Greaţa de dulce
Sunt multe lucruri care-ţi pot întoarce stomacul pe dos: frica, tangajul, beţia, duhoarea…
Greaţa de dulce este însă mai rea şi mai perversă decât toate. Ca ura de iubire.
Diabetici, păziţi-vă de Gabriel Liiceanu, de linguşirile sale hipercalorice. Nu-i priviţi zâmbetul mieros de la primirea decoraţiei din mâinile lui Băsescu. Sau, dacă-l priviţi, staţi cu insulina pregătită. Şocul poate fi anafilactic până la comă, mai ales dacă auziţi şi mulţumirile rostite de filozof, prelinse ca un zahăr ars peste un idol de putregai, mustind de sirop de muste mai ceva ca baclavalele ţinute la soare.
După acest solo-limbă, prezentat de unul dintre cei mai băloşi adulatori, cu buzele lucind de unturile înfulecării la buci de dictator, îţi vine să introduci (metaforic, desigur) pedepse musulmane: tăieri de părţi moi şi lapidări în piaţa de peste.
Aşa cum Traian Băsescu compromite, prin simpla lui alăturare, orice iniţiativă pe care o susţine, şi Gabriel Liiceanu a ajuns să scârbească, prin simpla lui apariţie publică, orice român cu instinctul silei de jeg şi orice intelectual neatârnat de Băsescu.
Nu e totuşi cam mult, chiar pentru un iconar al iadului, să afirme că o bună parte a intelectualităţii române s-a recunoscut, cu valorile ei, în activităţile lui Traian Băsescu? Adică, valorile unei bune părţi a intelectualităţii române să fie minciuna, şantajul, răzbunarea, grobianismul?
Cei care caută în lecturi şi ambiţii doar sprijin pentru egoismul lor se văd imediat: linguşitori, oportunişti, laşi, demagogi.
Într-un cuvânt, liiceni!
Related Posts
Comentarii prin Facebook:
Oamenii imbatranesc, imbatranesc in rele si imbatranesc urat…Nu ma mai indispun astfel de momente incarcate de ridicol si ticalosie fiindca I-am rejectat de mult din memoria mea afectiva. Vorba prietenului lor, si coleg inrt-ale descamatului de viziri, ma uit la ei cu atentia si interesul etnomologului. Biete vietuitoare urat mirositoare. dntr-o perspectiva strict psihologica, subiectii contelui isi au originat comportamentul deviant in constientizarea propriei ratari intelectuale. au fost doua tinere sperante ale filozofiei romanesti care n-au confirmat. care n-au o opera propriu-zisa ( in acceptiunea sa clasica). Sunt un fel de Mutu al fotbalului romanesc, tanara speranta vesnica ratare. Fie-le uitarea usoara!
Tare.
Cum se scrie, Gabriel Liingeanus sau Lingeanus?
Corect: Gabriel Resources Licheanu!
I-a scos din nou la lumina ! Cum scoti sobolanii din gauri punand acolo substante toxice. Probabil ca atat i-a dus mintea.Sau dintr-un reflex dobandit pe viata in public si la ora de varf i-au redescoperit cu placere nedisimulata acel loc sensibil pe care au exersat ani in sir fara cea mai mica rusine….Atat de inteligenti au fost incat au crezut ca trebuie sa-i multumeasca in lacrimi.De fapt Tartorul i-a decorat pentru a-si apropia electoratul asazis educat care s-a dovedit ca l-a uitat in ultima vreme.Avea si motive ! Cum sa nu abandonezi un mitocan,un agramat si-un betivan de periferie daca iti dai aere de “intelectual” si cumperi Dilema veche saptamanal ca sa te vada vecinii din bloc cu ea in mana ? Dar pot ei rezista acestor aparitii la ceas de seara din nou langa protectorul lor ? Nu ! Si poate ca o buna parte dintre ei vor veni sa voteze partidul lui Udrea si pe ea la prezidentiale ( MRU este acel “iepure” din atletism ) Despre asta a fost vorba…Nu domnilor decorati de catre Tovarasul Suprem in Stat ,nu voi trebuia sa-i multumiti ! El trebuia sa o faca pentru ca s-a folosit de voi din nou intr-un scop marunt si gretos….Sa-i resuscitati imaginea….Fraierilor,v-ati luat-o rau de tot la faza asta, gretosenia pe care ati produs-o acum va ramane peste ani si veti fi definiti pe veci ca fiind acei pupincuristi totali,absoluti,supremi !!!
Nu conte,nu liiceni ci lichele!Numai aşa se poate eticheta afirmaţia oribilă a lui Liiceanu/Liicheanu.
Liiceanu şi Pleşu sunt discipolii lui Noica.Care Noica a fost rezidentul reţelei de spionaj engleze în al doilea război mondial(pentru această activitate a primit şi bani pentru acţiunile specifice…).Bineînţeles,comuniştii l-au băgat la puşcărie,dar pe motive cultural-ideologice.Apoi i-au permis să scrie numai dacă “colaborează”.Şi a colaborat bine şi a început să publice şi chiar i s-a permis o viaţă socială acceptabilă.Numai că a trebuit să plătească într-un fel şi anume să deschidă calea Securităţii cu oamenii de cultură români dizidenţi stabiliţi în străinătate şi,implicit,cu serviciile secrete engleze(…).”Omul de legătură” Securitate-Noica-Străinătate era anti-comunistul Andrei Pleşu&familia care a beneficiat copios de plecările în străinătate cu misiune.
Despre Liiceanu nu ştiu nimic,este posibil să fi avut grad mai mare ca Pleşu şi deci dosarul lui,ca şi al lui Băsescu,este ţinut “la secret”.
Deci,ăştia sunt anticomuniştii noştri Noica,Liiceanu,Pleşu,şi,cu voia dumneavoastră,ultimul pe listă…Băsescu.
Nu este normal ca anticomuniştii să se sprijine între ei?