Apel către… Andrei Pleşu
Ce mă amuză amar la Andrei Pleşu, de când cu publicistica sa politică, este eficienţa cu care compromite toate subiectele nobile pe care încearcă să le apere. De pildă tema de azi a articolului-supapă din Adevărul (“M-am săturat”) vizând mahalagismul politicienilor români.
Eu nu ştiu dacă, atunci când se aşează la masa de scris, Andrei Pleşu îi crede pe toţi atât de proşti sau se crede pe sine atât de iscusit încât să se iluzioneze că i-ar putea duce de nas doar cu frazele sale meşteşugite, fără a mai avea nevoie şi de altceva în plus. Cum ar fi niscai credibilitate.
Andrei Pleşu e considerat, şi nu de ieri de azi, şi nu dintr-o orbire colectivă sau dintr-o manipulare răuvoitoare, unul dintre “intelectualii lui Băsescu”. Această încadrare îl nemulţumeşte nu atât pentru ce reprezintă ea în sine ci, mai ales, pentru ce semnifică în planul seducţiei intelectuale: eşecul unei tentative de a prezenta slăbiciuni joase drept virtuţi înalte.
Ştiindu-se cu o aşa povară de gleznă, Andrei Pleşu ar trebui mai intâi, dacă s-ar respecta şi ne-ar respecta, să nu se mai delege arbitru la subiecte în care ştie şi ştim că nu poate fi obiectiv. Iar mai apoi, dacă totuşi nu poate rezista ispitei, ar trebui să înceteze a se sforţa să ne convingă că noi ne înşelăm în vreme ce domnia sa, iată, îl critică pe preşedinte atunci când e cazul. Cum ar veni astăzi, în Adevărul.
Textul la care mă refer este un perfect exemplu de şmecherie cu jabou, de sclifoseală pudibondă, de cum inţelege un intelectual de profil pantagruelic să-şi sumeţească burdihanul jurându-se că “s-a săturat”, în timp ce, de fapt, el ne fură la cântar cu seninătate, pretinzând că ţine talerele în echilibru.
Ce mă înfurie este că Andrei Pleşu şi-a ales o temă cât se poate de valabilă şi îşi bate joc de ea, compromiţând-o cu arbitrariul arbitrajului său.
Dacă vrei să fii onest şi credibil nu poţi începe rechizitoriul grobianismului politic recent din România fără a numi răspicat, de la început, pe acela care i-a dat în ultimii ani o dimensiune de fenomen endemic, pe Traian Băsescu. Istoricul Andrei Pleşu pune de data asta istoria intre paranteze. Ne prezintă direct prezentul, încleştarea a doi demnitari, fără niciun fel de recurs la memorie: “Nu mai suport să aud cum îşi vorbesc unul altuia preşedintele şi primul ministru din ţara mea. Nu mai contează cine are dreptate. Şi cîtă! Contează nivelul inadmisibil al disputei, limbajul ei, suficienţa grosolană a replicilor”.
Poate că da, nu mai contează cine are dreptate şi cât. Dar cine a început şi cum, asta contează. Şi încă al naibii de mult. Pentru că înainte de a-şi lansa primele flegme spre adversar, Victor Ponta a primit din partea acestuia cisterne întregi de zoaie în cap. Şi a aşteptat, dimpreună cu toţi adversarii lui Traian Băsescu bălăcăriţi incalificabil de acesta, ca oameni educaţi şi cu veleităţi de repere morale, ca Andrei Pleşu, să intervină, să protesteze, să se delimiteze. Ce să vezi insă, în acele momente Andrei Pleşu a tăcut. Avea probabil gura plina. Se alimenta. Nu se săturase. De-abia prinsese şi el sfârcul ugerului naţional şi tocmai redescoperea ce dulce, ca mierea, e laptele de la buget.
Dar cum domnul Pleşu susţine o tabără şi nu o cauză, şi cum tabăra sa, orientată spre profit măsurabil, nu se mulţumeşte doar cu subtile omisiuni ci doreşte şi consistente adaosuri, autorul îşi împănează indignarea cu fineţuri capabile a face diferenţă. Astfel, în vreme ce “Băsescu vorbeşte ca un şef de echipaj, … Ponta vorbeşte ca o ţoapă ofensată”.
Sesizaţi tehnica? Mai echidistant nici că se poate.
Şi pentru că Andrei Pleşu este şi el om, şi pentru că omul Andrei Pleşu are şi el ascunse păpuşi voodoo prin dulapul cu aşternuturi, păpuşi în care simte nevoia, periodic, să înfigă ace ca să se descătuşeze, astăzi a fost rândul lui Crin Antonescu să fie scos de la naftalină şi introdus în context. Absolut forţat, doar pentru ca maestrul să poată stuchi cu binecunoscuta-i eleganţă, fără a se stropi pe barbă, şi pentru a mai acumula ceva puncte prezidenţiale.
Ce folos că da, are dreptate; nici eu “nu mai vreau să fiu reprezentat, guvernat, dăscălit, agresat de armata de netrebnici şi de mediocri aflată acum pe scenă”.
Rostite însă de gura domnului Pleşu, în care nu mai crede nici dracu’ de când a servit pe la toate curţile şi ne-a procopsit cu politicieni model precum Baconschi şi Voinescu, ambii şutitori subtili, cu contribuţii recunoscute în materie de şarlatanii cu voturi, asemenea reproşuri se golesc de puterea de convingere şi îndeamnă la lehamite. Ceea ce e un mare deserviciu adus ideii de societate combativă, selectivă, progresistă.
După aventura sa de comiliton băsist, Andrei Pleşu ar face bine să recitească apelul adresat de prietenul său Gabriel Liiceanu, imediat după revoluţie, unei anume subspecii sociale. Şi să se intrebe dacă nu cumva ar fi indicat să ia şi domnia sa o pauză patriotică de la subiectele de înnobilat caractere şi conştiinţe, subiecte pentru care manifestă o atracţie aproape maladivă, asemănătoare cu aceea a asasinilor de a se întoarce, sinucigaş, la locul crimei.
Comentarii prin Facebook:
“Băsescu vorbeşte ca un şef de echipaj, … Ponta vorbeşte ca o ţoapă ofensată”. Sesizaţi tehnica? Mai echidistant nici că se poate. 🙂
Stil, imparţialitate, păstrarea funcţională a scării de urgenţă sau jocul la două capete. De admirat, curaj, libertate, coloană vertebrală. Păstrează tehnica, a mai etichetat ca “berbec” pe Traian Băsescu, să ia locul “cârlanilor” retrogradaţi la categoria “gâşte” în ferma politică de pe Dâmboviţa 🙂
“Unde “e” iluziile mele care le-am avut” pare a-şi zice deziluzionatul conte referitor la,probabil,idolul tinereţii sale(l-aş numi aşa pe Pleşu…).Altminteri,un text extraordinar,unul din cele mai bune citite în ultimul timp şi pentru care stimatul Conte de SG merită felicitări.
Iar pe dl.Pleşu eu îl “citesc” în altă cheie.El fiind un oportunist de clasă,cu un burdihan care începe să-i ghiorăie de foame,caută prin mici şantaje lingvistico-lliterare să-şi găsească un alt mecena guvernamental care să-i ostoiască pârdalnica foame.Şi cine ar putea să-i satisfacă necesităţile decât numai nenorociţii de guvernanţi care stau cu curul pe bani şi lui,ilustrului filozof,nu-i dau nimic.Aşa că Pleşu bate şaua să priceapă iapa guvernamentală.Fac pariu pe 1000 € că dacă mâine Ponta îi propune un job gras Pleşu nu-l refuză.Ba chiar Voiculescu,dacă “îi dă” vreo emisiune la Antene de unde domn Pleşu să ridice vreo 5000 € pe lună,nu va fi refuzat.Of Doamne,şi ce limbi anti-băSSecu ar trage domn Pleşu lingându-se pe buze de dulceaţa mălaiului “moca” dat de mogulul cel rău famat!
Dar să-l lăsăm pe sărmanul domn Pleşu în plata lui….că se descurcă el
Ce e grav că-l pupă-n cur pe Kiorete Bețivul deși când i-a fost consilier și-a bătut joc de el.Leni Plescoi făcea instructie si cu Plesu si cu Renate Weber!
Și acum continuă să le țină partea deși e un gest de demintate să deconspiri modul în care CEL MAI IUBIT (de țărînă) Bețiv al țării se purta cu consilierii săi!
Andrei Plesu nu mai pacaleste de mult pe nimeni cum nici DAN PURIC nu va pacali niciodata pe nimeni!
Poate ca papasa s-o fi saturat sa frece menta pe margine si se cere la presedintie, cum zbiera Aluigica pe Hotnews. De obicei prin Aluigica vorbesc serviciile externe, asa ca nu m-ar mira ca furnizorul de teOLOGI si alti ingeri cu epoleti pentru Cotro sa se bage la cafting peste rand. Nu-i o problema ca dosarele-i colcaie-n dulap, pan-la urma ce, stapana-su era mai breaz? Or sa intre-n orgasm pupinlimbistii telectuali, parca le vad balele celeste si ochii dati peste cap.
Ce-i nasol pentru ei e ca saracu budulache e cam istovit si are si o operatie pe cord, deci nu face fata la o bataie in namol si n-o sa reziste cand o sa-l tavaleasca Crin.
Noi il asteptam la interval cu vorbele la noi ca nunceagurile! Hai tataie!
Unii slugoi sunt mai complicati la suflet, dar tot slugoi sunt! Desigur, gonflabilului ii placea sa pluteasca… de fapt era un fel de autohipnoza… O doamna respectabila si dublu vaduva imi spunea ca i-a facut bine… ma rog, oameni si oameni! Cert e ca asta cu transcedentalii nu avea nimic antisistem… era doar spaima sistemului de necunoscut, de necontrolabil… nimic serios, d-aia se si ocupa de problema doar Cabinetul 2, cel pasionat de vraji, argintul viu, ascultari si secrete de familie. Va suna cunoscut? he he! Dar cand, in calitate de slugoi-consilier inghiti cele mai crunte injuraturi de betivan privind ascendentii si descendentii directi, plus o scrumira de patrimoniu care iti vajaie pe la ureche… ei bine, instinctul de conservare reactioneaza… lent, dar reactioneaza, si te retragi in decor. Odata ajuns acolo, in decor… fara mama, fara tata… bardihanul proprietate personala isi cere drepturile… si atunci, ce faci, cand deja cunosti mestesugul pupincurismului? Pai, pupi-pupi, dar de la o distanta de mai multe parcursuri de scrumiera!… Si asta doar pana se schimba jupanul, ca pe urma… hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis.☺
Si ranjind in barba, te consolezi: “Un fleac! Il vor ciurui!” hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis.☺
Conte, lasa-l in grasimea sa si-n sosul sau sleit…Eu ipochimeni de teapa lui Plesu si a lui liiceanu nu mai citesc de mult. Daca toti , sau mai toti am face la fel, poate, poate o pricepe si omul nostru ca vine o vreme…Orisicum, sa-i recunoastem totusi acestui om prea plin de el, la propriu si la figurat, meritul de a fi fost primul care a lansat” cultul incultului “Basescu. In 1999 AP publica in Dilema, devenita intre timp si veche, un elogiu al marlanului carpatin: ” Pur si simplu Basescu”. Tot pe-atunci, doctorul in ingeri, inhaitat cu haimanale, se declara public un intellectual cu vederi de stanga. Si nu, nu e vina lui ca acum apare in crestomatiile si antologiile dreptei romanesti. Asa ca la asa moralisti, asa popor, sau invers!
In prima jumatate a vietii si Basescu a fost de stanga. Probabil odata cu instalarea impotentei a devenit… de dreapta.
România rămâne cea mai penibilă țară din blocul ex-comunist. Troglo’telectualii PCR-ului pozează acum drept anticomuniști, suflându-le în cur tocmai securiștilor ceaușiști sub controlul cărora… au rămas. :))
Superb, AC ! ”Troglo’telectualii PCR-ului pozează acum drept anticomuniști, suflându-le în cur tocmai securiștilor ceaușiști sub controlul cărora… au rămas.” Excelent! Asta e ideea, slugoii utecisti palmointelectuali, aia care se uitau cu invidie la prim-secretarul de judet, pleșii, bocii sau mereunguentii, astia acum sunt marii oameni de ”dreapta” care sprijina aberant, trecand mult peste limita penibilului, un argat nordatlantic.