promovării lui Victor Ponta la Cotroceni după alegerile prezidenţiale a declanşat o furibundă luptă de repoziţionare şi consolidare a autorităţii în PSD. Cele două atracţii principale generate de mirajul “Victor Ponta preşedinte” sunt fotoliile vacantate de acesta, de la Palatul Victoria şi din Kiseleff 10.
Constat cu mândrie de iniţiator cum tot mai mulţi oameni din presă (ieri Nistorescu în Cotidianul, azi Negruţiu în Gândul şi incă alţii, mai mărunţi, în diverse fiţuici-satelit) descoperă şi ei, într-o armonie atipică unei media atât de arţăgoase, ce pui de lele se anunţă a fi (eu zic că deja este) acest sereist pe numele său Ghiţă, împins la atac de nostalgici ai underground-ului mai ceva ca tancurile de la Intercontinental în noaptea de foc a revoluţiei.
Ascensiunea recentă a lui Sebastian Ghiţă e jalonată de cel puţin 3 isprăvi care indică în spatele său o rachetă purtătoare, cu pavilionul sub anonimat: zdrobirea cu “sistem” a lui Sorin Ovidiu Vântu, înstărirea cu o televiziune dedicată unui viitor anunţat, fără Băsescu dar cu aceeaşi ocultă, şi acoperirea misiunii de tutor al lui Victor Ponta printr-o sinecură de deputat.
Mai e ceva pe cât de straniu pe atât de uşor de sesizat în legătură cu pogorârea lui Sebastian Ghiţă în politica greilor din România: atitudinea lui Traian Băsescu faţă de el. Marele guraliv îl atacă pe Ghiţă cu o necaracteristică sfială, într-un fel în care parcă, mai degrabă, l-ar blagoslovi. Şi cum “corb la corb nu-şi scoate ochii” nici Ghiţă nu pare a-şi pune cu adevărat tunurile pe pletos. Pluteşte între cei doi o conivenţă de rockeri interpretând recviemuri la o schimbare, pe şest convenită, de dinastie.
Marele paracliser în toată această procesiune rituală este licuriciul vigilent. El ţine clopotele sub control şi încă analizează dacă în bisericuţa România e preferabil, pentru el, să slujească în continuare un răsdrăcit de conjunctură sau să fie acceptat, cu instructajele de rigoare în ale bătutului de mătănii, un favorit al enoriaşilor.
Am nădejdea, că până la urmă, cinismul probat al americanilor nu îi va lovi încă o dată pe români cu hirotonisirea acestui Băsescu updated and reloaded care se anunţă a fi Sebastian Ghiţă.

Contele de Saint GermainEditorialeCornel Nistorescu,Cotidianul,Gandul,Negrutiu,PSD,Robert Negoita,Sebastian Ghita,Sorin Ovidiu Vantu,Victor PontaIncidentul izbucnit în interiorul PSD între deputatul Sebastian Ghiţă şi primarul Robert Negoiţă este, pe lângă ceva foarte atipic în plină campanie electorală, şi ceva foarte pilduitor: ilustrează primordialitatea intereselor de grup faţă de interesele de partid. Cearta celor doi, într-un format atât de violent, ne arată nouă, chibiţilor...Blog politic si polemic