Cifre, comparații, deducții logice

Ultimul număr al Revista 22 a apărut pe data de , cam odată cu articolul meu din Cotidianul „Eroarea care pune sub semnul întrebării credibilitatea Laurei Codruța Kovesi”. Incitat de un comentariu făcut pe acest blog de @Scrie opinia ta, am deschis pomenita revistă, în care se exhibă adeseori și Gabriel Liiceanu, pentru a citi articolul lui Andrei Cornea intitulat „Noua Alianță: Băsescu – Voiculescu”. Ce-am descoperit mi se pare surprinzător și cred că merită împărtășit: revistele băsiste și textierii băsiști nu mai au public nici cât să umple un stadion de Divizia B. (more…)
continuare...

Lumina vine de la Păltiniș

Numele „Păltiniș” și-a depășit de mult rezonanța pur geografică. Prin șansa de a fi fost asociat ultimilor ani de viață și creație ai filozofului Constantin Noica, a devenit un simbol cultural. O destinație de patrimoniu. Schitul și Casa Memorială ce păstrează printre noi spiritul acestui sfânt laic îndeamnă la ieșirea din tiparele societății consumiste și la căutarea, în sinele profund și ascetic, a adevăratului rost pe lumea asta. (more…)
continuare...

Dorin Tudoran

Zilele trecute am primit una dintre recompensele neaşteptate şi prea puţin meritate pentru aventura de a ţine, cu destule eforturi, acest blog. Mi-a postat un comentariu, la un articol recent, scriitorul Dorin Tudoran. Nu ştiu dacă pentru vizitatorii de-aici, mulţi dintre ei încă nenăscuţi în 1984, numele domniei sale stârneşte vreo emoţie aparte însă, pentru mine, înseamnă foarte mult. România comunistă a cunoscut puţini dizidenţi care au avut curajul să-şi joace libertatea, chiar viaţa, în lupta inegală cu securitatea ceauşistă. După Paul Goma, în anii ’70, Dorin Tudoran a fost al doilea scriitor român notoriu care l-a înfruntat pe Nicolae Ceauşescu, nu doar în faţă dar şi public. Au mai urmat Mircea Dinescu şi Doina Cornea, la fel de importanţi şi dragi mie, care să completeze o listă dezesperant de scurtă pentru latentul popor român, atât de greu de declanşat când vine vorba de mizele sale majore. Referitor la lupta…
continuare...

Morsa cufurită sau Nişte pamperşi pentru Andrei Pleşu

De ce morsă? E gras, lucios, cu buze răsfrânte şi pofticioase, ca ale hulpavului guzgan rozaliu. Cinetic vorbind este alunecos şi lent, parcă veşnic refugiat în voluptatea siestei. Maestru al imprecaţiei cu vorbă de plastilină jigneşte ca englezii, pe după perdea şi otrăvit. Un birjar, în fondul jignirilor pe care le proferează, dar nu expus gloatei în livrea, pe capra năclăită a birjei, ci ghemuit la pândă în cupeul acesteia tapetat cu sudalme metaforizate pentru a sări la beregată ori de câte ori un bâzâit din altă gamă îi perturbă confortul şi langoarea. Cufurit, pentru că are momente de tresărire din amorţeala digestiei pentru a se grăbi să spârcâie moale, galben-verzui şi puturos (ah, fierea, fierea…) ofticile şi umorile nedigerate pe care mahalaua ineptă i le îndească pe gât. Când amicul lui (de aceeaşi teapă) Gabriel Liiceanu se gudura coprofag pe lângă bucile lui Traian Băsescu limbuţind ode demne de…
continuare...