Apel către… Andrei Pleșu
Ce mă amuză amar la Andrei Pleșu, de când cu publicistica sa politică, este eficiența cu care compromite toate subiectele nobile pe care încearcă să le apere. De pildă tema de azi a articolului-supapă din Adevărul (“M-am săturat”) vizând mahalagismul politicienilor români.
Eu nu știu dacă, atunci când se așează la masa de scris, Andrei Pleșu îi crede pe toți atât de proști sau se crede pe sine atât de iscusit încât să se iluzioneze că i-ar putea duce de nas doar cu frazele sale meșteșugite, fără a mai avea nevoie și de altceva în plus. Cum ar fi niscai credibilitate.
Andrei Pleșu e considerat, și nu de ieri de azi, și nu dintr-o orbire colectivă sau dintr-o manipulare răuvoitoare, unul dintre “intelectualii lui Băsescu”. Această încadrare îl nemulțumește nu atât pentru ce reprezintă ea în sine ci, mai ales, pentru ce semnifică în planul seducției intelectuale: eșecul unei tentative de a prezenta slăbiciuni joase drept virtuți înalte.
Știindu-se cu o așa povară de gleznă, Andrei Pleșu ar trebui mai intâi, dacă s-ar respecta și ne-ar respecta, să nu se mai delege arbitru la subiecte în care știe și știm că nu poate fi obiectiv. Iar mai apoi, dacă totuși nu poate rezista ispitei, ar trebui să înceteze a se sforța să ne convingă că noi ne înșelăm în vreme ce domnia sa, iată, îl critică pe președinte atunci când e cazul. Cum ar veni astăzi, în Adevărul.
Textul la care mă refer este un perfect exemplu de șmecherie cu jabou, de sclifoseală pudibondă, de cum ințelege un intelectual de profil pantagruelic să-și sumețească burdihanul jurându-se că “s-a săturat”, în timp ce, de fapt, el ne fură la cântar cu seninătate, pretinzând că ține talerele în echilibru.
Ce mă înfurie este că Andrei Pleșu și-a ales o temă cât se poate de valabilă și își bate joc de ea, compromițând-o cu arbitrariul arbitrajului său.
Dacă vrei să fii onest și credibil nu poți începe rechizitoriul grobianismului politic recent din România fără a numi răspicat, de la început, pe acela care i-a dat în ultimii ani o dimensiune de fenomen endemic, pe Traian Băsescu. Istoricul Andrei Pleșu pune de data asta istoria intre paranteze. Ne prezintă direct prezentul, încleștarea a doi demnitari, fără niciun fel de recurs la memorie: “Nu mai suport să aud cum își vorbesc unul altuia președintele și primul ministru din țara mea. Nu mai contează cine are dreptate. Și cîtă! Contează nivelul inadmisibil al disputei, limbajul ei, suficiența grosolană a replicilor”.
Poate că da, nu mai contează cine are dreptate și cât. Dar cine a început și cum, asta contează. Și încă al naibii de mult. Pentru că înainte de a-și lansa primele flegme spre adversar, Victor Ponta a primit din partea acestuia cisterne întregi de zoaie în cap. Și a așteptat, dimpreună cu toți adversarii lui Traian Băsescu bălăcăriți incalificabil de acesta, ca oameni educați și cu veleități de repere morale, ca Andrei Pleșu, să intervină, să protesteze, să se delimiteze. Ce să vezi insă, în acele momente Andrei Pleșu a tăcut. Avea probabil gura plina. Se alimenta. Nu se săturase. De-abia prinsese și el sfârcul ugerului național și tocmai redescoperea ce dulce, ca mierea, e laptele de la buget.
Dar cum domnul Pleșu susține o tabără și nu o cauză, și cum tabăra sa, orientată spre profit măsurabil, nu se mulțumește doar cu subtile omisiuni ci dorește și consistente adaosuri, autorul își împănează indignarea cu finețuri capabile a face diferență. Astfel, în vreme ce “Băsescu vorbește ca un șef de echipaj, … Ponta vorbește ca o țoapă ofensată”.
Sesizați tehnica? Mai echidistant nici că se poate.
Și pentru că Andrei Pleșu este și el om, și pentru că omul Andrei Pleșu are și el ascunse păpuși voodoo prin dulapul cu așternuturi, păpuși în care simte nevoia, periodic, să înfigă ace ca să se descătușeze, astăzi a fost rândul lui Crin Antonescu să fie scos de la naftalină și introdus în context. Absolut forțat, doar pentru ca maestrul să poată stuchi cu binecunoscuta-i eleganță, fără a se stropi pe barbă, și pentru a mai acumula ceva puncte prezidențiale.
Ce folos că da, are dreptate;Â nici eu “nu mai vreau să fiu reprezentat, guvernat, dăscălit, agresat de armata de netrebnici și de mediocri aflată acum pe scenă”.
Rostite însă de gura domnului Pleșu, în care nu mai crede nici dracu”™ de când a servit pe la toate curțile și ne-a procopsit cu politicieni model precum Baconschi și Voinescu, ambii șutitori subtili, cu contribuții recunoscute în materie de șarlatanii cu voturi, asemenea reproșuri se golesc de puterea de convingere și îndeamnă la lehamite. Ceea ce e un mare deserviciu adus ideii de societate combativă, selectivă, progresistă.
După aventura sa de comiliton băsist, Andrei Pleșu ar face bine să recitească apelul adresat de prietenul său Gabriel Liiceanu, imediat după revoluție, unei anume subspecii sociale. Și să se intrebe dacă nu cumva ar fi indicat să ia și domnia sa o pauză patriotică de la subiectele de înnobilat caractere și conștiințe, subiecte pentru care manifestă o atracție aproape maladivă, asemănătoare cu aceea a asasinilor de a se întoarce, sinucigaș, la locul crimei.
Comentarii prin Facebook:
“Băsescu vorbește ca un șef de echipaj, “¦ Ponta vorbește ca o țoapă ofensată”. Sesizați tehnica? Mai echidistant nici că se poate. 🙂
Stil, imparțialitate, păstrarea funcțională a scării de urgență sau jocul la două capete. De admirat, curaj, libertate, coloană vertebrală. Păstrează tehnica, a mai etichetat ca “berbec” pe Traian Băsescu, să ia locul “cârlanilor” retrogradați la categoria “gâște” în ferma politică de pe Dâmbovița 🙂
“Unde “e” iluziile mele care le-am avut” pare a-și zice deziluzionatul conte referitor la,probabil,idolul tinereții sale(l-aș numi așa pe Pleșu…).Altminteri,un text extraordinar,unul din cele mai bune citite în ultimul timp și pentru care stimatul Conte de SG merită felicitări.
Iar pe dl.Pleșu eu îl “citesc” în altă cheie.El fiind un oportunist de clasă,cu un burdihan care începe să-i ghiorăie de foame,caută prin mici șantaje lingvistico-lliterare să-și găsească un alt mecena guvernamental care să-i ostoiască pârdalnica foame.Și cine ar putea să-i satisfacă necesitățile decât numai nenorociții de guvernanți care stau cu curul pe bani și lui,ilustrului filozof,nu-i dau nimic.Așa că Pleșu bate șaua să priceapă iapa guvernamentală.Fac pariu pe 1000 € că dacă mâine Ponta îi propune un job gras Pleșu nu-l refuză.Ba chiar Voiculescu,dacă “îi dă” vreo emisiune la Antene de unde domn Pleșu să ridice vreo 5000 € pe lună,nu va fi refuzat.Of Doamne,și ce limbi anti-băSSecu ar trage domn Pleșu lingându-se pe buze de dulceața mălaiului “moca” dat de mogulul cel rău famat!
Dar să-l lăsăm pe sărmanul domn Pleșu în plata lui….că se descurcă el
Ce e grav că-l pupă-n cur pe Kiorete Bețivul deÈ™i când i-a fost consilier È™i-a bătut joc de el.Leni Plescoi făcea instructie si cu Plesu si cu Renate Weber!
Și acum continuă să le țină partea deÈ™i e un gest de demintate să deconspiri modul în care CEL MAI IUBIT (de țărînă) Bețiv al țării se purta cu consilierii săi!
Andrei Plesu nu mai pacaleste de mult pe nimeni cum nici DAN PURIC nu va pacali niciodata pe nimeni!
Poate ca papasa s-o fi saturat sa frece menta pe margine si se cere la presedintie, cum zbiera Aluigica pe Hotnews. De obicei prin Aluigica vorbesc serviciile externe, asa ca nu m-ar mira ca furnizorul de teOLOGI si alti ingeri cu epoleti pentru Cotro sa se bage la cafting peste rand. Nu-i o problema ca dosarele-i colcaie-n dulap, pan-la urma ce, stapana-su era mai breaz? Or sa intre-n orgasm pupinlimbistii telectuali, parca le vad balele celeste si ochii dati peste cap.
Ce-i nasol pentru ei e ca saracu budulache e cam istovit si are si o operatie pe cord, deci nu face fata la o bataie in namol si n-o sa reziste cand o sa-l tavaleasca Crin.
Noi il asteptam la interval cu vorbele la noi ca nunceagurile! Hai tataie!
Unii slugoi sunt mai complicati la suflet, dar tot slugoi sunt! Desigur, gonflabilului ii placea sa pluteasca… de fapt era un fel de autohipnoza… O doamna respectabila si dublu vaduva imi spunea ca i-a facut bine… ma rog, oameni si oameni! Cert e ca asta cu transcedentalii nu avea nimic antisistem… era doar spaima sistemului de necunoscut, de necontrolabil… nimic serios, d-aia se si ocupa de problema doar Cabinetul 2, cel pasionat de vraji, argintul viu, ascultari si secrete de familie. Va suna cunoscut? he he! Dar cand, in calitate de slugoi-consilier inghiti cele mai crunte injuraturi de betivan privind ascendentii si descendentii directi, plus o scrumira de patrimoniu care iti vajaie pe la ureche… ei bine, instinctul de conservare reactioneaza… lent, dar reactioneaza, si te retragi in decor. Odata ajuns acolo, in decor… fara mama, fara tata… bardihanul proprietate personala isi cere drepturile… si atunci, ce faci, cand deja cunosti mestesugul pupincurismului? Pai, pupi-pupi, dar de la o distanta de mai multe parcursuri de scrumiera!… Si asta doar pana se schimba jupanul, ca pe urma… hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis.☺
Si ranjind in barba, te consolezi: “Un fleac! Il vor ciurui!” hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis.☺
Conte, lasa-l in grasimea sa si-n sosul sau sleit…Eu ipochimeni de teapa lui Plesu si a lui liiceanu nu mai citesc de mult. Daca toti , sau mai toti am face la fel, poate, poate o pricepe si omul nostru ca vine o vreme…Orisicum, sa-i recunoastem totusi acestui om prea plin de el, la propriu si la figurat, meritul de a fi fost primul care a lansat” cultul incultului “Basescu. In 1999 AP publica in Dilema, devenita intre timp si veche, un elogiu al marlanului carpatin: ” Pur si simplu Basescu”. Tot pe-atunci, doctorul in ingeri, inhaitat cu haimanale, se declara public un intellectual cu vederi de stanga. Si nu, nu e vina lui ca acum apare in crestomatiile si antologiile dreptei romanesti. Asa ca la asa moralisti, asa popor, sau invers!
In prima jumatate a vietii si Basescu a fost de stanga. Probabil odata cu instalarea impotentei a devenit… de dreapta.
România rămâne cea mai penibilă țară din blocul ex-comunist. Troglo’telectualii PCR-ului pozează acum drept anticomuniÈ™ti, suflându-le în cur tocmai securiÈ™tilor ceauÈ™iÈ™ti sub controlul cărora… au rămas. :))
Superb, AC ! “Troglo”™telectualii PCR-ului pozează acum drept anticomuniÈ™ti, suflându-le în cur tocmai securiÈ™tilor ceauÈ™iÈ™ti sub controlul cărora”¦ au rămas.” Excelent! Asta e ideea, slugoii utecisti palmointelectuali, aia care se uitau cu invidie la prim-secretarul de judet, pleÈ™ii, bocii sau mereunguentii, astia acum sunt marii oameni de “dreapta” care sprijina aberant, trecand mult peste limita penibilului, un argat nordatlantic.