Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Ultimul număr al Revista 22 a apărut pe data de 11.04.2015, cam odată cu articolul meu din Cotidianul „Eroarea care pune sub semnul întrebării credibilitatea Laurei Codruța Kovesi”. Incitat de un comentariu făcut pe acest blog de @Scrie opinia ta, am deschis pomenita revistă, în care se exhibă adeseori și Gabriel Liiceanu, pentru a citi articolul lui Andrei Cornea intitulat „Noua Alianță: Băsescu – Voiculescu”. Ce-am descoperit mi se pare surprinzător și cred că merită împărtășit: revistele băsiste și textierii băsiști nu mai au public nici cât să umple un stadion de Divizia B.
Articolul meu din Cotidianul, semnat cu pseudonim, a strâns până în momentul în care scriu aceste rânduri peste 6900 de vizualizări și 40 de comentarii. Știți ce-a reușit domnul Cornea, în oglindă, cu numele și articolul său? 1761 de vizualizări și 18 comentarii. Dar doamna Andreea Pora, Redactorul Șef al publicației cu istorie atât de glorioasă? Pentru editorialul publicat tot pe 11.04.2015 și intitulat „Marea silă de Băsescu” a primit 2553 vizualizări și 19 comentarii.
Poate o fi un accident, mi-am zis. O formă rafinată de post pascal al unor intelectuali cu priorități spirituale, care nu citesc presa de sfintele sărbători ci doar în timpul programului oficial de lucru. Să mă duc așadar mai în urmă, la nume mai ilustre.
Gabriel Liiceanu, 12.03.2015, celebrul articol „Despre neajunsul de a scuipa în sus”: 3537 vizualizări, 12 comentarii. Precizez că acestui articol i-am făcut și eu reclamă la vremea respectivă printr-un contraarticol intitulat „Lumina vine de la Păltiniș”, care a strâns, în Cotidianul, 3766 de vizualizări și 39 de comentarii.
Nici Andrei Pleșu, cu eseul din Dilema Veche intitulat „Feluri de a fi deștept”, nu m-a depășit la interes al cititorilor: 6445 vizualizări, 8 comentarii.
Nu vreau să se înțeleagă, din această comparare a cifrelor, că m-aș crede vreun tătuc al numiților în materie de scris. Am simțul măsurii. Vreau însă să le dau de gândit asupra modului în care comportamentul lor astuțios în raport cu cititorii îi retrogradează în opțiunile acestora.
Să nu te înfiori când vezi ce-a fost și ce-a ajuns Revista 22 încăpută pe mâna unor „clerici trădători” cum însuși Andrei Cornea îi numește? Să nu te crucești că un bloger anonim bate la audiență crucișătoarele propagandei băsiste, cuirasate în aerul tare al principiilor gnomice de la Păltiniș?
Evident că avem de-a face cu simptome ale degradării. Dar ale degradării cui? Nici Andrei Pleșu, nici Gabriel Liiceanu, nici Andrei Cornea, nici Andreea Pora nu-și iau în calcul moralitatea profesională ca posibilă variantă de răspuns la această ultimă întrebare. Dacă îi bate la audiență blogerul anonim, de vină este, in logica lor, generalizarea prostiei la nivel național și lipsa numelui propriu al celui care-și arogă „virtuţi de care se bucură de unul singur, într-un autist delir al încîntării de sine”. Din nou trebuie să remarc că, tot mai des, Andrei Pleșu pare a împrumuta din oglindă imagini de esență tare ca aceasta: „autist delir al încântării de sine”.
Două vorbe și despre articolul domnului Andrei Cornea.
După ce-și deschide textul cu un set de întrebări traumatizante pentru toți intelectualii băsiști, aparent un prim pas, firesc, de mărturisire, nu urmează nici căința și nici smerenia cuvenite. Parcă energizat de rușinea greșelilor repetate, domnul Cornea crede că a găsit salvarea în minciuna autoamăgitoare:
Noi nu am fost fani Băsescu. Nu l-am apreciat pe fostul președinte pentru el însuși. […] Traian Băsescu a fost „instrumentul nostru“ și mai cu seamă omul politic prin care un program politic fundamental de modernizare a început să prindă corp. […] Azi, Traian Băsescu s-a sinucis politic. Dar programul pe care el l-a servit atâția ani nu poate fi aruncat la gunoi”.
V-ați prins la daravelă? Nu Băsescu s-a folosit de ei toți anii ăștia ci ei s-au folosit de Băsescu. Iar programul politic al lui Băsescu nu a fost unul de jaf național ci de modernizare. Puahhh!
Cum să îți mai acorde încrederea lor oamenii onești? Cum să nu prefere un blogger, fie el și anonim, care le-a dovedit că nu-i minte, chiar cu riscul de a se contrazice uneori?
De cele mai multe ori numele autorului influențează cititorul și percepția acestuia față de textul citit. Această influență, în bine sau în rău, nu se manifestă însă în cazul articolelor publicate sub pseudonim. Din acest punct de vedere, mesajele anonimilor sunt mai corect receptate în esența lor.
Este o gogomănie să-ți combați un critic care-ți adresează obiecții de fond, legându-te de faptul că nu-ți prezintă numele adevărat sau chipul. Este chiar mai mult decât o gogomănie; este un subterfugiu de om lipsit de argumente.
Cifrele și comparațiile folosite în acest comentariu îmi dau încredere. Să ai notorietatea și instrumentele mediatice ale celor invocați mai sus și, totuși, să vină un neica – nimeni, fără nume și bibliografie – suport, care să te surclaseze în ceea ce privește interesul cititorilor, iată un bun izvor de deducții logice.
„Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul” a încetat de mult să mai fie o formulă de succes. Geaba sclipiciurile domnului Pleșu, geaba rășinile domnului Liiceanu. Cititorul s-a schimbat. Nu mai mizează nici pe nume, nici pe renume, nici pe vrăjeli, nici pe abureli. Vrea obiectivitate, vrea onestitate, vrea dedicație. Și, mai ales, vrea să fie considerat un partener de dialog respectat, nu un punct statistic de vânat cu minciuni propagandistice în campaniile electorale.

Contele de Saint GermainEditorialeafara-i vopsit gardu inauntru leopardu,Andreea Pora,Andrei Cornea,andrei plesu,Cotidianul,deductie logica,Gabriel Liiceanu,Laura Codruta Kovesi,Lumina vine de la Paltinis,revista 22Ultimul număr al Revista 22 a apărut pe data de 11.04.2015, cam odată cu articolul meu din Cotidianul „Eroarea care pune sub semnul întrebării credibilitatea Laurei Codruța Kovesi”. Incitat de un comentariu făcut pe acest blog de @Scrie opinia ta, am deschis pomenita revistă, în care se exhibă adeseori...Blog politic si polemic