Andrei Pleșu și neliniștile sale hormonale
Domnul Andrei Pleșu a trăit zilele trecute o mică dramă. Povestindu-ne-o el însuși cu umorul binecunoscut, sper că nu va lua în nume de rău acest comentariu, făcut cu zâmbetul pe buze.
Așadar, statutul de vedetă i-a jucat o festă. În plină lume a sa, de padiÈ™ah al scriitorimii subvenționate și prospere din săraca noastră țară bogată – se afla în librăria prietenului îndatorat (Humanitas), din urbea președintelui votat (Sibiu) – o tânără librăreasă lipsită, evident, de training și orientare, i-a adus afrontul de a-l lăsa să treacă printre rafturi neobservat (ba chiar și mai grav, nerecunoscut). Domnișoara i-a vândut maestrului cărți la preț de listă, cu bonul fiscal îndesat în pungă (parcă ostentativ), uitând de politica de gratuități a editurii față de gloriile sale încă în viață (È™i, deci, cheltuitoare). Iar când spun gratuități nu mă refer doar la bani ci și la mici extaze omagiale, ritualice, absolut necesare când zei ai hârtiei tipărite sub prestigioasa siglă se pogoară, cu carnea È™i oasele lor sfințite, asupra stabilimentului H.
Din mărunta nebăgare de seamă a junei subjugate de căÈ™ti È™i alte futile atracții, s-a iscat o întreagă dramă: cu lacrimi, amenințări de concediere și defulări libertine pe un blog local de fitzutze, crizutze, pizdutze. Din care domnul PleÈ™u, distribuit fără voia sa în hărmălaie, È™i-a recuperat celebritatea contra unei modice ciufuleli pricinuite de înghesuială.
Acum, nu-i vorbă, È™i dânsul s-a implicat să-ndese-n foale. Bun, inventează cineva o poveste nașpa despre tine È™i o publică pe un blog. Tu, ca un Guliver ce eÈ™ti într-o lume de pitici, ce faci? Te desfoi în gesturi ample, să razi totul primprejur? Ceri drepturi pretoriene la replică, ameninți cu procese, dezlănțui investigații locale, mobilizezi presa să te ia de suflet?
Cam mult. Cam disproporționat. Cam isteric!
Înțeleg! Pilos fiind, ciufulelile sunt mai încâlcite, frizerul costă mai mult, intervențiile tentează mai tare.
Dar totuși, ce să fi cauzat, în realitate, atâta deranj?
Întâi m-am gândit la efectul de domino. Pleșu, ca Pleșu. E robust, are simțul umorului, duce la tăvăleală. La acest capitol nu trădează fragilități. Bârfa însă ricoșa spre Liiceanu. Alt material, alte restricții. Omul e paranoic și panicard. Dacă dă în depresie? Dacă nu suportă scandalul? Și atunci, Pleșu, a simțit nevoia să-l protejeze pe șoferul lui Siegfried ca și pe vremea când l-a agresat Dinu Patriciu ori Herta Muller ori Adam Michnik. Pentru Liiceanu a făcut-o, nu pentru el.
Chiar așa? Prea freudian, prea mâșkian, prea de bordel de gay, prea de domino cu două piese!
Până la urmă am abandonat această explicație. Totuși, rolul lui Liiceanu în tărășenie e marginal. Iar Pleșu nu e tocmai perie de bideu. Altceva ar trebui să fie”¦
Poate conjunctura. Puține au mai rămas locurile din țară în care intelectualii lui Băsescu să mai scoată capul în public fără cască de protecție, ca motocicliștii. Printre aceste locuri puteai bifa până mai ieri, până la această poveste, Timișoara și Sibiul. Sunt enclave în care crează băsistic artiști locali, unde își marchează teritoriile motani precum Mircea Mihăieș sau mâțe precum Ana Babeți.
Tocmai aici să i se-ntâmple? Să defecteze până și Sibiul? Marele filozof nu a mai putut suporta și a clacat. Totul sau nimic. Sau jos bibliotecara incompetentă și blogerița libertină, sau moarte speranței și glorie potopului. Binar!
Prea patetic. Prea sofisticat. Prea hollywoodian.
Și atunci?
Să dăm credit realismului socialist.
Până la urmă, care au fost efectele palpabile ale crizei de nervi a domnului Pleșu? O extraordinară reclamă și audiență făcute blogheriței provinciale. Transformarea acesteia într-o efemeră stea națională.
Concluzia?
Domnul Pleșu și-a achitat prin acest circ tabloidistic o noapte romantică, într-un burg medieval, cu o pizdulice lirică.
E mult? E puțin?
Depinde de vârstă, de frustrări, de neliniștile hormonale, de cota de piață.
Comentarii prin Facebook:
“Bun, inventează cineva o poveste nașpa despre tine È™i o publică pe un blog. Tu, ca un Guliver ce eÈ™ti într-o lume de pitici, ce faci? Te desfoi în gesturi ample, să razi totul primprejur? Ceri drepturi pretoriene la replică, ameninți cu procese, dezlănțui investigații locale, mobilizezi presa să te ia de suflet?
Cam mult. Cam disproporționat. Cam isteric!”
Din cate am inteles articolul de pe blog a fost distrubuit pe Facebook si preluat de mai multe site-uri si blogeri populari. Din moment ce s-a ajuns la insulte si calomnii iar toata povestea asta ii afecta imaginea, era firesc sa se se apere.
Omul a cumparat pur si simplu o carte si a plecat, fara sa ceara vreun discount. Ce e de condamnat aici? Stiu, cand vorbim de marele “basist” Plesu e mai usor sa preiei o minciuna si sa calomniezi. Daca totusi e cineva interesat de filmul evenimentelor, sa citeasca acest articol: http://raduvancu.unspe.com/2015/07/andrei-plesu-in-librarie-filmul.html
Bietul plesu,dintr-o erecta bucata de slanina a ajuns o nefericita jumara sleita neuniform din cauza gravitatiei,…))) patapievici,dintr-o veritabila (in devenire)”scara porno spre miezul …galaxiei culturii universale,a ajuns o scara gainatata intr-un cotet din mahalaua damboviteana pe care se ingramadesc gainile sa faca gainat si apoi sa doarma )))) liiceanu ,din giuvaierul plictisitorilor si crema a mediocritatii a ajuns un fel de hemoroid ubicuu hranit din anusul lui soros sau matul statului roman. Este oribil ca aceste besinele pseudointelectuale fara opera au ajuns sa se creada mari futalai predestinati sa copuleze natiunea ….!!!!)))))
Eu zic ca marele carturar Plesu poftea la nurii fetei (libraresei vreau sa zic),dar cum ea nu avea ochi decat pt.tineri atletici cu bicepsi bine conturati si abdomen plat in care se vad pachetele de muschi,adica un corp sculptat prin luni sau ani de mers la sala,n-avea cum sa-l zareasca pe Plesu dintre tonele de eclere cu care era ghiftuit corpul sau.Asta a atras desigur furia lui Plesu care zice ca nefericita nu a vazut frumusetea lui spirituala si nu pe cea fizica,efemera si de-aia nu l-a recunoscut.Ce-i drept,o asa… mare valoare,e greu sa nu fie observata.
Sint citiva filozofi care au descoperit, nu fara efort, ca important in viata este doar ce maninci, ce bei si ce futi! De ce sa nu ne mindrim ca printre autorii descoperirii se afla si un roman?